ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



CULTIVAREA CONȘTIINȚEI ECOLOGICE A ELEVILOR

                                                 Prof. Înv. Primar Bădulescu Angela

Școala Primară ,,Ioan Rizescu’’- Cerșani, comuna Suseni, Argeș

Cunoașterea și respectarea legilor de mediu, adaptarea conduitei față de mediu la imperativele legilor are la bază educația ecologică. Expresia „nimeni nu-i mai presus de lege”, inclusiv față de legile privind protecția mediului, este însușită și funcționează în structura personalității ecologice ca atitudine, ca motivație intrinsecă menite să regleze comportamentele indivizilor față de mediu. Fără conștiința civică, fără aderența la valorile civice (libertate, dreptate, solidaritate, stat de drept, pluralism, democrație, toleranță, fără crezul în supremația legii, se lasă loc comportamentelor anarhice față de mediu, fapt incompatibil cu garantarea dreptului fundamental al omului la un mediu curat.

       William Stapp a fost unul din promotorii unor programe și întâlniri internaționale care au condus, în final, la recunoașterea pe plan mondial a necesității educației ecologice. Astfel, el a fost directorul primului Program Internațional de Educație Ecologică lansat în 1975 de către Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură – UNESCO, în colaborare cu Programul Națiunilor Unite Pentru Mediu – UNEP. A urmat apoi Declarația de la Tbilisi (UNESCO, 1978:25), incluzând în Recomandarea 1(3) scopul și obiectivele educației ecologice: „Scopul de bază al educației ecologice este de a reuși în a face indivizii și comunitățile să înțeleagă caracterul complex al mediului natural și construit ce rezultă din interacțiunea aspectelor biologice, fizice, sociale, economice și culturale și de a dobândi cunoștințe, valori, atitudini și deprinderi practice, în vederea participării într-un mod responsabil și eficient la anticiparea și rezolvarea problemelor de mediu și la gestionarea calității mediului”.

        Având în vedere contextul și provocările actuale, e lesne de înțeles că protecția mediului înseamnă mai mult decât curățenie și aruncarea gunoaielor la „locul lor”. Mai ales că „locul lor” e ușor neclar. În această situație se află aparatele electrice vechi sau defecte și bateriile uzate, deșeuri care nu au ce căuta la coșul de gunoi, printre resturile menajere. Colectarea selectivă și conștientizarea faptului că anumite deșeuri sunt mai periculoase decât altele, sunt subiecte care intră încet, dar sigur.

       Implicarea socială și simțul civic merg mână în mână cu educația pentru viață și transformarea copiilor în adulți responsabili și educați, iar vestea bună e că atitudinea și comportamentul ecologic se învață.

       Educația ecologică poate începe din momentul în care un copil poate diferenția „bun” de „rău”, prin „rău” înțelegând inclusiv gunoi, mizerie, suferință. Odată ce copiii pricep că anumite lucruri se aruncă și altele nu și că Pământul „suferă” atunci când aruncăm gunoaie, Eco educația începe. Pentru că sunt în formare, cei mici vor adopta mult mai ușor comportamente pozitive față de mediul înconjurător, pe care le vor păstra, cel mai probabil, pe tot parcursul vieții.

       Grija față de natură se va revărsa în multe alte comportamente ale copilului – grija față de spațiul personal – de la cameră și bancă, până la ghiozdan și dulap. Un copil care deprinde din timp noțiuni  ecologice va deveni un adolescent responsabil.

       Există multe imagini care ilustrează Pământul ca o ființă vie. Pentru un copil va fi mai ușor să înțeleagă noțiunea de „Pământ”, dacă îl asociază cu o față, cu o zi de naștere (22 aprilie), o formă de viață care are preferințe – de exemplu, „Pământului îi plac copacii, dar nu îi plac bateriile din jucării”.

        Mediul înconjurător este un mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a cărui integritate și bună funcționare depinde întreaga activitate umană. Formarea elevilor cu o conștiință și o conduită ecologică devine o cerință deosebit de importantă pentru orice demers educativ școlar și extrașcolar.

        Educația ecologică sau educația relativă la mediu vizează formarea și cultivarea capacităților de rezolvare a problemelor declanșate odată cu aplicarea tehnologiilor industriale și postindustriale la scara socială, care au înregistrat numeroase efecte negative a nivelul naturii și al existenței umane.  Educația pentru mediu are ca scop schimbarea viziunii pe care noi o avem asupra lumii și înțelegerea relațiilor care se țes în interiorul sistemelor ecologice, între om și natură.

        Educația ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate: școlară, extrașcolară, activități științifice, literare, artistice, plastice, sportive etc. Formele  de realizare sunt diversificate: observații, experimente, povestiri științifice, desene, activități practice, plimbări, drumeții, excursii, vizionări de diapozitive, jocuri de mișcare, distractive, orientări turistice, labirinturi ecologice, colecții, expoziții, spectacole, vizionări de emisiuni, expediții, tabere scenete ecologice, concursuri.

       Prin educație ecologică, copiii trebuie să dobândească cunoștințe, atitudini și motivații pentru a acționa individual și în echipă la soluționarea problemelor care țin de protecția mediului înconjurător. Prin educație ecologică se cultivă dragostea și respectul elevilor pentru lumea înconjurătoare, se formează atitudini de dezaprobare față de cei care încalcă normele de protecție a mediului și se cultivă interesul pentru promovarea ideii unui mediu natural sănătos.

       Educația ecologică trebuie începută încă de la vârstele cele mai mici, tocmai pentru a reuși în timp, formarea unei conduite adecvate, omul de mâine să fie capabil să discearnă asupra acțiunilor. Copilul de vârstă școlară mică nu trebuie bombardat cu cunoștințe teoretice, ci trebuie implicat în activități practice cât mai variate și mai atractive, care să vină în întâmpinarea curiozității senzoriale în plină dezvoltare. Nu bogăția cunoștințelor de biologie interesează în primul rând , ci cunoașterea și menținerea în forul interior al copilului a următoarelor stări: dorința de a cunoaște universul lumii vii și puterea de a ocroti formele de viață.

       Obiectivele urmărite pentru realizarea educației ecologice la elevii din ciclul primar sunt:

           -să conștientizeze interdependența dintre calitatea mediului și calitatea vieții;

           -să-și însușească cunoștințele referitoare la complexitatea relației dintre speciile unui    ecosistem;

           -să ia atitudine față de orice activitate care poate distruge echilibrul din natură;

           -să aibă o conduită pozitivă, de participare la activitățile de protejare a mediului.  

       Pornind de la premisa că educația ecologică presupune mai multe componente (cunoștințe, atitudini, conduite) care se dobândesc într-un timp îndelungat, este firesc ca această latură a educației să se afle în atenția mai multor discipline și în toate etapele de pregătire și formare a elevilor.

       În întreaga muncă de educație ecologică cu școlarii mici trebuie să ajungem la convingerea că mediul natural nu poate fi apărat numai într-o zi, ci în fiecare clipă a fiecărei zile, de toți locuitorii planetei. Trebuie să apărăm Planeta, leagăn al civilizației și al vieții, ea fiind casa noastră și a tuturor viețuitoarelor de pe Pământ.

       Scopul principal al educației ecologice este facilitarea dobândirii unor cunoștințe care să permită înțelegerea problemelor de mediu în profunzimea și complexitatea lor, conducând în final la luarea deciziilor pe baza unei conștiințe ecologice, precum și la promovarea oportunităților de a avea experiențe directe cu mediul natural.

         Larg dezbătută, educația ecologică este considerată de mare actualitate și importanță. Cu toate acestea, ea continuă să fie abordată mai degrabă ca o disciplină aparte, în țara noastră fiind disciplină opțională, integrată insuficient în programa școlară. Deși ca termen este din ce în ce mai cunoscut, educația ecologică este văzută, mai degrabă, ca un domeniu separat și nu ca o necesitate permanentă a vieții noastre cotidiene.

         Instruirea și educația ecologică este un proces de o complexitate deosebită, de aceea  trebuie să se petreacă neîntrerupt prin toate disciplinele de învățământ, la toate activitățile intra și extrașcolare, urmărind scopurile: acumularea cunoștințelor despre mediu, formarea deprinderilor și convingerilor necesității protecției mediului, formarea culturii generale la fiecare individ, indiferent de caracterul activității profesionale.

        Doar fiind ghidat de valori ecologice, cetățeanul poate conștientiza importanța respectării legislației mediului, a garantării drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv a dreptului la un mediu curat, echilibrat și protejat.

        Educația ecologică, sau educația relativă la mediu, răspunde acestei cerințe, investind în dezvoltarea gradului de conștiință și a simțului responsabilității tuturor oamenilor față de mediu și problemele sale; vizează în egală măsură asimilarea de cunoștințe, formarea de atitudini și comportamente dezirabile, clarificarea valorilor, precum și un demers practic eficient. În acest context, rolul educației ecologice și de protecție a mediului înconjurător este evident, el se concentrează pe modelarea viitorului cetățean capabil de a-și forma un punct de vedere obiectiv asupra realității înconjurătoare, de a-l incita la participare, devenind astfel conștient de viitor și de faptul că viața generațiilor de mâine depinde într-o mare măsură de opțiunile sale. Educația ecologică este o educație prin și pentru valori, care poate prinde forme concrete de realizare, la diferite nivele de școlaritate.

Bibliografie:
1.Cosmovici, Andrei, Cozma, Teodor – Psihopedagogie, Iași, Editura ,,Spiru Haret’’, 1995.
2. Mohan, Gheorghe, Ardelean, A., – Ecologie și protecția mediului, București, Ed. „Scaiul”, 1993.
3.Cuciinic, Constanța – Natura – prietena mea, Editura Aramis, 2003

4.Opris, Tudor – Mica Enciclopedie pentru tineret, București, Editura ,,Forum’’, 1998.
5. „Tribuna învățământului”, 27 februarie -5 martie 2006.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *