ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



METODE ȘI TEHNICI DE CERCETARE

Prof. Înv. Preșcolar Sima Maria-Simona

Grădinița cu PP Nr. 19 Sibiu

  • Metoda probelor de evaluare 

 În literatura de specialitate metoda probelor de evaluare este clasificată drept metodă de sine stătătoare a cercetării. Testul reprezintă un instrument de investigare experimentală, derulat pe o durată scurtă de timp, implicând o situație standardizată (în ceea ce privește tema, condițiile de aplicare și de prelucrare a rezultatelor brute) aplicată individual sau colectiv, cu rolul de a stabili prezența unei însușiri, aptitudini, trăsături psihice și a măsura diferențele individuale, în special în perspectiva unei orientări sau selecții adecvate. Probele de evaluare urmăresc evoluția copiilor pe o anumită perioadă, sub raportul cantității de cunoștințe și performanțe acumulate, permit compararea nivelului de pregătire a elevilor și îi permit profesorului să evalueze eficiența metodelor sale de instruire. Testul are și menirea de a stabili o prognoză, fie sub forma unei predicții statice, fie ca o previziune a rezultatelor posibile.

Avantajele probelor de evaluare sunt certe:

  • Oferă o imagine a evoluției elevilor;
  • Permit verificarea întregii grupe într-un timp scurt;
  • Cuprind ceea ce este esențial din activitate;
  • Permit compararea rezultatelor;
  • Se creează premisele unei măsurări mai exacte;
  • Oferă posibilitatea realizării evaluării cu un nivel mai ridicat de obiectivitate.

Dezavantajele metodei ar putea fi următoarele :

  • Limitează capacitatea de prelucrare, sinteză și creație a învățării;
  • Solicită mai ales memoria și capacitatea copiilor de asimilare și redare a informației, în detrimentul reflecției.
  • Prin răspunsurile scurte, nu favorizează exersarea capacității de exprimare orală a copiilor;
  • Cunoștințele sunt evaluate superficial;
  • Implică răspunsuri relativ restrânse din partea subiecților.
  • Metoda observației

Această metodă științifică presupune înregistrarea sistematică, cu ajutorul simțurilor, a aspectelor definitorii și transformărilor obiectului studiat. Metoda observației oferă cadrului didactic posibilitatea de a culege informații relevante asupra performanțelor copiilor din perspectiva capacității lor de acțiune și socializare, a competențelor și abilităților de care dispun.

Orice cercetare, indiferent prin ce metodă se realizează, va fi însoțită de observație, care facilitează colectarea unui bogat și diversificat material faptic. Cel mai semnificativ avantaj al acestei metode este posibilitatea de a urmări problema cercetării în condiții obișnuite, permițând stabilirea locului și rolului pe care îl are problema respectivă în sistemul unitar al muncii instructiv-educative.

            Metoda observației prezintă avantaje și limite. Putem identifica o serie de avantaje evidente :

  • Are un caracter flexibil, aspectele vizate se pot schimba, dacă acest lucru este favorabil cecetării;
  • Nu solicită condiții speciale de cercetare;
  • Descrie exact comportamentul subiecților;
  • Permite investigarea subiecților în mediul lor natural;
  • Oferă o diversitate de date, calitative și cantitative;
  • Se pot observa acțiunile subiecților, comportamentele, interacțiunile, dar mai ales comunicarea (urmărită în cercetarea de față).
  • Cadrul didactic este integrat colectivului de elevi și nu perturbă prin prezența sa desfășurarea obișnuită a activității didactice.

Printre limitele acestei metode se numără:

  • Păstrarea obiectivității (în cazul unui cadru didactic) se poate dovedi uneori dificilă;
  • Se surprind consecințele și nu cauzele care generează anumite fenomene;
  • Atenția observatorului se poate orienta doar asupra a ceea ce vrea acesta să vadă, conducând la ignorarea aspectelor care nu se potrivesc ideilor lui anterioare;
  • Prin însăși natura sa descriptivă și uneori narativă, metoda relevă date care nu permit cuantificări precise, nici analiza unor relații de tip cauză-efect;
  • Folosirea grilelor limitează câmpul de observare;
  • Contaminarea sau efectul de halo.
  • Experimentul pedagogic

Comparativ cu metoda observației, experimentul vizează crearea unei situații noi, prin inserarea unor modificări în desfășurarea activității instructiv-educative. Intervenția cercetătorului se întemeiază pe presupunerea, ipoteza că, în urma acestei modificări, se va obține un randament mai bun al acțiunii desfășurate.

Experimentul pedagogic implică existența a trei categorii de variabile: variabile independente (modificările aduse de cercetător), variabile dependente (totalitatea rezultatelor ce s-au produs în urma modificărilor introduse și care vor fi consemnate cu ajutorul diferitelor procedee de înregistrare și măsurare) și variabilele intermediare (trăsăturile de personalitate și climatul psihosocial).

Avantajele acestei metode sunt:

  • Metoda experimentului oferă cercetătorului șansa de a surprinde diferite relații cauzale și funcționale dintre cele trei categorii de variabile, cu scopul îmbunătățirii și perfecționării acțiunii educaționale ;
  • Oferă posibilitatea studierii ,,problemei” în condiții extrem de variate, asigurând pătrunderea în esență prin efectuarea de demersuri active, interactive, creatoare;
  • Presupune o rigoare și precizie mai mare decât observația, specificul său oferind avantajul izolării unor cauze (variabilele independente) pentru a înregistra consecințele lor ;
  • Cercetătorul are posibilitatea de a spori obiectivitatea cercetării, datorită caracterului riguros.

Limitele cu care se confruntă cei care aplică această metodă sunt :

  • Factorii subiectivi ai experimentatorului ;
  • Contaminarea rezultatelor (indusă de cercetător, care introduce involuntar influențe personale printre condițiile experimentale, datorită cunoașterii anterioare a scopului și ipotezelor cercetării, precum și a subiecților și caracteristicilor acestora).

Organizarea experimentului presupune parcurgerea a trei faze: etapa pregătitoare, etapa de efectuare și etapa de evaluare.

Etapa pregătitoare implică studierea condițiilor în care se va desfășura experimentul, se identifică modificarea care va fi inserată (factorul experimental) și se specifică strategia de aplicare.

În etapa de efectuare are loc derularea propriu-zisă a experimentului. Având în vedere faptul că modificarea nu poate fi introdusă instantaneu într-un experiment, iar apariția rezultatelor nu este o consecință imediată, această etapă necesită alocarea celui mai mare interval de timp.

Etapa de evaluare permite înregistrarea și măsurarea rezultatelor experimentului. Cu ajutorul acestora sunt consemnate diferențele între datele înregistrate în etapa pregătitoare și cele stabilite la finalul experimentului.

  • Analiza produselor activității/ portofoliilor copiilor

Analiza produselor activității este un instrument complex de evaluare care însumează experiența și rezultatele obținute prin intermediul celorlalte metode de evaluare, urmărind progresul global efectuat de copil. Portofolile individuale ale copiilor oferă date multiple despre prezența și nivelul deprinderilor, cunoștințelor, intereselor, aptitudinilor acestora.

Metoda analizei produselor activității completează celelalte metode, dezvăluind date despre lumea interioară, creativitatea, inteligența și autonomia elevului. Prin complexitatea și bogăția informației pe care o furnizează, sintetizând activitatea elevului de-a lungul timpului, această metodă poate constitui parte integrantă a unei evaluări sumative sau a unei examinări.

Avantajele principale ale acestei metode sunt:

  • Oferă prilejul de a valoriza munca individuală a elevului, acționând ca un factor de dezvoltare a personalității;
  • Reflectă calitatea procesului instructiv și aspecte legate de personalitatea preșcolarilor (interese, motivații, preocupări, aptitudini etc);
  • Permite formularea de aprecieri asupra evoluției copiilor;
  •  Interpretarea rezultatelor se realizează în baza unor criterii foarte bine formulate și cu o eficiență mai mare în ceea ce privește reflectarea progreselor realizate de către fiecare copil;
  • Portofoliul reprezintă o adevărată carte de vizită a elevului, prin evaluarea holistică pe care o presupune, având și avantajul de a elimina tensiunea care însoțeste și alte forme de evaluare.

            Dintre dezavantaje subliniem faptul că metoda analizei produselor activității solicită mult timp și efort.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *