ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



STUDIU PRIVIND MODUL ÎN CARE COPIII ROMI BENEFICIAZĂ DE SERVICIILE EDUCAȚIONALE DISPONIBILE ÎN ȘCOALA GIMNAZIALĂ „MIHAIL ARMENCEA” DIN ADJUD

                                                                       Prof. Năstac Elena

Școala Gimn. „Mihail Armencea” Mun. Adjud, Jud. Vrancea

În imediata apropiere a Casei de Cultură „Tudor Vornicu” din Adjud, se află amplasată Școala Gimnazială „Mihail Armencea”, un exemplu de instituție de învățământ preuniversitar, care are în structura sa și Grădinița Nr. 1.          

Accentul este pus pe învăţarea activă, pe responsabilizare, pe recunoaştere reală a valorilor. Este o prioritate monitorizarea progresului preşcolarilor/elevilor, fiind ţinută constant legătura cu familiile acestora. Profesionalismul remarcabil al cadrelor didactice, intuiţia şi spiritul lor vizionar, în raport cu transformările produse în plan socio-economic şi rezonanţa acestora în adaptarea misiunii noastre la cerinţele și nevoile copilului, constituie esenţa explicaţiei succeselor obţinute şi recunoscute de-a lungul anilor.               

Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor sunt diferite, dar în grupul de la grădiniţă/școală fiecare poate avea un loc, un rol şi o valoare. Organizănd activități variate, cadrele didactice au creat oportunități prin care-l fac pe copil  să se simtă acceptat și să accepte colectivul, să-și asume rolul și sarcinile, potrivit disponibilităților sale, dar și în conformitate cu regulamentul interior al unității școlare.

O atenţie deosebită a fost acordată provocărilor cu care se confruntă copiii şi familiile acestora în accesarea serviciilor educaţionale. Studiul s-a desfăşurat în Școala Gimnazială „Mihail Armencea” din Adjud, județul Vrancea.

Modul de viaţă şi norme socio-culturale ale romilor:

Modul de viaţă al copiilor de etnie romă din unitatea noastră școlară este influenţat într-o mare măsură de tradiţiile şi normele socio-culturale ale acestora. Rolurile în familiile rome sunt clar distribuite şi implică un caracter paternalist, bărbaţii fiind responsabili de asigurarea socio-economică a familiei, iar femeile de gospodărie de educaţia copiilor.

Copiii romi sunt în mare parte protejaţi şi li se respectă dorinţele, băieţii fiind favorizaţi atât în oferirea bunurilor, cât şi în accesul la diferite servicii. Fetele sunt însă protejate de posibilele „riscuri” privind căsătoriile neagreate. Romii din comunitatea noastră școlară sunt în mare măsură antrenaţi în migraţie, (la muncă în spațiul european) pentru ei este specific să migreze împreună cu familia, chiar şi pentru perioade scurte de timp.

Romii intervievaţi au evidenţiat că sunt îngrijoraţi de faptul că actualmente este din ce în ce mai dificilă identificarea unor noi surse de venit. În cadrul școlii funcționează Grădinița Nr. 1, instituţie preşcolară frecventată și de copiii romi. Nefrecventarea instituţiilor preşcolare şi bariera lingvistică contribuie la adaptarea dificilă a copiilor romi la programul şi cerinţele din instituţiile şcolare, la pierderea interesului şi în cele din urmă, la abandonul şcolar. Migraţia şi căsătoriile timpurii sunt cei mai importanţi factori ai abandonului şcolar.

Alţi factori care contribuie la abandonarea şcolii sunt: lipsa viziunii privind avantajele instruirii; lipsa tradiţiilor de şcolarizare şi a suportului din partea familiei; percepţia îngrădirii libertăţii de mişcare şi acţiune.

SCOPUL STUDIULUI: Examinarea barierelor sociale şi instituţionale pentru copiii romi şi familiile acestora în accesarea şi folosirea serviciilor şi identificarea soluţiilor pentru a creşte adresabilitatea romilor la servicii.

Obiectivele generale ale cercetării se referă la:

  • Identificarea atitudinilor şi practicilor copiilor şi familiilor rome de accesare a serviciilor disponibile în comunităţile cercetate;
  • Determinarea barierelor în accesarea de către copiii şi familiile rome a serviciilor;
  • Stabilirea în mod participativ a soluţiilor de îmbunătăţire a accesului copiilor şi a familiilor rome la serviciile disponibile în comunitate.

Conceptul studiului a vizat ca în întreg procesul de realizare - de la elaborarea metodologiei şi a instrumentelor de cercetare, colectarea datelor şi până la analiza şi interpretarea acestora - echipa de cercetare să lucreze în comun cu echipa comunitară, având ca membri atât reprezentanţi ai liderilor romi, cât şi alţi actori comunitari (asistenţi sociali, mediatori comunitari, cadre didactice), apreciaţi şi cunoscuţi de către romii din localităţile selectate.

Provocări şi limite ale studiului :

În utilizarea şi interpretarea datelor prezentului studiu este necesar de a se avea în vedere următoarele limite:

- Datele acestui studiu, dat fiind caracterul lor calitativ, nu pot fi generalizate, însă acestea pot fi transferabile în dependenţă de necesităţile utilizatorilor acestui raport.

- Lipsa sau insuficienţa datelor statistice pentru anumiţi indicatori colectaţi în cadrul studiului pentru profilul comunităţii.

- Datele colectate de la actorii comunitari în unele cazuri sunt aproximative şi nu coincid cu datele din alte surse (de exemplu numărul copiiilor de vârstă şcolară aflaţi la evidenţă în instituţiile medicale şi cei înscrişi în cadrul instituţiilor de învăţământ).  Necunoaşterea limbii romani de către membrii echipei de cercetare. Accesul a fost facilitat de către membrii echipelor comunitare, însă pe parcusul studiului s-a identificat că unele aspecte nu erau transparente faţă de membrii echipei de cercetare.

- Selectarea intervievaţilor din anturajul liderilor locali, dat fiind accesul la comunitatea romă prin intermediul acestora şi specificul comunităţilor romilor.

Profilul comunității rome din Adjud:

            Populaţia de etnie romă a crescut în municipiul Adjud atât datorită sporului natural, unde natalitatea în rândul romilor este mai înaltă decât în rândul altor etnii, cât şi a sporului migratoriu, atestându-se faptul că oraşul Adjud a devenit un loc de refugiu pentru romii din alte regiuni.             

            Şcolarizarea este percepută de către romi ca un instrument prin care copiii pot învăţa să citească şi să scrie, iar traseul şcolar al acestora se finalizează, de obicei, la ciclul primar. Cazurile de continuare a studiilor la ciclul gimnazial sau chiar universitar sunt o excepţie. Educaţia nu reprezintă o valoare pentru romi, chiar dacă unii romi conştientizează avantajele instruirii.

               Neşcolarizarea romilor este cauzată de o multitudine de motive, atât de ordin obiectiv, cât şi subiectiv. Principalele cauze de abandon şcolar la vârste fragede fiind migraţia şi căsătoriile timpurii.

                     Încadrarea copiilor romi în instituţiile educaţionale:

              Procesul de încadrare a copiilor romi în instituţiile educaţionale comportă unele caracteristici comune pentru comunităţile investigate. Studiul realizat scoate în prim plan faptul că familia şi banii reprezintă valori fundamentale pentru comunitatea romă, astfel orice acţiune este orientată spre realizarea acestor obiective.

             Marea majoritate a romilor intervievaţi au relevat că educaţia ar putea contribui la întemeierea unei familii şi la întreţinerea acesteia, dar nu este determinantă. În acelaşi timp, educaţia este privită de unii părinţi şi tineri ca o necesitate impusă de schimbările din societate. Aceştia conştientizează că modernizarea îi impune să depăşească starea de analfabetism pentru a se putea ulterior integra în societate. Cel mai invocat motiv al şcolarizării copilului a fost obţinerea cunoştinţelor de bază de a scrie şi a citi. Tinerii optează pentru şcolarizare, fiind conştienţi că, cunoştinţele obţinute le vor permite perfectarea unor acte, susţinerea examenelor pentru permisul auto etc.

             În cazul în care elevii romi au frecventat grupa pregătitoare, aceştia corespund cerinţelor faţă de înscrierea în clasele primare. Nefrecventarea instituţiei preşcolare se reflectă asupra încadrării ulterior în activităţile şcolare. Unele cadre didactice au menţionat slaba dezvoltare a abilităţilor motrice, slaba antrenare a memoriei unor copii, necunoaşterea regulilor de comportament în colectiv etc., aspecte ce se răsfrîng asupra realizării programului şcolar. Doar unii părinţi conştientizează necesitatea încadrării copiilor în programe educaţionale preşcolare, pentru a facilita integrarea ulterioară în mediul şcolar.

          Migraţia – plecarea la muncă peste hotare a romilor împreună cu familia determină deseori copiii să abandoneze instituţia de învăţămînt, în unele situaţii temporar, dar cel mai des definitiv. În cadrul studiului s-a atestat o practică prin care unii părinţi evită înscrierea copiilor la grădiniţă/ şcoală din frica unor posibile probleme din cauza nefrecventării instituţiei de învăţămînt. Pe parcursului anului școlar, majoritatea părinţilor romi pleacă împreună cu copiii peste hotare, fără a lua dosarele acestora de la instituţia de învăţămînt, în timp ce unii solicită dosarele pentru a-şi înscrie copiii la o instituţie din altă ţară, însă fără a prezenta confirmarea de la şcoala din ţara gazdă, aşa cum prevede legislaţia. În acest context, fenomenul migraţional afectează evidenţa statistică a copiilor romi, lucru afirmat de către reprezentanţii direcţiilor de învăţămînt şi directorii instituţiilor educaţionale.

           Totuşi, în opinia unor experţi, dar şi a părinţilor, migraţia copiilor împreună cu părinţi comportă şi aspecte pozitive: îi protejează pe copii de anumite riscuri generate de lipsa de supraveghere a părinţilor şi implică costuri mai mici pentru întreţinere. Unii părinţi se tem pentru sănătatea şi viaţa copiilor, menţionând îndeosebi riscul consumului de droguri, la care ar putea fi expuşi aceştia, dacă rămân în ţară fără supraveghere părintească. Unii părinţi reuşesc să înscrie copiii la studii în ţările respective, însă acest fapt nu este caracteristic tuturor romilor, situaţie confirmată şi de liderii acestora.

            Astfel, cei care deja sunt stabiliţi pe un termen mai îndelungat în acea regiune, cu siguranţă îşi înscriu copiii la o instituţie de învăţământ. De obicei, aceştia sunt responsabili şi conştientizează necesitatea educaţiei. Încadrarea copiilor în diverse instituţii de învăţământ în ţările în care migrează familiile rome şi a celor care nu au fost şcolarizaţi peste hotare determină adaptarea deficitară a acestora la sistemul de învăţământ naţional în momentul reîntoarcerii. Cadrele didactice depun efort suplimentar pentru reîncadrarea cu succes a acestor copii în activităţile şcolare.

         Copiilor care merg cu părinţii în străinătate, la muncă, întorcându-se în localitate, le vine mai uşor să se integreze în şcoală, să comunice în limba română. În schimb, ceilalţi copii întâmpină dificultăţi în acest sens, dat fiind izolarea de ceilalţi. Acest fapt se reflectă asupra dezvoltării capacităţilor de comunicare în limba română.

În acelaşi timp, studiul atestă că în rare cazuri copiii romi au un loc special amenajat pentru pregătirea temelor, fapt caracteristic atât familiilor înstărite, cât şi celor vulnerabile. De obicei, copiii îşi pregătesc temele la masa unde familia se alimentează.

           În cadrul studiului s-a evidenţiat că adulţii nu apreciază capacităţile intelectuale ale copiiilor, stabilindu-le „standardele” educaţionale: să înveţe să citească şi să scrie. „Poate că profesor nu o să iasă din el, dar să citească, să scrie, asta-i obligatoriu.”   Astfel, traseul şcolar al elevilor romi se încheie în mare parte după clasa a IV-a, lucru încurajat şi acceptat de părinţi.

         Există, totuşi, ca excepţie copii romi care frecventează până în clasa a VIII-a, însă cei mai mulţi nu absolvă gimnaziul. Foarte rar se întâmplă ca traseul şcolar să continue şi la alte instituţii de învăţământ (şcoală profesională, liceu, colegiu sau universitate). De obicei, în aceste situaţii copilul provine dintr-o familie care nu se conformează regulilor şi tradiţiilor rome sau/şi dintr-o familie mixtă.

          Cooperarea instituţie-părinte-copil în procesul educaţional:

         Un deziderat al educaţiei este asigurarea participării nu doar a cadrelor didactice şi copiilor, dar şi a părinţilor în procesul educaţional. În cadrul studiului s-a cercetat modalitatea de interacţiune dintre părinţii romi şi cadrele didactice, relaţia dintre elevii romi şi cadrele didactice, şi relaţia dintre elevii romi şi cei non-romi, în vederea determinării aspectelor care favorizează şi care inhibă cooperarea la nivel de instituţie.

         Rolul părinţilor în procesul educaţional este unul incontestabil, fiind necesară stabilirea unui parteneriat dintre aceştia şi instituţie. Aspectul dat a fost accentuat de către cadrele didactice care au indicat asupra rolului părinţilor în şcolarizarea şi reuşita copiilor. Doar printr-un efort comun şi conştientizat populaţia romă va reuşi să fie şcolarizată.

          În acelaşi timp se atestă o situaţie diferită de participare în cazul activităţilor extracurriculare. La manifestările culturale organizate în instituţia de învăţămînt părinţii romi participă într-un număr mai mare, dat fiind implicarea copiilor lor în aceste activităţi.

           Relaţionarea dintre copiii romi şi non-romi se intensifică în mod special în cazul activităţilor extracurriculare. Copiii non-romi sunt interesaţi de limba romani, de dansurile populare. Fetele nonrome pot exersa împreună mişcări din dansurile populare rome. Prin participarea la activităţile comune, copiii romi se integrează şi îşi formează sentimentul de apartenenţă la grup, astfel că integrarea în mediul şcolar este mai uşoară.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *