ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Rolul poveștilor în educația preșcolarilor

Prof. Înv. Preșcolar Dănila Iuliana

Grădinița Nr. 122, sector 1, București

Nivel I- Grupa mijlocie

Mesajul poveștilor va fi mereu faptul că în povești există totdeauna o cale către un final fericit, nu contează câte obstacole întâlnește în drum personajul principal. Normal că de fiecare dată personajul negativ, cel rău, cel mincinos, cel crud, cel zgârcit și urât are de pierdut.
Prin lupta dintre bine și rău, copilul învață strategii de viață, descoperă consecințele unor fapte și atitudini și își însușește comportamente sociale pozitive.

Mai mult decât atât, aceste povești au rolul de a stimula educația și imaginația copiilor, care învață să descopere lumea minunată a cărților. Poveștile îi permit copilului să pătrundă într-un univers fantastic, plin de mistere și cât se poate de fascinant. Această fascinație îl atrage și încet, încet cu fiecare poveste citită micul ascultător pătrunde în acestă lume. Odată pătruns în această lume, cel mic începe să își dezvolte limbajul, dar și să își îmbogățească imaginația. Mai mulți, specialiști spun că poveștile îi ajută pe cei mici să crească frumos.

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care cei mici le învață din povești este diferența dintre bine și rău. În povești ca și în basme, binele învinge întotdeauna. Cel mic va dobandi deprinderi pentru a realiza judecăți de valoare, precum și exprimarea propriilor sentimente într-un mod simplu.

Copilul poate învăța ce înseamnă prietenia și care sunt aspectele pozitive ale vieții. Mai mult, va încerca să fie mai prietenos, precum personajele din poveste, bun, prieten cu alți copii, de ajutor precum personajele din poveste.

Binele și răul sunt două concepte pe care cel mic le poate distinge acum încă din primii ani de viață. Copilul înțelege că există anumite reguli și conduite ce se aplică în fiecare zi. Aceste reguli trebuie respectate, deoarece în lipsa lor nici o societate nu poate funcționa. De asemenea, va înțelege că dacă nu respecți aceste reguli de conduită, devii personajul negativ, precum cel din poveste, iar personajul negativ întotdeauna suferă consecințele faptelor sale.

Ascultând poveşti, copiii cunosc şi îşi însuşesc noţiuni, convingeri şi sentimente morale, se raportează la personajele pozitive şi dezaprobă comportamente negative. Astfel, pentru ca ei să înţeleagă ce înseamnă bunătatea, prietenia, hărnicia şi pentru a urî răutatea, duşmănia, lenea, există ”Fata babei şi fata moşneagului” de I.Creangă. Peripeţiile personajelor, răutatea celor negative, bunătatea celor principale îi înduioşează pe copii şi îi conving că este bine să urmeze exemplul celor buni.

Neascultarea părinţilor, încăpăţinarea şi consecinţele acestora sunt reliefate de poveşti precum ”Capra cu trei iezi” de I. Creangă. Păţaniile personajelor i-au convins pe copii că trebuie să asculte sfatul părinţilor, că nu este bună încăpăţinarea şi trebuie să se adapteze la regulile impuse de societate. 

Datoria noastră a tuturor, a părinților, a educatorilor este să aducem copilul în punctul de iubi poveștile, a le asculta cu plăcere, a răspunde copilului atunci când el nu înțelege firul poveștilor,  expresiile sau cuvintele din text. Etapa următoere ar fi aceea de a încuraja copilul să urmeze comportamentele pozitive a personajelor favorite.

Trebuie sa incurajam parintii sa citeasca o poveste copiilor, a se joace, sa-si  ascultate copiii cand vor dori sa povestească, sa le răspunda la întrebări, sa vorbeasca despre personajele poveștii, despre emoții, bucurii, tristeți. Copiii adreseaza întrebări părinților, se bucură pentru victoria personajului cu care se identifică, devin triști sau îngrijorați atunci când personajul respectiv se află în dificultate și învață să își definească propriile emoții în raport cu anumite situații de viață. Este foarte important pentru copil şi îi dă sentimentul că îl apreciaţi şi iubiţi dacă poate să discute aceste lucruri. Tot în acest context, copilul învață să își definească emoțiile pozitive, în raport cu cele negative și dezvoltă anumite comportamente de tip social.

Dacă ar fi să rezumăm ceea ce aduce povestea în viața copilului, putem menționa că povestea îl învață pe copil să o asculte, să urmărească firul ei, face legătura dintre imagine și ceea ce se aude, copilul observă descrieri, însușiri, emoții, comportamente și limbaj.

Pentru a stimula interacțiunea cu copilul, uneori este bine să-l punem să ne descrie personajul, să deseneze ceva din poveste, să reproducă dialoguri sau fapte etc. Astfel, apelăm la imaginația lui și îl punem în pielea personajului, îi cerem să acționeze ca ele, creăm un mic joc de rol care sigur îi va plăcea, apoi îl solicităm să descrie emoțiile trăite fiind transpus în personaj.

Bibliografie:
- M.E.N., “Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani), 2008;

- M.E.N., “Curriculum pentru educația timpurie”, 2019;

- M.E.N., "Programa activităților instructiv-educative din grădinița de copii";

- Mitu Florina Antonovici, ”Metodica activitatilor de educare a limbajului in invatamantul prescolar”, 2006, editura Humanitas;

- Magdalena Dumitrana, ”Educarea limbajului in invatamantul prescolar. Volumul I : Comunicarea orala”, 1999, editura Compania

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *