ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



EXERCIŢIUL ECOLOGIC ÎNCEPE DIN GRĂDINIŢĂ

Profesor învăţământ preşcolar Şpaiuc Monica

Grădiniţa Nr. 3 Bragadiru, Ilfov

„Educaţia copilului trebuie să urmărească dezvoltarea respectului faţă de mediul natural.”

Educaţia ecologică constituie unul din obiectivele care se regăseşte la toate disciplinele de învăţământ.

Interdisciplinaritatea ne oferă posibilitatea de a prezenta copiilor obiecte şi fenomene într-o relaţie de intercondiţionare şi a-i face să înţeleagă pericolul dezechilibrului natural determinat de influenţa omului. Pentru a ne convinge şi a convinge că este posibilă şi necesară educaţia ecologică, la grădiniţă şi la clasa I, am derulat o multitudine de activităţi pe această temă.

Pentru început, pornind de la  proverbul “un gram de practică face cât o tonă de teorie” am amenajat cu copiii, spaţiul „Micii ecologişti”. Am ales împreună şi mascota ce ne va însoţi pe drumul descoperirii secretelor naturii, un norişor pe care l-am botezat „Ozonel”. El este prietenul copiilor şi îi va îndruma în activităţile de îngrijire a mediului înconjurător.

Ozonel nu este mereu la fel, ci are diverse înfăţişări: când este trist, el le arată copiilor indiferenţa oamenilor faţă de natură şi contribuţia acestora la poluarea mediului; când este fericit, el le prezintă aspecte din viaţa omului în armonie cu natura.

Pentru a-i obişnui cu Calendarul naturii, copiii descoperă din grădiniţă că vremea este starea atmosferei Pământului la un moment dat, care aduce temperaturi scăzute sau ridicate, ploi, zăpezi, grindină, ea influenţând zilnic viaţa şi activitatea oamenilor în diferite moduri.

Ozonel a propus ca zilnic, pe rând, fiecare copil să fie meteorologul de serviciu. Astfel, copiii dobândesc capacitatea de a sesiza transformările petrecute în natură şi recunosc fenomenele meteorologice şi simbolurile acestora: zi cu nori, zi cu soare, ploaie, vânt, ninsoare, etc. Pornind de la caracteristicile meteorologice ale zilei respective, copiii vor aşeza în căsuţă jetonul corespunzător stării vremii.

Rolul Soarelui în vreme a fost descoperit de către copii tot cu ajutorul lui Ozonel. În activitatea de observare a naturii, după ce s-au lăsat mângâiaţi de razele călduţe ale soarelui, s-a purtat un dialog prin care ei au descoperit că „Soarele” încălzeşte „Pământul”, că atunci când este ascuns de nori sau dacă suflă un vânt rece, temperatura scade. Copiii au audiat şi „Legenda Soarelui” care i-a fascinat.

Ei au mai aflat că razele solare fixează vitamina D în oase, având efecte benefice în creşterea sănătoasă a copiilor, dar şi că o expunere îndelungată la soare  are efecte negative, provocând boli ale pielii. Folosind carton, staniol auriu şi hârtie colorată, copiii au confecţionat „Chipul Soarelui”, personalizându-l şi expunându-l în clasă. Ozonel i-a răsplătit cu fructe proaspete.

Cu ocazia Zilei Pământului, am desfăşurat o activitate ecologică în care preşcolarii, ajutaţi de părinţi şi cadrele didactice au plantat copaci şi flori în curtea grăiniţei, iar în cadrul proiectului educaţional ,,Şcoala Arborilor” am organizat marşul ecologic  „S. O. S. NATURA!” şi am realizat macheta ,,Grădiniţa viitorului într-un cartier verde”, câştigând premiul I.

Copiii au învăţat că reciclând hârtia salvează pădurea şi că respectul faţă de natură se însuşeşte de mic, şi-au îmbogăţit vocabularul activ cu expresii din domeniul ecologiei şi au avut o atitudine de dezaprobare faţă de cei care încalcă legile nescrise ale naturii. 

Activitatea ecologică începe în grădiniţă şi trebuie continuată toată viaţa. Aceste exemple sunt numai o mică parte din activitatea desfăşurată de grădinari pe tematică ecologică. Orientarea copiilor spre ceea ce este semnificativ şi apoi punerea în situaţia de a produce idei, opinii personale, conduce la interrelaţionarea eficientă cu unele aspecte ecologice. Copiii pot să-şi asume responsabilităţi, dar uită repede de ele. De aceea trebuie îndrumaţi, stimulaţi, evaluaţi permanent.

Educaţia în domeniul ocrotirii naturii trebuie să înceapă din fragedă copilărie şi să fie continuată în tot timpul anilor de şcoală, cât şi în afara şcolii. Ceasul de faţă ne cere stăruitor să convertim nostalgia vagă într-o conştiinţă generală fermă, activă, de comuniune cu structura şi dinamica naturii, a cărei ocrotire nu mai este o problemă a naturaliştilor, ci a omului însuşi.

"Educaţia pentru protecţia mediului a devenit, în multe ţări, o nouă dimensiune a curriculumului, cu scopul de a iniţia şi promova o atitudine responsabilă faţă de mediu, de a-i face pe tineri să constiientizeze pericolele unei degradări accentuate a mediului. Un obiectiv trandisciplinar regăsit la nivelul politicilor curriculare din aproape toate ţările este cel privitor la educaţia pentru mediul înconjurător” ( engl. enviromental education)" (Laura Ciolan,2002, pg.96).

Bibliografie:

  1. Pârvu Constantin, „Ecologie generală”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001, pag 233-240;
  2.  * * * Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii, aprobată prin O.M. nr.4481/2000.
  3. Breben, Silvia, Niţu Adina, Tuturugă Maria, Mascota Eco te învaţă!, Ed. Decesfera, Bucureşti, 2007
  4. Cucoş, Constantin, Psihopedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1998

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *