ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Proiectul, metodă eficientă în evaluare

                         Prof. Băiașu Dora Maria,

Școala Gimnazială ,,Mircea cel Bătrân” Pitești, Argeș

            Orice demers didactic unitar şi coerent determină momente de reflecţie, de proiectare şi de acţiune concretizate în planificarea acţiunilor educative şi în determinările curriculare.

            Evaluarea calitativă, cu caracter preponderent formativ, are în vedere activizarea  elevului  ca participant direct la propria formare, conştientizâdu-i permanent nivelul propriilor performanţe, dar şi căile pe care trebuie să le urmeze în învăţare. O evaluare corectă presupune, în primul rând, definirea şi formularea cât mai obiectivă a caracteristicilor procesului evaluat, cât şi descoperirea celor mai relevante tehnici de evaluare.

            Strategiile moderne de evaluare caută să accentueze acea dimensiune a acţiunii evaluative care să ofere elevilor posibilităţi variate de a demonstra ceea ce ştiu, dar, mai ales, ceea ce pot să facă. Acest lucru se poate realiza prin utilizarea metodelor complementare de evaluare, al căror potenţial formativ susţine individualizarea actului educaţional prin sprijinul acordat elevilor.

            O metodă modernă şi eficientă ce permite o apreciere complexă şi nuanţată a învăţării, implicând un volum sporit de muncă, mai ales activitate independentă, în afara clasei, este proiectul,  „o metodă complexă de evaluare, individuală sau de grup, recomandată profesorilor pentru evaluarea sumativă.” (Cucoş, 2008, 138). Elaborarea proiectului necesită o perioadă mai mare de timp (câteva zile sau câteva săptămâni) şi poate fi sarcină de lucru individuală sau de grup.

            Evaluând interesele de la care trebuie să pornească procesul de învăţare, metoda proiectului se foloseşte de un număr nedefinit de teme de natură problematică. Metoda proiectului este accesibilă tuturor ciclurilor curriculare de dezvoltare şi presupune o abordare interdisciplinară a unui subiect, bine stabilit în raport cu cerinţele programei, cu capacităţile intelectuale implicate, dar şi cu interesele şi abilităţile de ordin practic ale elevilor. Este o formă de evaluare motivantă pentru elevi, chiar dacă volumul de muncă este sporit şi necesită cercetare continuă. De asemenea, acest lucru implică iniţiativă, creativitate, originalitate, capacitate de selectare a informaţiilor, forma de organizare şi prezentare, design şi alegerea formei de evaluare a produsului finit.

            Este, în acelaşi timp, o metodă eficientă de evaluare, dar şi o metodă de învăţare interactivă; plasează elevul într-o situaţie de cercetare autentică; cultivă responsabilitatea pentru propria învăţare şi rezultatele acesteia; asigură implicarea tuturor elevilor în realizarea sarcinilor propuse; facilitează abordările de tip inter- şi transdisciplinar; promovează interevaluarea/autoevaluarea şi interînvăţarea; oferă posibilitatea aprecierii unor rezultate de diverse tipuri (cunoştinţe, capacităţi, abilităţi);

            Activitatea de proiect oferă realizatorilor oportunităţile de a aplica priceperile dobândite, se adresează competenţelor acestora, accentuează motivaţia intrinsecă, încurajându-i în munca pe care o depun. Prin aceasta elevii îşi lărgesc orizontul de cunoaştere şi le aprofundează pe cele deja dobândite, operează cu tehnici noi, au posibilitatea  de a aplica elemente ale pluridisciplinarităţii, transdisciplinarităţii, interdisciplinarităţii, găsesc surse de informare variate şi le selectează în funcţie de cerinţe. Elevii sunt încurajaţi în ,,cercetare” şi prezintă , cu interes, proiectul realizat în manieră proprie.

            Resursa umană constituie un aspect esenţial ce trebuie avut în vedere pentru întreaga proiectare a unei astfel de activităţi. De aceea tema, obiectivele, forma de organizare, evaluarea trebuie stabilite în funcţie de caracteristicile grupului de elevi. Resursele materiale trebuie să fie accesibile elevilor şi să fie la îndemâna lor (bibliotecă, CD-uri, internet ,emisiuni TV etc.) sau să provină din observări sistematice, interviuri.

            Această metodă modernă de abordare a unei teme caută să accentueze acea dimensiune a acţiunii de evaluare, care să-i ofere elevului posibilităţi multiple şi variate de a demonstra  cunoştinţele pe care le posedă, modul în care le posedă, le valorifică şi le expune.

            A realiza un proces educaţional de calitate presupune nu numai a le transmite elevilor un volum mare de cunoştinţe, ci şi a-i învăţa cum să opereze cu acestea, cum să le aplice în situaţii cât mai variate.

BIBLIOGRAFIE:

1. Cucoş, C.. ( 2008), Teoria şi metodologia evaluării,  Iaşi, Editura Polirom.

2. Joiţa, E.. (2007), Formarea pedagogică a profesorului. Instrumente de învăţare cognitiv-constructivistă,  Bucureşti,  E.D.P.

3. Manolescu, M.. (2005), Evaluarea şcolară. Metode, tehnici, instrumente, Bucureşti,  Meteor Press.

4. Meyer G.. (2000),  De ce şi cum evaluăm,  Iaşi,  Editura Polirom.

5. Oprea, C.L.. (2006),  Strategii didactice interactive,  Bucureşti,  E.D.P..

6. Radu, I.T.. (2000),  Evaluarea în procesul didactic,  Bucureşti,  E.D.P..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *