ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Fecioria sau floarea de crin a trupului

Diacon Grigorcea Ionuț Cristian

Parohia Sf. Treime Ghencea

Dumnezeu a făcut mai întâi bărbatul și apoi a făcut-o pe Eva, pentru ca bărbatul să nu fie singur. Cât de frumos a gândit Dumnezeu despre omenirea noastră, s-a uitat în adâncul ființei noastre și a văzut setea după celălalt. Omul este complet numai în măsura în care se împlinește în dualitatea complementară dintre bărbat și femeie. Sfântul Chiril al Alexandriei ne spune că Dumnezeu a creat prin bărbat și femeie coexistența. Însuși Dumnezeu le poruncește lui Adam și Evei: „să crească și să se înmulțească, să umple pământul și să îl stăpânească”(Facere 1,28) Așadar, căsătoria a fost instituită încă din  Rai de Dumnezeu, iar Mântuitorul Hristos ridicat-o la rangul de Taină când a ales să facă prima minune la Nunta din Cana Galileii.. nu intăm acum în amanunte.

Dacă stăm și ne gândim un pic, acum 30-40 de ani, fecioria era privită ca o mare calitate; ba chiar în unele familii era chiar o onoare care trebuia respectată cu sfințenie. Pierderea fecioriei înainte de căsătorie era privită cu dispreț și era mare rușine dacă se întâmpla așa ceva înainte de nuntă. Mai mult decât atât, mirii nu se mutau împreună înainte de căsătorie, de aceea se mai păstrează și astăzi obiceiul ca mirele să meargă la casa miresei în ziua nunții, și să o ia de acasă de la părinții ei. Chiar dacă stau în aceiași casă, tot stau în încăperi diferite înainte de nuntă. Însă, din păcate în zilele noastre valorile morale, tradiționale în gereral, dar și cele creștine în special, sunt minimalizate, ba chiar asistăm nepuncioși la o inversare a valorilor morale în ansamblu lor.

Fenomenul de globalizare a atras după sine și libertatea de exprimare și chiar libertatea de a acționa. Aș vrea să spun că este posibil ca aceste gânduri să trezească un regret în mintea unora dintre cei care le vor citi, însă nădăjduiesc ca si cuvântul meusă fie  spre întărirea și spre îndreptarea celor ce caută sensuri autentice ale vieții. Să nu uităm faptul că la spovedanie Dumnezeu iartă păcatele, dacă acestea sunt mărturisite cu sinceritate, cu părere de rău, complet și într-un mod liber, iar Sf. Împărtășanie spală și vindecă orice rană a păcatului.

De ce se întâmplă ca unii dintre tineri, chiar și credincioși, să cadă în greșeala pierderii fecioriei? Primul motiv ar fi din cauză că nu au acordat o importanță deosebită, dar nici nu au dat o atenție destulă aspura importanței fecioriei. Poate nu au avut părinți care să pună accent pe acest aspect sau nu au acordat ei sufientă atenție acestui lucru.

            Al doilea motiv ar fi lipsa educației și aici ne referim, în primul rând, la educația pe care adolescentul ar fi trebuit să o primească în familie. De multe ori în familie există o anumită pudoare când vine vorba despre acest aspect. Este ca un subiect tabu, pe care nici nu trebuie sa îl pomenești. Aici, după părerea mea este o greșală, deoarece copilul de la vârsta când îți dă seama de ceea ce este: fetiță sau băiat, este bine să fie consiliat de părinte, să i se vorbească, să i se ofere sfaturi prețioase pentru viața de adolescent.

Temele despre procreare și feciorie în rândul tinerilor, trebuie abordate subtil de către Biserică, însă mult mai profund în familie și de ce nu, în școală, la cursuri speciale organizate de personal calificat, poate medical sau cel puțin abilitat. Biserica nu poate vorbi direct în timpul predicii despre aceste aspecte, însă în timpul catehezelor sau unor workshop-uri se pot atinge aceste subiecte destul de sensibile, ba mai mult pot fi invitați în cadrulunor conferințe medici sau psihologi care să le vorbească tinerilor.

Educația cu privire la aspectele fecioriei înainte de a se căsători, este esențială pentru dezvoltarea viitorului soț și părinte de mai târziu. Procrearea este un act complex care pornește de la atracția dintre două persoane care se iubesc și prin iubirea lor vor să se înalțe și să capete atributul lui Dumnezeu de a crea un alt om în lume, conștienți fiind că gestul suprem în acel act îl va avea Dumnezeu când va însufleți viitorul om. În tot acest proces există bucurie, există atracție, există iubire, există Dumnezeu care plantează sufletul și nu doar instinctul de a mai adăuga un om în univers.

Am spus că familia are un rol foarte important, pentru ca acest subiect să fie înțeles profund trebuie să elimine orice pudoare și să le spună, cât se poate de serios de spre aceste subiecte, întrucât dacă nu o vor face, tinerii vor afla într-un mod eronat despre aceste aspect, de pe holurile școlii, din parc sau din mall. Părinții trebuie să fie pregătiți să răspundă corect și să fim de ajutor copiilor când îi vor întreba diferite aspecte despre feciorie și procreere.

            Școala, de asemenea, are un rol foarte important pentru că educația sexuală din școli se bazează pe studii certificate, care pot îndruma copiii spre a gândi într-un mod mult mai serios la trupul lor și a nu-și bate joc de el. Însă toată această educație din școli, părinții ar trebui informați sau mai cu seamă organizate niște mese rotunde în care părinții și specialiștii să decidă ce poate fi prezentat unui tânăr ș ice nu este de bun augur.

Aș dori să subliniez un fapt pe cât de adevărat, pe atât de grav. Trebuie să fim conștienți că lupta pe care o duc tinerii de astăzi cu păstrarea fecioriei până la căsătorie este una incomparabilă cu lupta noastră sau a părinților și înaintașilor noștri. Pe părinții noștri nici nu era nevoie să îi întrebe cineva la spovedanie dacă și-au păstrat fecioria, atunci tinerii locuiau la părinții lor până când fata era cerută oficial în căsătorie și părinții își dădeau binecuvântarea. Bineînțeles că excepții erau fără îndoială și atunci, în schimb astăzi raportul este la polul opus. Astăzi sunt mai mulți cei ce ard de curiozitate să afle despre această taină care este fecioria înainte de căsătorie și este îngrijorător. Acesta este cu siguranță și motivul pentru care în ultimii 30 de ani în România s-au făcut peste 20 de milioane de avorturi.

Biserica îndeamnă la păstrarea fecioriei până la căsătorie, iar cei ce se iubesc și s-au decis să își unească viețile, trebuie neapărat să desăvârșească iubirea lor prin primirea Tainei cununiei în fața lui Dumnezeu. Morala creștină a afirmat permanent frumsețea fecioriei înainte de căsătorie și a considerat-o ca o jertfă pe altarul noii familii. Un tânăr care dorește să își păstreze fecioria nu este un tânăr habotnic, care trăiește conform unor precepte din secolele trecute, ci este un individ ancorat în realitate care știe care are de la Dumnezeu acest dar care este bine să fie dăruit celui/celei ce vas ă îi devină jumătate.

În continuare aș dori să vă expun câteva citate ale Sfinților Părinți despre feciorie, arătând prin aceasta că aceștia au avut o înaltă considerație față de feciorie și au arătat importanța acestei mari virtuți:

„Fecioarele sunt floarea Bisericii, podoaba şi frumuseţea harului duhovnicesc, starea cea firească a nevinovăţiei originare; desăvârşită realizare, vrednică de laudă oamenilor şi cinstirea îngerilor; chipul lui Dumnezeu care imită viaţa cea sfântă a Domnului, dovedindu-se astfel cea mai aleasă parte a turmei lui Hristos şi naşterea cea mai slăvită a Sfintei Biserici" (Sfântul Ciprian).

Sfântul Metodie al Olimpului în „Ospăţul celor zece fecioare" vorbeşte despre feciorie ca despre o lucrare „negrăit de mare", ca despre o „taină" (mystirion). Şi, fără îndoială, dacă nunta este o taină, atunci şi fecioria, deasemenea este o taină a Bisericii.

Sfântul Grigore al Nisei în cuvântul său „Despre feciorie" spune aşa: „Nevoinţa fecioriei este o anume artă şi putere a vieţii dumnezeieşti, care învaţă pre cei ce trăiesc în trup a se asemăna firii celei netrupeşti"

Sfântul Pavel ne învață că trupul trebuie cinstit ca templu al Duhului Sfânt: „nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-l aveţi de la Dumnezeu … Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu". (I Corinteni 6:19-29)

Mai trebuie spus faptul că există două tipuri de comuniuni în atingerea scopului pentru care trăim pe pământ, adică mântuirea, desăvîrșirea: Comuniunea în căsătorie și ajutorul recopric în dobândirea mânturii, care este scopul principal al celor doi miri, și comuniunea călugăriei, adică atingerea desăvârșirii prin tăierea voii proprii și aducerea întregii firi în mâinile Domnului. În acest sens, Presfintitul Părinte Macarie, Episcopul Europei de Nord, spune: „Cele două căi spre sfințenie sunt căsnicia binecuvântată între bărbat și femeie și fecioria asumată! Așa a învățat Biserica dintotdeauna și așa mărturisim! Orice abatere de la această normă este în flagrantă contradicție cu Sfânta Scriptură și cu legile morale sădite de Dumnezeu în om!”

În legătură cu sexualitatea umană, spiritualitatea ortodoxă consideră că fecioria îl apropie pe om de starea îngerească, face din creştinul care o respectă un adevărat "om ceresc", ridicându-l deasupra plăcerilor, într-o lume a spiritului, a lucrurilor curate şi veşnice, de aceea este atât de important păstrarea fecioriei, iar cei care o respectă trebuie încurajați și trebuie să știe că nu sunt învechiți sau desueți, ci ei sunt modele demne de urmat în această lume, în care vorbim tot mai puțin despre valori morale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *