ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



EDUCAȚIA ECOLOGICĂ, UN LIANT PENTRU SOLIDARITATE

Prof. Înv. Preșcolar IONIȚĂ ȘTEFANIA-GEORGIANA

                                                                                            GRĂDINIȚA ALICE

Cu toții ne trăim viața pe acest pământ. Natura a fost și va fi plămânul verde al planetei. Tocmai de aceea, devine imperios necesară conștientizarea importanței protecției mediului și a naturii. Un mediu bolnav ne poate îmbolnăvi pe noi toți. Protecția acestuia ar trebui astfel implementată copiilor încă de la cele mai fragede vârste. Fiind profesor pentru învățământul preșcolar, militez pentru introducerea acestei teme in Curriculum-ul Preșcolar, o temă prea puțin abordată pe acest palier educațional, fiind cu atât mai necesară în vremurile pe care le traversăm. Tratarea cu indiferență și ignorarea acestei nișe a educației ecologice devine, în opinia mea, o atitudine nejustificată.

Conținuturile educației ecologice contribuie la formarea unei conştiinţe şi a gândirii ecologice despre natură, dar şi a formării unei comportări atente şi corecte faţă de ea. Nu este suficientă o simplă informare cu privire la mediul înconjurător, ci este important ca elevii să-şi poată exprima idei personale şi să manifeste o atitudine legată de responsabilitatea pe care şi-o asumă în privinţa mediului în care trăiesc. Trebuie să fie capabili să înţeleaga relaţiile existente între anumite situaţii şi să analizeze, să sintetizeze şi generalizeze informaţiile. Este importantă rezolvarea cauzelor care au dus la o anumită situaţie şi nu a efectelor acesteia. Educaţia privind protecţia mediului înconjurător se adresează atât minţii cât şi sufletului elevilor. Un rol deosebit îl prezintă stimularea interesului şi entuziasmului acestora.

Instituțiile educaționale joacă un rol major in educaţia privind mediul înconjurător, deoarece tinerii petrec o mare parte din timp aici şi pentru că este locul unde sunt transmise cunoştinţe care au menirea de a dezvolta atitudinea pozitivă a elevilor faţă de problemele mediului înconjurător.

            Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate şcolară, activităţi ştiinţifice, artistice, practice, sportive sau religioase. Din multitudinea formelor de manifestare menţionăm: observaţii în natură, experimente, povestiri ştiintifice, desene, plimbări, drumeţii, excursii, vizionare de diapozitive sau expuneri power point, jocuri de mişcare instructiv - distractive, labirinturi ecologice, vizitarea muzeelor, expozitii, spectacole, vizionari de emisiuni TV cu specific educaţional, concursuri. Tematicile care pot fi parcurse sunt stabilite în funcţie de subiectul propus: "Să ocrotim natura", "Poluarea în diferite anotimpuri", "Ce se întamplă iarna cu plantele şi animalele?", "Ce ştim despre pădure?" "Natura se trezeşte la viaţă", "Copac tânăr, copac bătrân", "Ce ne învaţa natura?", "S.O.S. natura...", "Culorile şi sănătatea", etc.

            Consider că într-o formă incipientă, cunoștințele despre ecologie și educarea în acest sens își are rădăcinile în primii ani de viață, în “cei 7 ani de acasă”. Dincolo de această perioadă are loc șlefuirea, îmbunătățirea, îmbogățirea a ceea ce s-a creat la începutul copilăriei.

Educaţia ecologică se poate realiza prin cele trei forme ale educaţiei, astfel:

  • Educaţie formală (realizată în unităţile de învăţământ);
  • Educaţia informală (realizată prin ONG-uri, mass media, familie),
  • Educaţia nonformală (realizată prin activităţi extraşcolare, centre de educaţie permanentă, cluburi, etc.).

Această formă, disciplină și conținut al educației unește, apropie și solidarizează oamenii, copiii, îi face să conștientizeze ca doar împreună pot reuși, pot fi puternici și ca acțiunile unuia singur sau a unui grup nu sunt suficiente.

Interesul și dragostea pentru natură sunt, la majoritatea copiilor, instinctive. În plus, comportamentele și convingerileformate copiilor la o vârstă cât mai fragedă sunt cele care se păstrează cât mai bine toată viața. De aceea, în educația realizată în grădiniță, de exemplu, trebuie să pornim de la interesul firesc al copiilor pentru plante și animale, pentru ceea ce reprezintă în general natura pentru ei.

Natura trebuie respectată și nu dominată. Ea formează un întreg  imens, dar nu nesfârșit- în care fiecare component are un rol precis. În acest context, educarea preșcolarilor în vederea însușirii unor norme de comportament ecologic, a devenit tot mai necesară astăzi, când se înregistrează o influență crescută a omului asupra naturii.

Mediul ambiant în care copiii își desfășoară activitatea, prin varietatea de aspect pe care le deține, constituie un prilej permanent de influențare a personalității acestora. Mai întâi de toate, mediul ambiant  oferă copilului posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru el, care îi stârnește atât curiozitatea, cât și dorința de a-l cunoaște. Astfel, din contactul cu obiectele și jucăriile sale, cu lucrurile personale și cele ale adulților, apar diferite întrebări din care putem deduce că preșcolarul se interesează de denumirea, calitățile sau proveniența lor.

Curiozitatea pe care copiii o manifestă față de fenomenele naturii, trebuie menținută și transformată într-o puternică dorință de a le cunoaște și înțelege din ce în ce mai bine. Observarea sistematică a dezvoltării și schimbării în timp a plantelor, a creșterii și îngrijirii animalelor educă atenția, spiritual de observație, deprinderea de a sesiza schimbările din natură și dorința de a cunoaște cauzele acestora. Noile cunoștințe transmise copiilor cu ocazia observării diferitelor fenomene ale naturii sunt înțelese și memorate cu ușurință.

S-a constat că atunci când sunt mici, copiii au o atitudine poyitivă faţă de mediul înconjurător, aceasta modificându-se pe măsură ce cresc datorită influenţei exercitate de tehnologiile moderne şi de consumerismul vieţii moderne.

Soarta viitorului vieţii în ansamblul ei depinde de gândirea şi efortul nostru de a menţine echilibrul în natură prin formarea unei conştiinţe ecologice de sine stătătoare în rândul oamenilor. Și ca să realizăm aceasta în rândul oamenilor, trebuie să începem cu copiii. Protecția mediului și studiul educației ecologice de la vârste mici ne demonstrează faptul că nu putem întrprinde nimic singuri și că lucrurile mărețe și importante, ca să aibă success, nu se pot realize decât împreună. Acțiunile izolate de protejare a mediului sunt insuficiente și chiar fără rezultat, asta pentru că doar împreună putem reuși: acest deziderat trebuie să îl transmitem copiilor, educația ecologică este o educație pentru viitor.

Bibliografie:
•http://eke.ro/document/Raport%20de%20cercetare_EDUCATIE%20ECOLOGICA.pdf;
• Oana Andra Bălăceanu, Educaţia ecologică formală şi importanţa ei, ed. Columna, Bucureşti, 2013;

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *