ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



ALTERNATIVE EDUCAȚIONALE: ASPECTE COMUNE ȘI ELEMENTE SPECIFICE

Prof. Înv. Primar Podeanu Costinela-Ramona

Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” Iași

          Activitatea educațională  presupune o procesualitate și sistematizare realizate prin „interconectarea și intercondiționarea a trei factori: copilul (cel care se educă), adultul (cel care educă și se pregătește, se califică profesional) și mediul educativ ( prin care se educă și care  este pregătit în mod special de adult pentru a putea fi utilizat de copil)” (Negreanu, 2006, p. 16).

Astfel, s-au demarat mai multe căi educaționale care au furnizat avertismente pentru anumite probleme simptomatice ale sistemului tradițional în ansamblu, acestea concretizându-se în învățământul alternativ (Cuciureanu, 2015).

Studiul de față prezintă o analiză a trei sisteme alternative de învățământ: Waldorf, Montessori și Planul Jena, valorificând într-o comparație avantajele parcurgerii unui astfel de traseu educațional.

Reprezentarea argumentată a caracteristicilor corespunzătoare acestora vizează atât orientarea  către ameliorarea unor aspecte ale sistemului tradițional românesc, cât și reușitele ideilor noi implementate în cadrul unor trasee ce valorizează pluralismul educațional.

          Cuvinte-cheie: educație alternativă, unicitatea copilului, evaluare formativă, predare în epoci, autoeducație, motivație intrinsecă;

          Pedagogia alternativă , valorificând variante ale procesualității dezvoltării paideutice, dar și principiul de (re)construire permanentă a demersurilor educaționale  își remarcă specificacitatea  printr-o serie de deosebiri ale categoriilor incluse, dar mai ales prin valorificarea  unor  asemănări între acestea  (Cuciureanu, 2011).

          Cele trei alternative educaționale propuse spre analiză: Alternativa Waldorf, Montessori și Planul Jena evidențiază, prin pragmatismul conferit de Art. 21 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011-“Statul garantează dreptul la educaţie diferenţiată, pe baza pluralismului educaţional, în acord cu particularităţile de vârstă şi individuale”-o asemănare fundamentală: centrarea pe copil și accent pe unicitatea sa. Astfel, Planul Jena optimizează acest aspect prin educația naturală care se orientează după interesele și ritmul propriu de lucru al copilului, alternativa Waldorf promovând dezvoltarea potențialului individual al fiecăruia printr-o antropologie care se orientează asupra omului complet: trup și suflet, iar alternativa Montessori fructificând ideea fondatoarei Maria Montessori, precum că: „fiecare ființă umană este unică și vine pe lume cu capacități prin care poate să-și împlinească propria menire de a contribui la progresul umanității” (Negreanu, 2006, p.11).

          Un alt element comun, în jurul căruia se centrează alternativele educaționale este autoeducația.

 Pedagogia Montessori, prin concentrarea direcțiilor în sintagma „Ajută-mă să mă descurc singur!”, presupune recunoașterea  educabilității oricărei ființe umane și acordarea respectului, a încrederii depline pentru capacitatea oricărui copil în acest sens, alternativa Waldorf relevându-și scopul în oferirea posibilității educatului de a-și dezvolta în mod deplin capacitățile unice și de a oferi un antrenament pentru propria organizare și responsabilizare prin aplicarea  premisei „O școală fără manuale”, Planul Jena inițiind și suținând demersuri de implicare activă a copilului în activitate prin actualizarea  materiei la îndemâna acestuia.

          Potențarea motivației instrinseci reprezintă o altă similitudine între alternativele enunțate, alternativa Waldorf vizând dezvoltarea unei atitudini pozitive pentru învățare prin eliminarea nevoii de testare competitivă și folosirea recompenselor, iar alternativa Montessori promovând ideea conform căreia „Copiii au în mod natural dorința și puterea de a învăța” (Negreanu, 2006, p.17),  Planul Jena identificând această caracteristică prin intermediul  principiului conform căruia viața oferă cea mai bună motivație pentru învățare, prin orientarea în mediul înconjurător (Balcanu, 2019).

          O educație incluzivă promovată de alternativele educaționale regăsește o altă similaritate între acestea. Planul Jena include între normele de funcționare faptul că „Fiecare om, indiferent de rasă, naționalitate, sex, origine socială, religie sau concepție asupra vieții are dreptul la dezvoltarea propriei identități, caracterizată prin independență, conștiință critică, creativitate și legitimitate socială”(Balcanu, 2019, p. 137), alternativele Waldorf și Montessori susținând aceeași convingere prin sprijinirea libertății și diversității în educație.

          Evaluarea continuă și permanentă, realizată  prin observarea directă a copilului în contact cu mediul, descrie o altă asemănare existentă  între alternativele educaționale, prin faptul că elevul nu este condiționat de un sistem de notare să se responsabilizeze, să preia inițiativă, să-și concentreze atenția în cadrul procesului instructiv-educativ desfășurat.

          O deosebire remarcată între cele trei alternative educaționale se regăsește în forma de organizare preponderent utilizată în cadrul procesului instructiv-educativ. Dacă în Pedagogia Montessori cadrul didactic, facilitator al autoeducației, lucrează individual cu elevii, intervenind doar atunci când acesta are nevoie de direcționare, în școlile Waldorf se preferă organizarea activităților  cu toți elevii clasei- frontal, realizându-se și împărțirea pe grupe la unele discipline de studiu-limbi străine și informatica,  Planul Jena propunând activități educaționale  pe grupuri eterogene în care copiii sunt pe rând îndrumători și îndrumați (Balcanu, 2019).

          Predarea în epoci, fundament al Pedagogiei Waldorf este un alt element de specificacitate care nu se identifică ca element definitoriu în cadrul educației de tip Montessori și la nivelul Planului Jena.

În cadrul alternativei Montessori nu se regăsește pe o perioadă determinată de timp studierea unei discipline anume, elevii având libertate totală de a alege ce și când să studieze, în cadrul Planului Jena existând o altfel de ritmicitate prin alternarea activităților de bază-conversația, jocul, lucrul și serbarea (Negreanu, 2006).

Rolul cadrului didactic reprezintă o altă diferență semnificativă, în cadrul Planului Jena acesta  monitorizând și îndrumând elevii în procesul devenirii umane, fiind un conducător al cărui directive sunt esențiale. Alternativa Waldorf relevă cadrul didactic ca un actor deplin al educației, inițiind activitatea de predare, prin respectarea  principiilor , fiind totodată evaluată implementarea acesteia, în educația de tip Montessori neimpunându-se un stil de învățare elevului, educatorul fiind „un cercetător atent și devotat al situației și evoluției copilului”(Negreanu, 2006, p. 20).

Educația realizată în contextul alternativei  Planul Jena presupune un curriculum organizat pe domenii experimentale, precum mediul înconjurător, comunicare, producție, iar în cadrul Pedagogiei Montessori se regăsesc arii curriculare, precum Matematica,  Dezvoltarea senzorială care vizează patru grupe de exerciții: îngrijirea personală, a mediului înconjurător, dezvoltarea relațiilor sociale și coordonarea și armonia mișcării corporale. Pedagogia Waldorf păstrează aceleași arii curriculare existente în învățământul tradițional, însă valorizează și aplică principiile propuse de Rudolf Steiner, întemeietorul acestui tip de educație (Balcanu, 2019).

O altă diferențiere de menționat între cele trei alternative educaționale constă în implicațiile și influența comunității exercitată  pentru o dezvoltare deplină și armonioasă a elevului. Planul Jena prezintă viziunea conform căreia un individ se poate autodefini doar în cadrul comunității școlare, aceasta fiind un intermediar esential  între om și propria devenire. Alternativele de tip Montessori și Waldorf  se orientează asupra unui cadru mai vast, societatea, valorificând contexte de învățare care să  formeze individul autonom, independent și competent în cadrul acesteia.

Concluzii:

          „Libertatea de opțiune în ceea ce privește parcursul educațional al propriului copil” a determinat raționamente cu privire la modalități variate de desfășurare a educației, astfel încât idealul educațional să fie concentrat în însuși copilul.(Cuciureanu, 2011, p. 6).

În acest fel, ”modelele pedagogice care stau la baza unor alternative educaţionale determină profiluri particularizate de şcoală” care să corespună cerințelor atât părinților și societății, cât mai ales nevoilor de dezvoltare și ale dinamismului permanent a  naturii copilului (Catană, Ciucureanu, 2019, p.84).

          Sistemele alternative de învățământ: Waldorf, Montessori, Step by Step, Pedagogia Freinet, Pedagogia Curativă, Planul Jena concretizează curajul de a implementa idei noi prin intermediul eforturilor consistente de manifestare creativă, bazată pe o cunoaștere atentă și detaliată, raportată la realitatea  existentă la un moment dat a individului ca ființă  biopsihosocială.

          Aspecte precum educabilitatea individului, declanșarea  proceselor volitive, prin apel la o educație naturală, accentuarea  importanței legii naturii prin racordarea evoluției individului la ritmurile biologice, dezvoltarea senzorială, școala ca o comunitate marchează inițiativele și intervențiile, acțiunile practice implementate prin specificacitatea educației alternative, aceasta neluând locul demersurilor tradiționale, ci propunând opțiuni pentru evoluția autentică a ființelor umane care provin dintr-un mediu distinct și aparțin unei culturi specifice.

          Lucrarea realizată  evidențiază, așadar aspectele fundamentale ale pedagogiei alternative, materializând  argumentat orientările fiecărui tip de educație inclus în categorie și discrimând în același timp traseul educațional polimorf . Elementele descrise conferă veridicitate și pragmatism practicilor propuse de alternativele educaționale, ilustrând rolul bine fundamentat al acestora în cadrul social.

Bibliografie:

-Balcanu, D. (2019),Studiu privind alternativele educaționale existente în sistemul de învățământ preuniversitar din România, București;

-Catană, L., Cuciureanu M. (2012), Revista de Pedagogie-Alternative educaționale. Aspecte de actualitate, București;

-Cuciureanu, M. (2011), Punți de trecere între învățământul traditional și cel bazat pe modele pedagogice alternative în sistemul românesc de învățământ, București;

-Cuciureanu, M. (2015), Procedia - Social and Behavioral Sciences-Teacher Training Models for the Jena Plan, București;

-Forumul Internaţional al Şcolilor Waldorf/Steiner (Cercul de la Haga) din cadrul Secţiunii Pedagogice (2009), Descrierea caracteristicilor esenţiale ale pedagogiei Waldorf;

-Negreanu, E., Cujbă, A. (2006), Revista de Pedagogie-Pedagogii Alternative, București;

Site-uri Web:

Titlu material: Legea Educației Naționale

Nume site: edu.ro

Emitent: MENCȘ

Data publicării în Monitorul Oficial: 10.01.2011

Data accesării: 22.05.2020, la ora 18:40;

Adresă(URL):

http://oldsite.edu.ro/index.php/articles/14847

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *