ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Educația ecologică în școală

Prof. Înv. Primar Mihălcescu Luminița Mihaela

Liceul Tehnologic ,,Anghel Saligny” Brăila

Educaţia ecologică este un proces care are ca scop îmbunătăţirea calității vieţii prin asigurarea oamenilor cu „uneltele” de care au nevoie pentru a rezolva şi împiedica problemele de mediu. Educaţia de mediu poate ajuta oamenii să câştige cunoştinţe, deprinderi, motivaţii, valori şi angajamentul de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului şi pentru a-şi asuma răspunderea în menţinerea calităţii mediului.

Obiectivele educaţiei de mediu sunt asemănătoare în toată lumea:

-să se protejeze şi unde este necesar să se refacă structura şi funcţionalitatea sistemelor naturale;

-să se oprească pierderea biodiversităţii;

-să se protejeze solul împotriva eroziunii şi a poluării.

Acţiunile propuse pentru atingerea obiectivelor sunt :

-protejarea celor mai preţioase habitate;

-punerea în practică a diferitelor planuri pentru a proteja biodiversitatea;

-punerea la punct a unei strategii pentru a proteja mediul marin;

-extinderea programelor regionale şi naţionale care se referă la administrarea pădurilor;

Educaţia ecologică trebuie să înceapă încă de la cele mai fragede vârste, în familie, prin exemplul pe care părinţii îl dau copiilor: colectează selectiv deşeurile menajere, reciclează, economisesc apa şi electricitatea, folosesc mijloacele de transport în comun mai mult decât autovehiculul propriu, etc. Astfel, educaţia ecologică îi ajută pe copii să înţeleagă influenţa comportamentului lor asupra calităţii mediului şi formează sentimentul responsabilităţii, valori şi atitudini necesare construirii unei societăţi durabile.

Într-o societate în continuă dezvoltare şi modernizare, problemele de mediu trebuie să fie o preocupare permanentă a fiecăruia dintre noi. Trebuie să ne facem timp şi să ascultăm strigătul disperat al Terrei: „preţuieste-mă şi iubeşte-mă, omule, fiindcă toate frumuseţile mele, pădurile, văile şi izvoarele, cărările şi crestele, piscurile cu toate vieţuitoarele şi florile ţi le dăruiesc, să te bucuri de ele, să devii mai puternic, mai generos, mai bun” şi să conştientizăm faptul că viitorul Planetei Albastre depinde doar de noi.

Problemele majore care frământă omenirea în prezent, cu privire la resursele de hrană, explozia demografică, poluare, criza energetică, productivitatea ecosistemelor, protecţia şi amenajarea mediului, reprezintă numai o parte din preocupările contemporane pe care educaţia ecologică trebuie să  le abordeze.

La nivelul instituţiei şcolare, problemele de mediu pot fi abordate atât în cadrul disciplinelor şcolare, cât şi prin intermediul activităţilor extracurriculare şi extraşcolare, prin implementarea unor proiecte şi programe sau prin discipline opţionale transcurriculare.

Iată câteva exemple de modalităţi şi mijloace de includere a problemelor de mediu în cadrul diferitelor activităţi extracurriculare şi extraşcolare şi a proiectelor şi programelor pe teme de educaţie ecologică:

-         Acţiuni de ecologizare şi colectare selectivă a deşeurilor în localitatea natală;

-         Acţiuni de conştientizare a comunităţii locale privind problemele de mediu, prin împărţirea de fluturaşi, pliante, afişe;

-         Vizită la groapa de gunoi şi staţia de epurare a apei din localitate;

-         Acţiuni de plantare de arbori în zona localităţii;

-         Confecţionarea şi amplasarea căsuţelor pentru păsări;

-         Expoziţii de fotografie sau desene pe teme ecologice;

-         Concursuri de creaţie literară pe teme ecologice;

-         Expoziţii cu vânzare de mărţişoare, felicitări şi tablouri confecţionate din materiale ecologice (lână, bumbac, seminţe, paie, frunze, flori, scoarţă de copac, pietre, scoici, nisip, etc.);

-         Carnavalul ECO – prezentarea unor costume confecţionate de copii din materiale reciclabile (plastic, hârtie, pet-uri, doze de aluminiu, etc.);

-         Spectacole pe teme ecologice, cu participarea comunităţii locale;

-         Cercuri ale elevilor „Micii ecologişti”.

Toate aceste activităţi pot fi completate de curriculumul la decizia şcolii, opţionalul transcurricular „Educaţie ecologică” care cuprinde teme şi activităţi abordate din punctul de vedere al mai multor arii curriculare şi discipline.

            În înfăptuirea unui învăţământ modern, formativ, bazat pe formarea unor competenţe, predarea – învăţarea interdisciplinară este o condiţie importantă. Corelarea cunoştinţelor de la diferitele obiecte de învăţământ contribuie substanţial la realizarea educaţiei elevilor, la formarea şi dezvoltarea flexibilităţii gândirii, a capacitaţii lor de a aplica cunoştinţele în practică. Corelarea cunoştinţelor fixează şi sistematizează mai bine cunoştinţele, o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită.

            În sistemul educaţional al societăţii viitoare, este nevoie de stimularea creativităţii şi acest lucru este posibil numai prin promovarea interdisciplinarităţii. Copiii nu tebuie educaţi pentru lumea de azi, deoarece nu se ştie cum va fi lumea lor şi e nevoie să fie învăţaţi să se adapteze. Educația ecologică în școală reprezintă o preocupare constantă în toate categoriile de activități. Acest demers este de o importanță majoră întrucât primele forme de organizare a

cunoașterii de către copii a mediului înconjurător apar în învățământul preprimar și se continuă în clasele primare prin reintroducerea obiectului Matematică și Explorarea Mediului, începând cu clasa pregătitoare .

Întrucât problematica mediului are un caracter pluridisciplinar și o mare complexitate,

o evoluție rapidă și greu de prevăzut și un caracter prioritar, conținuturile trebuie relaționate cu viitorul planetei și supraviețuirea speciilor. Prin tratarea interdisciplinară se poate ajunge la formarea unei viziuni globale și a unui sistem coerent de atitudini și comportamente potrivit vârstei școlarului. Urmărită pe toată durata școlarității, educația ecologică poate forma cetățeni responsabili.

Pornind de la premisa că școala mileniului III este centrată pe elev, deci pe cel care învață, se impune înlocuirea caracterului enciclopedist al actului educativ cu un proces activ care să implice atât activitatea mentală,cât și activitatea fizică, formând capacități și competențe necesare pe parcursul întregii vieți. Se impune astfel o abordare interdisciplinară a problemelor de studiat și,de asemenea, parteneriatul între învățători sau învățători profesori de la anumite discipline.

Deși ar părea pretențios, termenul de portofoliu poate fi introdus încă din clasa

pregătitoare, copiii putând realiza diverse lucrări, individual sau în echipă. Pe parcursul următoarelor clase, conținutul portofoliului se poate îmbogății pentru ca, la sfârșitul clasei aIV-a, fiecare elev să aibe un portofoliu cu acest conținut tematic. Mai mult, urmărind pe parcursul întregului ciclu primar realizarea obiectivelor educației ecologice, atât prin valorificarea conținuturilor unor texte din manual, cât și prin excursiile, vizitele, mapele tematice realizate, vor constata că la sfârșitul acestei perioade elevii au un bagaj de cunoștințe, dar și de abilități în stare să-i facă să acționeze în vederea protejării mediului, chiar de la această vârstă. Asfel, copilul va fi capabil să protejeze mediul apropiat (curtea, spațiul verde, arborii existenți), să planteze o floare, un copac, să atragă atenția celorlalți pentru a păstra curățenia, să participe la reciclarea unor deșeuri (din sticlă,plastic,hârtie) etc.

Elevul va fi antrenat atât în activitățile de observare,cât și de manipulare și experimentare,avându-se în vedere faptul că învață mult mai temeinic atunci când lucrează

practic și când forma de activitate depășește spațiul băncii de școală. Pentru a fi declarați prieteni ai naturii, trebuie să ai un comportament ecologic, s-o ocrotești, menținînd curățenia și îngrijind frumusețile ei, oriunde te-ai afla. Oare putem să ne imaginăm natura fără clorofilă, fără iarbă, fără frunze, fără arbori și fără păsări? Viitorul se referă la caracterul preventiv al acțiunilor, propunându-ne cu toții să asigurăm o lume mai curată, în care copilul să știe că fiecare gest contează, atât al său personal, cât și ca parte a unui grup în cadrul familiei sau al comunității.

            Prin activitățile desfășurate elevii au înțeles imortanța prețuirii mediului înconjurător,și-au dezvoltat opinii proprii despre comportamentul față de natură.În cadrul discuțiilor prilejuite de masa rotundă elevii au elaborat un set de reguli de educație ecologică care s-au popularizat și în rândul colegilor mai mari.

 Pornind de la aceste lucruri am ajuns să observ la sfârșit de an școlar că :

✓ Fac diferența dintre un aer curat și unul poluat

✓ Atunci când observă la un coleg din afara clasei un comportament agresiv față de

plantele si copacii din curtea școlii, îl semnalează și iau măsuri

✓ Sunt mult mai responsabili cu plantele aflate în clasă și în școală

✓ Fac diferența dintre faptele bune și faptele rele,din diferite texte studiate

✓ Receptează cu mare drag cântece cu texte despre plante, viețuitoare, legume, fructe,

flori și animale

✓ Insistă să lucrăm foarte des colaje cu materiale din natură

✓ Contribuie cu mare placere la înfrumusețarea sălii de clasă,eu respectând de fiecare data

ideile proprii ale lor

✓ Iubesc jocurile de rol, costumați și trăiesc bucuria personajului interpretat

✓ Propun noi activități pe care să le desfășurăm atunci când ieșim în aer liber.

 Peste tot în lume mediul și problemele sale, educația pentru protejarea acestuia este o

prioritate a zilelor noastre. Proiectele educative care se vor derula pe această temă de fiecare dintre noi împreună cu copiii derivă dintr-o necesitate obiectivă, având în vedere faptul că una dintre cele mai acute probleme ale societății contemporane este reprezentată de comportamentele care poluează peste limita de regenerare a sistemelor naturale. Prin acțiuni de conștientizare, de informare și sensibilizare asupra necesității păstrării unui mediu curat și a promovării unei conduite care să-l protejeze și prin utilizarea unor strategii didactice adecvate vârstei celor pe care dorim să-i formăm în spiritul ecologic, putem reuși ceea ce legile adesea nu reușesc: să implicăm comunitatea în soluționarea problemelor de mediu, să pornim într-o luptă contra gunoaielor pe lângă care trecem zilnic și pe care le vedem la tot pasul.

Bibliografie:

Cucoş C., Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura Polirom, Iaşi, 2008.

Dulamă Maria Eliza, Didactică axată pe competenţe, Editura Presa Universitară  Clujeană, Cluj-Napoca, 2010.

 Roşu Elisaveta, Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului, MECT, Bucureşti, 2007.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *