ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Sistemul metodelor de învățământ

Prof. Palko Corina

Liceul Tehnologic Agricol Bistrița, Bistrița-Năsăud

            Metodele de instruire pot fi definite drept calea care e urmată, drumul ce conduce la atingerea obiectivelor educaționale. In ceea ce privește metodele didactice acestea prezintă, vehiculează cunoașterea sedimentata la un moment dat și sunt, în același timp, o cale eficientă de organizare și desfășurare a predării și învățării. Ele se realizează și se corelează cu celelalte componente ale instruirii. Termenul de “metodă” provine din limba greacă de la cuvintele “odos” care înseamnă cale, și “metha”- spre, către. George Vaideanu definește metoda de învățământ drept “calea sau modalitatea de lucru, selecționate de cadru didactic și pusă în aplicare în lecții sau activități extrașcolare, cu ajutorul elevilor și în beneficiul acestora”.

Teoriile didactice prezintă o serie de metode folosite de către profesori în activitatea instructi-educativa. In lucrarea “ Teoria și metodologia instruirii, teoria si metodologia evaluării”, Mușata Bocoș și Dana Jucan realizează o clasificare a factorilor care influenteaza optiunile profesorilor pentru anumite metode și procedee didactice. Astfel, autoarele identifică două categorii de factori: obiectivi și factori subiectivi. Printre factorii obiectivi sunt enumerați: obiectivele operaționale, sistemul principiilor didactice generale, analiza sistemică a conținutului științific, logica internă a stiinței, legitățile procesului învățării și predării, etc. In ceea ce privește factorii subiectivi, aceștia au în vedere: caracteristicile clasei de elevi, personalitatea și competența profesorului, contextul didactic, resursele psihologice ale elevilor și altele. Pentru Gaston Mialaret “orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori și, din acest punct de vedere, educația va rămâne mereu o artă, arta de a adapta la o situație precisă, indicațiile generale date de cărțile de metodologie.

( Cerghit, 1980, pagina 12- 17).

 In ultima perioadă se poate constata o schimbare a paradigmei în ceea ce privește metodele didactice folosite in activitatea instructiv - educativa, pornindu-se, însă, de la premiza că nu pot fi calificate drept bune sau rele, în sine, anumite metode.  Aceasta apreciere se realizează în funcție de fiecare situație didactică dată. Pentru a atinge obiectivele propuse este necesar ca profesorul să discearnă între metodele care sunt cele mai eficiente pentru anumită categorie de elevi, pentru anumită situație didactică dată și  la momentul potrivit. Calitatea acestora ține de oportunitate, dozaj și combinarea între metode. Constantin Cucoș în lucrarea “Pedagogie” vorbește de existența unor exigente care pot duce la imbunatatirea activitatatii instructiv-educative. Una dintre acestea este folosirea pe scară mai largă a unor metode activ-participative prin activizarea structurilor cognitive și operatorii ale elevilor. Un alt aspect se referă la combinarea și crearea unor ansambluri metodologice, prin alternarea unor caracteristici (în planurile activitate - pasivitate, abstractizare - concretizare, algoritmicitate - euristicitate) și, de asemenea, recomandă utilizarea unor metode variate și flexibile, care să fie potrivite cu nevoile diferite ale elevilor.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *