ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Analiza referitoare la consilierea familiilor persoanelor cu handicap din Europa

Profesor itinerant și de sprijin Ariciu Anita Constantina

CSEI Vălenii de Munte, Prahova

                                    … Consilierul este un gen de artist care lucrează

cu posibilitățile omului, iar consilierea este o căutare

în comun a sensului vieții omului în îmbinare cu

dezvoltarea dragostei ca element esențial. Consilierea

este o tehnică de informare și evaluare, un mijloc de a

modifica comportamentul, o experiență de comunicare,

o căutare în comun a sensului vieții omului…

R. W. STROWING

… Consilierea / sfătuirea este o cale de a relaționa

și a ajuta o altă persoană să-și exploreze adecvat

gândurile, emoțiile și comportamentul, pentru

a câștiga o înțelegere de sine mai clară, pentru

a-și determina și valorifica eficient propriile resurse…

 H. JOHN

… Consilierea este o acțiune complexă prin care

se urmărește sugerarea modului de a proceda sau

a modului de comportare, ce trebuie să fie adoptat

 într-o situație dată sau, la general, în viață

și activitatea cotidiană…

Gh. TOMȘA

Argument                                     

Familia este unitatea de bază a societății. Este micro-mediul social în care începe socializarea individului, este principala sursă care oferă omului cele mai generale modele de comportament social (Bătrânu,1980,p.12).

Dinamica și transformările structurale și funcționale ale familiei constituie ,,plasa nevăzută’’ din care se ivesc suferința și bucuria, neadaptarea și adaptarea, eficiența și ineficiența indivizilor, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

De ce un proiect de analiză despre consilierea familiilor persoanelor cu handicap din Europa?

          În primul rând, este necesară o lucrare de sinteză datorită interesului crescut al oamenilor pentru acest subiect ușor sensibil dar în același timp unul de actualitate care vizează toate categoriile indiferent de vârstă.

Apoi, câmpul dezvoltării personale a  prins  aripi în ultimii ani, oamenii își pun întrebări despre ei înșiși, despre ceea ce trăiesc, despre relațiile cu ceilalți, despre Dumnezeu, vârstă, sex, copii și cam tot ce mai poate interesa o persoană educată din România anului de grație 2021.

Experiențele asistării psihologice și educaționale a familie aflate în impas au condus de-a lungul timpului spre o nouă înțelegere a dificultăților întâmpinate de membrii acesteia, precum și a semnificației fiecărei suferințe din istoria familială prin intermediul istoriei personale. Din această perspectivă mulți autori au abordat acest subiect, sintetizând și selectând cunoștințe teoretice și aplicative care să confere sens înțelegerii sarcinilor, specificului și importanței consilierii psihologice a familiei în societate.

Pot constitui terapiile de familie modele viabile de asistare și facilitare a echilibrului sistemului familial aflat în impas? Pot ele deveni instrumente moderne de acțiune și prevenire în slujba familiilor disfuncționale?

Fără îndoială că DA.

Suntem mereu invitați să facem o incursiune în propriile familii, în scopul identificării modalităților prin care ne putem descoperi resursele personale în momentele cele mai critice din viață.

Cred cu tărie că, într-un fel, orice este posibil dacă ne  dorim  și suntem dispuși să  depunem  un efort susținut, să privim  dincolo de suferință, adică să transformăm momentele dificile, în oportunități de creștere și evoluție.

Fundamentare teoretică

,,Toate ființele umane se nasc libere și egale în drepturi’’

Așa începe articolul 1 al Declarației Universale a Drepturilor Omului. Acest lucru înseamnă că, la naștere, dobândim anumite drepturi și fiecare dintre noi se poate prevala de ele. De la naștere, asupra copilului se exercită un sistem de influențe formative, familiale și extrafamiliale. În prima parte a vieții, mediul principal și direct de formare a omului este familia .

Familia apare ca elementul natural și fundamental al societății, una dintre verigile sociale cele mai vechi și mai specifice în asigurarea continuității și afirmării ființei umane (Mitrofan&Mitrofan,1991,p.142).

 Apartenența copilului la familie este condiționată de siguranță afectiv-materială și afectiv-esențială pentru dezvoltarea psihică, îndeosebi în etapele timpurii ale evoluției acestuia.

Familia este cel mai adecvat mediu de structurare intelectuală, afectivă și volitivă a personalității copiilor, climatul și atmosfera familială devenind cadrul de ambianță materială, spirituală și afectivă în care se vor forma copii. De aceea, eventualele carențe materiale ale mediului și climatul familial, influențează în mod negativ dezvoltarea  psihocomportamentală a copiilor (Voinea,1978,p.83).

Educația în familie reprezintă ansamblul de influențe exercitate, în cadrul familiei, asupra  copiilor în vederea formării lor pentru viață. Comportamentul părinților trebuie să fie adaptabil la situațiile de interacțiune cu copiii (Vrăjmaș,2002,p.30).

Copilul trebuie să crească într-un mediu familial, într-o atmosferă de fericire, dragoste și înțelegere pentru a-și dezvolta complet și armonios personalitatea (Ciofu,1998,p27).

A avea un copil cu dizabilități este una dintre cele mai copleșitoare experiențe pentru un părinte - o experiență care, oricum ar fi definitivă, te ia pe nepregătite, purtându-te într-o călătorie prin viață, fără să știi dinainte care este destinația și câte alte provocări se pot întâlni pe parcurs (Druță,1998,p.231).

Oricât de puternică ar fi o persoană, să fii părintele unui copil cu dizabilități este o încercare incredibil de dificilă. Mulți părinți clachează, în ciuda celor mai bune intenții. Iar în această situație, copilul este cel care va avea de suferit.

Realitatea din familia copilului cu dizabilități este una extrem de dură și depășește uneori capacitățile de adaptare chiar și ale celor mai disponibili și implicați părinți. O dată cu apariția unui copil cu dizabilități, stilul de viață al familiei se schimbă total.

Părintele copilului cu dizabilități se confruntă cu mai multe sarcini în același timp. Pe de o parte, este propria sa dificultate de a accepta un copil care nu seamănă deloc cu copilul visat. Pe de altă parte, copilul cu dizabilități necesită în mod obiectiv o îngrijire specială și extrem de multă atenție și timp.

Mulți dintre părinții acestor copii au sentimente de vinovăție puternice pentru faptul că au dat naștere unui astfel de copil. Copleșit de suferință și vinovăție, părintele se poate simți depășit de cerințele cărora trebuie să le facă față. Iar acest lucru se poate întâmpla chiar și cu acei părinți care sunt persoane echilibrate și pregătite psihologic pentru a fi părinți, tocmai pentru că situația în care se află este extrem de dură și de dificil de acceptat.

Dinamica de cuplu se modifică și ea. În multe familii apar conflicte între cei doi parteneri. Cu timpul echilibrul psihic chiar și al celor mai puternici părinți poate fi perturbat. Astfel, având cele mai bune intenții și cea mai reală putere de sacrificiu, părintele riscă să stopeze evoluția și așa problematică a propriului copil.

Reacția comunității, de cele mai multe ori nu face altceva decât să îngreuneze situația. Prietenii dispar unul câte unul pentru că, doi oameni care din cauza faptului că traversează o situație critică sunt mereu preocupați de un singur subiect nu pot fi o companie tocmai plăcută. Societatea tinde să blameze părinții copilului cu dizabilității pentru o situație pentru care în mod real nu au nici cea mai mică vină, fiind astfel obligați să se confrunte și cu discriminarea și cu singurătatea.

Pentru acei părinți care reușesc să facă față acestei încercări, experiența dură devine o șansă de evoluție. Copilul, în loc să fie o nenorocire, devine un prilej de bucurie. O mică minune iubită și acceptată așa cum este ea.

Experiența de a avea un copil cu dizabilități poate căpăta un sens. Acești oameni, se schimbă și încep să vadă ce este important în viața lor. Foarte mulți dintre ei își folosesc experiența pentru a-i ajuta pe alții. Lucrurile mărunte nu îi mai afectează și reușesc să vadă ce este cu adevărat important în viață. Iar copilul, care are norocul de a avea astfel de părinți va putea face cele mai mari progrese de care este capabil. Și indiferent de cât de mari sau de mici vor fi aceste progrese, se va simți iubit și acceptat și va avea șansa la fericire.

Dar pentru părinți care nu reușesc să facă față acestei încercări? Ce se întâmplă cu copii acelor familii? Există vreo șansă sau speranță pentru aceștia?

DA.

Cum? Unde? Când?

PRIN CONSILIERE.

În sens larg, consilierea este acțiunea de ajutor în viața și dezvoltarea omului, alături de psihoterapie și educație. Toate aceste trei forme de sprijin îl ajută pe individ să învețe cum să își modifice sentimentele, atitudinile, gândurile și comportamentele pentru a avea o viață psihică echilibrată și, prin urmare, o existență mai bună.

În esență, consilierea este atât o activitate distinctă, cât și o profesiune emergentă acesteia. Consilierea este văzută ca un serviciu adus oamenilor aflați într-un anumit grad de confuzie sau într-o stare de stres, care doresc să discute pentru a rezolva această problemă. Ivey (1986) definește consilierea ca ‚‚o relație de colaborare în care o persoană specializată asistă clientul în ameliorarea problemelor cu care se prezintă și în îmbunătățirea abilităților de rezolvare de probleme și luare a deciziilor”.

Rolul consilierii este, cu precădere, unul proactiv, ceea ce înseamnă că ea încearcă prevenirea situațiilor de criză personală și educațională și, mai mult, urmărește dezvoltarea personală, educațională și socială a copilului. Consilierea se bazează pe abilități de comunicare și relaționare și reprezintă un aspect important al prevenirii și promovării sănătății psihice și morale, ajutându-l pe client să-și  amelioreze bunăstarea personală.

Consilierea se inițiază în scopul observării, analizării și prevenirii diferitelor situații/probleme pe care le traversează clientul sau în scopul rezolvării unor probleme.

Prin fiecare manifestare a consilierului în cuvinte și atitudini ,oricum te-ai uita, misiunea acestuia are în centrul ei Omul.

Având în vedere că consilierea are în centrul ei Omul de ce este așa diferită în România față de cea din afară, cea din țările europene?  Unde este neșansa și eroarea de sa ajuns așa? Cum am putea schimba acest lucru? Oare există vreo cale să schimbăm ceva ce datează de atâția ani?

Ținând cont că populația a fost cenzurată până la sfârșitul anilor 90 nu s-a conștientizat problema copiilor cu deficiențe. Înainte situația copiilor și adulților cu handicap a  fost puțin cunoscută, de fapt, chiar ascunsă voit de ochi lumi. Din statisticile realizate de UNICEF în aceea perioadă , la începutul anilor 90 când România a  moștenit din regimul comunist un sistem de protecție a copilului catastrofal. Ca efect al politicilor  pro-nataliste și al declinului economic din anii 80, modelele tradiționale de îngrijire a copilului în familie, mai ales a copiilor în dificultate (în special a celor cu dizabilități), au fost descurajate. Astfel, în 1989, se estimează că peste 100.000 de copii trăiau în instituții de mari dimensiuni ,în condiții extrem de precare, cu un puternic impact negativ asupra sănătății, dezvoltării și stării psihologice a copiilor. Și tot odată populația nu a fost încurajată să își exteriorizeze problemele, la noi în țară încă nu s-a ajuns la o deschidere spre nou și spre încercarea de a cere ajutor deoarece cuplurile de astăzi sunt tineri de ieri care au fost crescuți  și îndoctrinați cu anumite concepte greșite .

Profit de ocazie pentru a sublinia cuvântul ‚‚ adaptat’’. Poate că o să fui înțeleasă greșit sau judecată aspru dar este cel bun moment să mă explic acum. Cred că adaptarea este renunțarea la idei primite, la drumuri trasate de alții, la interogarea perpetuă a interiorului nostru cu privire la ceea ce vrem noi. Adaptarea nu înseamnă nici măcar conformarea la o anumită morală,  la acest capitol noi ca popor stăm foarte prost iar conceptele și stereotipurile formate de  societate și de mentalitatea veche stau ca un zid de piatră în fața schimbări care în zilele noastre, în imagine de ansamblu, de suprafață acest zid este dărâmat dar dacă privești mai atent el încă a rămas în picioare cu toate că anumiți oameni care doresc schimbare și luptă în acest sens, un număr mic din păcate, nu au reușit să îl doboare chiar dacă își doresc acest lucru.

Pe de altă parte societatea Vest-Europenă s-a dezvoltat și a evoluat cu un grad mare de liberate, tineri sunt învățați de mici să ceară ajutor atunci când au nevoie și sunt consiliați încă de la cele mai mici vârste atât în școli cât și în particular. Prin fiecare manifestare a ei în cuvinte și atitudini  este expresia vie a << mâinii de fier într-o mânușă de catifea>>. Cu blândețe și delicatețe de catifea te ghidează cu mâna fermă și sigură în direcția propice dezvoltări acesteia .

Pornind de la această idee populația României face foarte greu față problemelor cotidiene cum ar fi violența în familie, iar apariția unui copil cu probleme speciale dezbină familiile deoarece noi nu suntem învățați să încercăm să depășim dificultățile ci să le ascundem. Pentru românii mersul la psiholog constituie o rușine pe când în țările dezvoltate este un lucru uzual .

Deci noi nu ne putem  raporta la tipul de dezvoltare din occident deoarece ei au ani de muncă în spate în timp ce în România totul este superficial și în stadiul incipient.

Concluzii

        Consider că atât conceptul de consiliere cât și consilierea în sine este atât de diferită dar totuși așa de asemănătoare între noi și țările din afară datorită unui singur criteriu care face diferența și anume dezvoltarea .

          Cel mai valoros câștig pe care îl putem avea este obiceiul de a fi din ce în ce mai conștienți de potențialul nostru și de puterea noastră de dezvoltare.

          Conștientizarea nu este doar o acțiune ci este mai degrabă o atitudine  care  trebuie născută într-un mod spontan pentru dezvoltarea noastră ca a celor din afară.

         În viziunea mea secretul dezvoltări este conștientizarea . Prin conștientizarea acțiunilor pe care noi le facem ne  asigurăm drumul spre mai bine.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *