ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



EDUCAȚIA PENTRU VIAȚĂ – EDUCAȚIA ECOLOGICĂ

Profesor pentru Învățământul Preșcolar DĂRĂU LAVINIA VASILICA

Grădinița cu Program Prelungit Sebiș, ARAD

,,Natura e întotdeauna adevărată, serioasă și severă. Ea are întotdeauna dreptate, iar greșelile și rătăcirile sunt ale omului.” - W.F. GOETHE

Citatul de mai sus exprimă adevărul crud uneori, deși este greu de înțeles și de crezut de unii oameni. Mediul în care trăim şi muncim cunoaşte transformări majore din cauza intervenției necontrolate a omului asupra naturii şi asupra mediului înconjurător. Pădurile care se răresc pe zi ce trece, florile care se ofilesc şi dispar pentru totdeauna din cauza poluării, gunoaiele care ne înconjoară, deşeurile rezultate în urma activității omului, poluarea necontrolată a apelor şi aerului ca urmare a dezvoltării industriale, creşterea demografică sunt probleme grave ale contemporaneității, probleme care dacă nu se încearcă a fi rezolvate imediat vor duce la consecințe grave asupra sănătății planetei Pământ. Din acest motiv este necesar să le  oferim copiilor, încă de la vârsta preşcolară,  posibilitatea de a cunoaşte frumusețile şi beneficiile pe care natura ni le oferă, de a se bucura de natura cu frumusețile ei şi de a le forma  o atitudine responsabilă față de mediul înconjurător. Prin exemplul personal și acțiunile noastre, noi, ca și cadre didactice, ne punem amprenta asupra micuților de la grădiniță. Stă în puterea noastră să îi îndrumăm, să le explicăm, să îi corectăm și să îi învățăm să iubească natura. Iubind-o, cu siguranță o vor și ocroti. Toate acestea ne conduc la ideea că avem datoria şi obligaţia de a sprijini copiii în cunoaşterea unor elemente din tainele universului, de a-i învăţa să exploreze lumea înconjurătoare, să o analizeze, să pună întrebări şi să exprime opinii şi să-i încurajăm în toate acţiunile pe care le întreprind. Prin implicarea copiilor în activități de cunoaștere și înțelegere a unor fapte și fenomene din universul apropiat, prin cunoașterea frumuseților și beneficiilor unei vieți în mijlocul naturii,  identificarea unor probleme de degradare a mediului, dorim să formăm copiilor o atitudine corectă, responsabilă față de mediul apropiat, pentru o viață civilizată și sănătoasă.

De la ce vârstă le putem spune copiilor că e necesar să aibă grijă de natură și când pot înțelege ei noțiuni precum „mediu înconjurător”, „poluare” sau „reciclare”? Educația ecologică poate începe din momentul în care un copil poate diferenția „bun” de „rău”, prin „rău”
înțelegând inclusiv gunoi, mizerie, suferință. 

 Odată ce copiii înțeleg că anumite lucruri se aruncă și altele nu și
că Pământul „suferă” atunci când aruncăm gunoaie, ecoeducația începe.  Pentru că sunt în formare, cei mici vor adopta mult mai ușor comportamente pozitive față de mediul înconjurător, pe care le vor păstra, cel mai probabil, pe tot parcursul vieții. De ce contează atât de mult?
Grija față de natură se va revărsa în multe alte comportamente ale copilului – grija față de spațiul personal–de la cameră și bancă, până la ghiozdan și dulap. Un copil care deprinde din timp noțiuni ecologice va deveni un adolescent responsabil.

Există multe imagini care ilustrează Pământul ca o ființă vie. Pentru un copil va fi mai ușor să înțeleagă noțiunea de „Pământ”, dacă îl asociază cu o „față” cu o zi de naștere (22 aprilie), o formă de viață care are preferințe. De exemplu, „Pământului îi plac copacii.” Copiii sunt  încurajaţi să desfăşoare activităţi în aer liber (grădinărit, acţiuni de îngrijire a parcurilor şi spațiilor verzi, excursii în natură), „experienţe” ce pot avea funcţii educative şi recreative. Natura în sine oferă în orice anotimp şi pe orice vreme oportunităţi ample de învăţare şi joacă.

Formarea conştiinţei morale trebuie dublată de formarea unei conduite morală. Nu există o reţetă universal valabilă pentru a declanşa un comportament ecologic în fiecare copil. Probabil cel mai important este exemplul personal, întrucât la această vârstă copiii învață cel mai mult prin imitație. La această vârstă pot fi formate obiceiuri pozitive, precum: închiderea becului atunci când e suficientă lumină, separarea hârtiei și a altor deșeuri în vederea reciclării, oprirea apei în timpul spălării dinţilor, protejarea spațiilor verzi, a animalelor abandonate etc. Este indicat, de asemenea, ca în clasă sau în curtea grădiniței să se amenajeze un colţ de natură de care copiii să aibă grijă. Chiar de la o vârstă mică ei pot să ude florile din ghiveci sau să pună seminţe în hrănitoarea pentru păsărele. Treptat ei vor primi şi alte sarcini pe care să le ducă la îndeplinire.     

În acest scop, am organizat și noi acțiuni de natură ecologică, atât la nivel de grădiniță, cât și la nivel de grupă. Astfel, am realizat un Proiect de Parteneriat Educațional cu Parcul Natural Lunca Mureșului Arad, cu Școala de Pădure Gyula, Ungaria, am marcat Ziua Pământului, Ziua Păsărelelor prin expoziții cu lucrări ale copiilor, concursuri sportive organizate în curtea grădiniței etc.

ZIUA VERDE A ECO-ŞCOLILOR DIN ROMÂNIA a fost un eveniment care a marcat copiii preşcolari din grupa mea. Le-am spus copiilor cu câteva zile înainte ce urmează să facem, ei fiind foarte entuziasmaţi. Am informat verbal, dar şi printr-un afiş şi părinţii despre acţiunea eco, aceştia fiind mulţumiţi pentru derularea activităţilor ecologice, de la o vârstă aşa de fragedă, 4-5 anişori. Un reprezentant al părinţilor a adus un pom fructifer, vişin, pe care l-am plantat în curtea grădiniţei. Aşa că, într-o zi frumoasă de toamnă, la ora 12:00, alături de copii şi colega de grupă, am ieşit să plantăm un pomişor în curtea grădiniţei, în faţa clasei noastre. Domnul administrator al  grădiniţei a săpat doar groapa, restul au făcut copiii. Se înghesuiau toţi să ajungă la vişin, cu mânuţele lor curate puneau pământ reavăn şi negru la rădăcină, alţii turnau apă pomişorului, alţii îi atingeau tulpina şi crenguţele. Foarte  implicaţi şi grijulii au fost toţi copiii, nu cumva să rupă pomişorul fragil acum, dar care sperăm că va da roade la vremea potrivită. Ne-am adunat în jurul pomişorului, am şi intonat cântecelul ,,Pomişorul din grădină", le-am explicat perioada de creştere şi dezvoltare a unui pom. De atunci, copiii se uită zilnic la  pomişorul plantat de ei, au mers cu părinţii lângă pomişor, au făcut fotografii şi au mare grijă să nu-l rupă atunci când se joacă în curtea grădiniţei. Fotografii de la această acţiune am postat şi pe facebook, având acordul scris al părinţilor.

            Cei mari, inclusiv autorităţile, ar trebui să înveţe de la cei mici, chiar dacă este un gest atât de simplu, dar benefic şi motivant pentru micuţi. Cu siguranţă, adulţii realizeaă ce ar trebui să facă pentru a proteja mediul înconjurător, dar faptul că NU VOR sau NU LE PASĂ, este o realitate crudă. Cu tot dragul, eu îi sfătuiesc pe cei micuţi să fie atenţi şi să aibă grijă mare de ceea ce ne înconjoară. MULT SUCCES TUTUROR şi SĂ PĂSTRĂM NATURA CURATĂ, asta ne va aduce mulţumire şi doar beneficii.

            Concluzionând, desi ar mai fi atât de multe de adăugat, pot spune că scopul final al educaţiei ecologice la preşcolari este de a le forma bazele unei gândiri şi atitudini centrate pe promovarea unui mediu natural propice vieţii, de a le dezvolta spiritul de responsabilitate faţă de natură. Prin participarea tuturor factorilor educativi: şcoală, familie, comunitate, mass-media la realizarea acestor intenţii, copilul înţelege mai bine efectele pe care le are un comportament necorespunzător asupra mediului. Educaţia ecologică bine realizată în grădiniţă şi apoi în şcoală răspunde la una din prevederile fundamentale ale Drepturilor Omului şi anume: „Dreptul la sănătate, dreptul la viaţă!”.

BIBLIOGRAFIE:

Îndrumar pentru educația ecologică în grădinițe, Sibiu, 2016.

EDICT-Revista Educației, Mai, 2019.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *