ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



OPTIMIZAREA INTEGRĂRII COPIILOR CU NEVOI SPECIALE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL DE MASĂ

prof. Andrei Daniela–Ioana

Școala Gimnazială Cărpiniș, Crasna, Gorj

            Considerăm că optimizarea integrării copiilor cu nevoi speciale în învățământul de masă se poate face prin activitatea de grup.

            Promovarea educației elevilor cu nevoi speciale în școlile de masă se face respectându-se următoarele principii-cadru:

  • Elevii au dreptul sa participe la toate activitățile din programa școlilor de masă;
  • Personalul didactic și de specialitate va susține integrarea maximal a elevilor cu nevoi speciale;
  • Școala va trebui să vină în întâmpinarea tuturor cerințelor educaționale ale elevilor, fără a leza demnitatea și personalitatea acestora;
  • În condițiile educației integrate, clasele de elevi vor include copii apropiați ca vârstă și nivel de experiență socio-culturală.

            Strategia de integrare școlară a copiilor cu cerințe educative speciale în învățământul de masă a permis evidențierea unor modele ca de exemplu:

  • Modelul cooperării școlii speciale cu școala obișnuită, care stabilește un parteneriat activ între cadrele didactice. Acest model are avantajul valorificării experientelor deja existente fără a necesita cheltuieli suplimentare;
  • Modelul bazat pe organizarea unei clase speciale în școală obișnuită, pentru ca elevii cu cerințe educative speciale sa între în relații de comunicare cu elevii normali;
  • Modelul bazat pe amenajarea în școală obișnuită a unei camere de instruire pentru copiii deficienti, integrați individual în clase obișnuite;
  • Modelul itinerant care favorizează integrarea într-o școală de masă a unui număr mic de subiecți care, sprijiniți de un profesor itinerant (specializat în munca la domiciliul copiilor cu un anumit tip de deficienta) pot participa la activitățile școlii respective;
  • Modelul comun unde profesorul itinerant este responsabil de toți copiii cu deficiențe dintr-un anumit areal.

            Învățarea este mult mai plăcută și mai eficientă dacă:

  • Se aplică învățarea în interacțiune;
  • Se negociază obiectivele învățării;
  • Se demonstrează, se aplică și apoi se analizează reacțiile;
  • Se realizează o evaluare permanentă ca răspuns al învățării;
  • Se asigură sprijin pentru profesor și pentru elevi.

            Invatarea interactiva se refera la folosirea unor strategii de învățare care sa pu a accentul pe cooperare, colaborare și comunicare între elevi.

Se poate aprecia că o trăsătură a lecțiilor reușite este modul  în care resursele existente, mai ales cele umane, sunt utilizate în sprijinul învățării.

            Cooperarea dintre elevi este un mod valoros de atingere a standardelor ridicate de învățare pentru toți elevii prin participare maximă.

            Pentru planificarea, administrarea și utilizarea activităților de învățare în grupuri care colaborează între ele ca parte a repertoriului lor, profesorul are nevoie de abilități deosebite. Utilizarea acestor practici poate duce la rezultate mai bune în termenii dezvoltării școlare, sociale și psihologice.

            Acesta este un mijloc eficient de sprijinire a participării diferitelor categorii de elevi: elevii care sunt noi în clasa, elevii care provin din medii culturale sau lingvistice diferite, elevii cu nevoi speciale. Este o modalitate eficienta de asigurare de șanse egale pentru toți copiii-elevi, al cărorr drept la învățare este consfințit de "Convenția cu privire la drepturile copilului".

            Este nevoie, subliniem din nou, de o mare îndemânare pentru a se orchestra acest tip de practica în clasa, fără de care se ajunge la o risipă de timp și chiar la dezorganizare lecțiilor.

            Lucrând în colaborare, elevii sunt puși în fața unor noi probleme și aceasta implica o abordare foarte atentă sub aspectele proiectării și monitorizării activității. Aspectul cel mai important al muncii în grup este acela ca toți membrii lui sa accepte faptul ca fiecare își poate atinge obiectivele individuale doar dacă și ceilalți membrii ai grupului reușesc să le atingă pe ale lor.

            Dacă le solicităm elevilor sa lucreze în colaborare, de fapt, introducem un nou set de obiective pe care trebuie sa le îndeplinească, alături de cele școlare - propriu-zise. Elevii trebuie sa aibă permanent în vedere obiective legate de capacitatea lor de a colabora cu cei din jur.

            Putem aprecia că activitatea de grup trebuie introdus gradat, cerând la început elevilor să rezolve o sarcina de lucru. U colegul de banca sau cu un coleg de care este mai apropiat.

            Natura sarcinilor de lucru, dimensiunea grupului și complexitatea cerințelor se pot mari gradat, pe măsură ce  competenta și încrederea elevilor cresc. Toate aceste abordări se bazează pe faptul că profesorul trebuie sa ofere  explicații eficiente înainte de a cere grupurilor de elevi să se apuce de lucru.

            Sprijinul reciproc între elevi reprezinta o resursă încă insuficient exploatată care poate contribui la crearea unor prilejuri de învățare mai bune pentru toți elevii. Resursele inițiale pentru tot acest proces exista în orice clasă. Factorul-cheie este capacitatea profesorului de a mobiliza aceasta energie în mare măsură neexploatat.

            Școala este locul unde se produce schimbul intercultural de valori, caracterizată prin participare și implicare, organizată după modelul diversității.

            Prin învățământul interactiv în grup eterogen de elevi, Clasa se organizează astfel încât elevii se ajută unii pe alții, iar profesorii sunt întotdeauna principalul sprijin pentru toți elevii.

            Astăzi, când aplicăm principiul învățării centrate pe elev mai mult ca oricând, trebuie ca resursele existente, mai ales cele umane, să fie utilizate în sprijinul  învățării.

            Considerăm util să prezentăm recomandările făcute de U. N. I. C. E. F. profesorilor care lucrează cu copii cu dizabilități.

BIBLIOGRAFIE

  1. D. Ungureanu, Educația integrată și școala incluzivă, Editura de Vest, Timișoara, 2000.
  2. Dezvoltarea practicilor incluzi e în școli , Ghid managerial, București, 1999.
  3. Orientari și perspective în educația incluziva/integrata, Universitatea Babeș Bolyai, Cluj Napoca.
  4. Mel Ainscow, M. Haile-Giogis, Educația copiilor cu cerințe speciale: probleme și perspective în Europa Centrală și de Est, Reprezentanta U. N. I. C. E. F. în România, București, 1999.
  5. Convenția cu privire la drepturile copilului.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *