ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



ACTIVITATEA CADRULUI DIDACTIC PENTRU MOTIVAREA ELEVULUI

Prof. Momoi Liliana-Monica

Școala Gimnazială Nr.1 Zăbala, Covasna

                                                                   ,, Este aşa de greu, când trebuie să înveți, 
                                                            şi aşa de uşor, când ai o motivaţie.”


                                                                                                      Annie Gottlier

Trăind într-o epocă a informatizării,educația are menirea să formeze personalități ușor adaptabile la tot ce este nou, creative și responsabile.Trebuie să ne punem mereu întrebări și să căutăm răspunsuri la ele, nu neapărat în experiența sau cunoștințele existente la un moment dat, ci în ceea ce mintea noastră poate să creeze.

Problema care se pune este următoarea: cum pot școala și toți actorii implicați în procesul educațional să-l motiveze pe elev pentru învățarea autentică, acel tip de învățare, care să-i formeze competențe și prin intermediul căruia să înregistreze succes personal,social și profesional?

S-a constata de-a lungul timpului că cel mai puternic  impuls pentru ridicarea interesului la învățătura este profesorul. Misiunea noastră ca dascăli este aceea de a pregăti elevul pentru ,,a fi” și ,,a  deveni”, pentru autoeducație și autoevaluare. Nivelul competenței profesorului,ca și gradul în care se implică în activitatea didactică, entuziasmul, pasiunea cu care își face meseria, poate influența profund dinamica motivațională a elevilor.

De cele mai multe ori ne punem întrebarea: De ce unii elevi se angajează în realizarea sarcinilor școlare și perseverează până la atingerea scopului, în timp ce alții se pot descuraja la primul obstacol și abandonează activitatea propusă de profesor în favoarea alteia, pe care o preferă?

Răspunsurile la aceste întrebări trebuie căutate în domeniul motivației.

Educația este foarte importantă în viața fiecărei persoane, deoarece la fiecare pas ne lovim de ,,puterea educației.” Educaţia nu trebuie să doară sau să producă suferinţă, ci să placă, să fie de folos, să poată forma cetăţeni responsabili, echilibraţi şi motivaţi spre acţiune şi schimbare.

Motivația reprezintă o responsabilitate uriașă a cadrului didactic. Aceasta trebuie stimulată orientată și întreținută, alături de părinți. Ei joacă un rol important și trebuie să existe o comunicare permanentă între elev- părinte și părinte-cadru didactic.

 Profesorul trebuie să dețină anumite calități și să aibă o colaborare care să respecte scopurile, emoțiile și convingerile celui ce îl educă.O pregătire riguroasă de specialitate, va asigura o poziție anume a cadrului didactic.Aceasta împletită cu anumite metode și tehnici va conduce spre succes.

Printre factorii motivatori amintim: mediul clasei, comunicarea, atitudinea profesorului, feedback-ul, implicarea elevului.

În general , elevul trebuie învățat ,,să învețe” ,arătându-i scopul pe care îl are de atins.În felul acesta calea pe care trebuie să meargă este una sigură, ,,deplasarea” fiind mai ușoară și obstacolele mai ușor de depășit, ajungând la succes. Pe această cale ei sunt supravegheați de către cadre didactice și părinți, îndrumați și consiliați.

Motivația elevilor pentru învățare constituie o provocare foarte importantă pentru activitatea mea profesională și pentru a identifica cele mai reușite modalități de stimulare a elevilor.

În calitate de profesor de matematică la nivel de gimnaziu ,pot spune că am observat că este din ce în ce mai greu să adaptezi modul de predare la cerințele societății de astăzi, respectiv să-i motivezi pe elevi să învețe pentru ei, pentru viitorul lor.

În vederea stimulării motivației pentru învățare, prin participarea la diverse cursuri de formare am exersat diverse metode active, care apoi aplicate la clasă au avut rolul de a stimula motivația intrinsecă pentru învățare a elevului.

De exemplu o activitate interesantă a fost cea de predare a unor noțiuni de matematică prin intermediul dansului. Copiii pot învăța și reține mai bine figurile geometrice în timp ce le execută în cadrul unui dans .

O altă metodă aplicată cu succes la catedră a fost ,,cafeneaua de învățare” ,o metodă de lucru pe grupe,fiecare grupă având de rezolvat o anumită sarcină de lucru .Profesorul are rolul de ,,gazdă” care stabilește sarcinile de lucru și îi servește pe elevi cu suc, dulciuri, pentru a crea o atmosferă plăcută de lucru. În acest mod, elevii se implică în activitate în mod liber și totul se desfășoară într-un mod atractiv.

Evident că astfel de metode nu pot fi utilizate foarte des în activitățile didactice și nici la toate obiectele, dar pot fi adaptate și aplicate de câte ori considerăm că este nevoie .Prin folosirea unor metode activ-participative, pot spune că va crește motivația elevilor. Elevii mai motivați se vor implica activ în învățare și vor obține rezultate mai bune.

Consider că o activitate didactică motivată poate să-i implice pe elevi în mod activ și să le capteze interesul.Curiozitatea elevilor trebuie stârnită prin elemente de noutate, prin utilizarea studiului de caz  ori prin antrenarea elevilor în realizarea unor proiecte de echipă.

Motivația nu poate fi abordată într-un mod singular.Elevii pot manifesta deci grade diferite de motivare, ca intensitate și pot fi sensibili la diferite tipuri de motivație.De exemplu, un elev poate fi motivat să-și facă o anumită temă pentru acasă pentru că este împins de curiozitate sau interes pentru cunoaștere, altul dorește să obțină aprecierea din partea profesorului, colegilor sau părinților. Un elev poate vedea într-o sarcină școlară provocare, plăcere, încântare ,în timp ce altul poate simți un degust total în rezolvarea acelei sarcini.

În procesul de creştere a motivaţiei elevilor pentru învăţare, fixarea obiectivelor constituie o etapă importantă. Este bine ca profesorii să încurajeze elevii să-şi asume obiective ambiţioase sau să-i convingă să accepte obiectivele pe care aceştia le propun, în funcţie de interesele şi aptitudinile identificate.

Stima de sine are un impact profund pozitiv sau profund negativ asupra motivaţiei şi performanţei şcolare. Oferirea de feedback pozitiv, atitudinea optimistă faţă de elevi, tratarea echitabilă a tuturor elevilor, comunicarea deschisă şi caldă ,răbdarea, tactul sunt abilităţi importante pentru un profesor care motivează învăţarea elevilor.

Profesorul este acela care trebuie să îi încurajeje pe elevi în ceea ce învață, să îi motiveze la  tot ce înseamnă schimbare.

În activitatea didactică am remarcat câteva comportamente ce indică probleme de motivație a elevilor la disciplina matematică:

-elevul se decide foarte greu și amână cât mai mult momentul începerii lucrului

-crede că șansele de succes sunt foarte reduse

-iși face tema rapid și fără afi atent

-abandonează repede o activitate și nu încearcă să o facă și a doua oară

-pretinde că a încercat să lucreze, dar nu a ieșit nimic

-are dificultăți în luarea deciziilor

Consider că pentru orice profesor care dorește să stimuleze motivația elevilor pentru activitatea de învățare,este necesar să-și analizeze propria motivație și modul cum iși desfășoară activitățile de predare-învățare-evaluare.Deşi nu este uşor, de noi depinde găsirea strategiei optime de motivare!

,,Motiația este ceea ce te face să pornești, obișnuința este ceea ce te face să continui” .                                                                                                                           

                                                                                                                      Jim Rohn

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *