ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



COMUNICAREA ÎN ORGANIZAȚIA ȘCOLARĂ – ȘCOALA GIMNAZIALĂ „MIHAIL ARMENCEA”

Prof. Năstac Elena

Școala Gimn. „Mihail Armencea” Mun. Adjud, Jud. Vrancea

            Importanţa comunicării interpersonale creşte cu atât mai mult în situaţia în care şcoala şi/sau membrii comunităţii şcolare parcurg procese de schimbare. În acest caz, comunicarea interpersonală poate constitui un instrument eficient pe care managerul îl poate folosi pentru: facilitatea schimbării, diminuarea rezistenţei faţă de schimbare, motivarea resurselor umane. Pornind de la aceste aspecte, fiecare manager din şcoală trebuie să conştientizeze semnificaţia comunicării în cadrul proceselor de schimbare şi să deţină competenţe în acest domeniu.  

            A. Comunicarea interpersonală este un proces care cuprinde transmiterea şi recepţionarea unui mesaj prin intermediul unor simboluri specifice. Indiferent de situaţia în care se desfăşoară şi de trăsăturile caracteristice ale participanţilor, comunicarea interpersonală are ca obiectiv estenţial realizarea unei „înţelegeri reciproce”. Chiar dacă are loc într-o diversitate de situaţii specifice, comunicarea reprezintă un proces ce include elemente şi etape general valabile.

            B. Obstacole în comunicare. Eficienţa comunicării interpersonale poate fi micşorată datorită unor „bariere” ce ţin fie de persoanele care participă, fie de mediul în care se desfăşoară comunicarea. În acest sens, în cadrul comunicării pot avea un impact negativ: diferenţa dintre modelele culturale, contrastul dintre experienţele anterioare; diferenţa dintre statusurile sociale ale participanţilor; prejudecăţi, presupoziţii, percepţii eronate, lipsa de încredere; atitudini şi comportamente de tip agresiv/defensiv; volumul, densitatea, conotaţiile emoţionale ale mesajului; tipul canalelor de transmitere utilizate; ora, durata, factori de mediu.

            C. Transmiterea eficientă a mesajului trebuie să ţină cont de următoarele elemente: formularea clară a poziţiei pe care vă situaţi;

- alegerea optimă referitoare la volumul, forma, căile de transmitere a mesajului;

- asumarea răspunderii pentru ceea ce transmiteţi;

- respectarea punctului de vedere susţinut de partener;

menţinerea permanentă a atitudinii pozitive;

- evitarea referitor la trăsăturile de personalitate ale partenerului de comunicare.

            D. Recepţionarea corectă a mesajului se realizează prin:

- concentrarea atenţiei şi a interesului;

- depistarea elementelor cheie în cadrul mesajului;

- identificarea aspectelor semnificative;

- controlarea emoţiilor şi a comportamentului;

- exersarea gândirii personale şi a imaginaţiei.

            E. Elementele comunicării. Comunicarea interpersonală presupune existenţa unor elemente general valabile, care sunt prezente în orice situaţie concretă de comunicare. În acest sens, orice secvenţă de comunicare interpersonală presupune:

  • emiţătorul care transmite mesajul;
  • receptorul care primeşte mesajul;
  • mesajul propriu-zis exprimat prin intermediul unor simboluri specifice;
  • limbajul compus din simbolurile specifice folosite pentru codificarea şi decodificarea mesajului;
  • codificarea mesajului de către emiţător în simboluri inteligibile la nivelul receptorului;
  • decodificarea mesajului de către receptor;
  • feed-back-ul pe care receptorul îl emite după decodificarea mesajului;
  • canalele prin intermediul cărora circulă mesajul şi feed-back-ul;
  • mediul constituit din totalitatea condiţiilor exterioare în care are loc comunicarea;
  • zgomotul care include factorii ce pot perturba comunicarea.

                  Condiţii de succes:

A. Ameliorarea comunicării. Pentru a transforma comunicarea interpersonală într-un instrument eficient, ce poate contribui la reuşita schimbărilor, trebuie de evitat/diminuat eventualele obstacole prin:

  • anticiparea şi/sau preîntâmpinarea obstacolelor ce ar putea să apară;
  • conştientizarea şi abandonarea prejudecăţilor;
  • orientarea către depistarea şi folosirea punctelor comune;
  • respectarea trăsăturilor caracteristice ale partenerilor de comunicare;
  • evitarea comportamentului agresiv/defensiv;
  • susținerea comunicării verbale prin cea nonverbală;
  • crearea unei atmosfere de încredere, căldură, deschidere;

            B. Exigenţe în comunicare. Dat fiind că schimbarea este uneori un subiect extrem de sensibil, ce poate genera reticenţe sau reacţii adverse în cadrul comunicării pe această temă, ar fi de ţinut cont de o serie de aspecte:

  • stabilirea unui raport optim între transmitere şi recepţionare;
  • acordarea aceleiaşi importanţe transmiterii şi recepţionării;
  • dozarea corectă a răspunsurilor şi întrebărilor;
  • supravegherea permanentă a comportamentului nonverbal;
  • aplicarea regulilor ascultării active;
  • formularea şi adresarea corectă a întrebărilor şi răspunsurilor.

            B. Condiţiile reuşitei. Succesul negocierilor se sprijină pe conştientizarea faptului că dincolo de obiectivele particulare există obiective comune, ce fac posibilă o înţelegere pe baza avantajului reciproc. Identificarea obiectivelor comune şi stabilirea unui acord trebuie să fie urmată de aplicarea practică a acordului încheiat. Pentru a valorifica negocierea în sensul obiectivelor urmărite în domeniul schimbării se impune:

  • stabilirea clară şi urmărirea consecventă a obiectivelor propuse;
  • identificarea şi receptivitate obiectivelor partenerilor;
  • adoptarea stilului de discuţie şi de comportament adecvat în raport cu partenerii şi cu situaţia;
  • găsirea obiectivelor comune şi realizarea unui avantaj reciproc avantajos;
  • aplicarea cu fermitate a acordurilor încheiate prin negociere.

            Succesul unei negocieri este condiţionat în egală măsură de felul în care sunt parcurse trei etape: pregătirea pentru negociere, desfăşurarea efectivă a negocierii şi  punerea în practică a acordului obţinut.

            Reuşita negocierilor, în care se implică un manager al şcolii, depinde, într-o măsură semnificativă, de modul în care: se valorifică potenţialul de personal de care dispune unitatea şcolară, se respectă regulile generale ale negocierii şi se promovează încheierea unui acord reciproc avantajos pe baza obiectivelor comune.

Bibliografie:

1. Băcanu, B. Management strategic, Editura Teora, Bucureşti, 1997;

2.  Bridges, W.Managementul tranziţiei, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2004;

3. Burduş, E.Managementul schimbării organitaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000;

4. Dragomir, M.Manual de management educaţional pentru directorii unităţilor de învăţământ, Editura Hiberboreea, 2000.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *