ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Rolul profesorului în clasa de elevi

Prof. Înv. Primar Florea Mariana Gabriela

                                                                      Şcoala Gimnazială ”Avram Iancu ” Satu Mare

Clasa de elevi este un grup social supus în mod constant influenţelor educative exercitate de şcoală. Ansamblul de elevi ce o compune este un grup social specific, în cadrul căruia există o varietate de relaţii educative. Aceste relaţii au ca suport raporturile interpersonale din cadrul clasei şi relaţia pedagogică educator-educat.

Deşi relaţia profesor-elev are un pronunţat caracter didactic, ea este influenţată de pluralitatea de relaţii interindividuale pe care le are elevul în clasă şi în afara ei. De aceea este necesar ca profesorul să cunoască grupul ca ansamblu dinamic de relaţii interumane.

            Se ştie însă că profesorul şi elevii nu se aleg unii pe alţii, iar preferinţele lor nu sunt decât întâmplător în concordanţă cu relaţiile instituţionalizate dintre ei. Cu toate acestea ei nu numai că urmează să conlucreze, dar va trebui să conlucreze armonios. Mai întâi, profesorului îi revine sarcina şi răspunderea integrării sale în clasa şi colectivul clasei de elevi  pe care urmează să-l închege. Într-un colectiv format, profesorul devine unul dintre membrii acestuia, îndeplinindu-şi funcţia în interiorul grupului. Rolul educatorului pe scena  şcolară depinde de scopul pe care şi-l propune să-l atingă prin acţiunea sa pedagogică.

 Relaţiile profesor–elev sunt variate şi se constituie într-o reţea de interdependenţe. Relaţiile informaţional–cognitive şi relaţiile afective sunt subordonate relaţiei de conducere–influenţare. Atât relaţia informaţional–cognitivă, cât şi cea afectivă, se stabilesc cu scopul de a-i influenţa pe elevi, şi aceasta în multiple sensuri: pentru însuşirea cunoştinţelor, pentru determinarea unor stări afective favorabile receptării mesajului emis de profesor, pentru determinarea unor modificări de comportament sau stabilizarea unor trăsături de caracter, etc. Profesorul declanşează şi întreţine interesul elevilor şi dorinţa lor de a învăţa şi de a răspunde printr-un comportament adecvat cerinţelor lui.

Influenţarea elevilor de către profesor se face direct, prin atitudine, mesaj verbal, gestică, mimică, stare afectivă, exemplu personal , adică prin prezenţa sa activă. Această prezenţă are funcţia de stimul ce determină la elevi un răspuns care poate fi de acceptare formală, acceptare cu convingere, imitare, contagiune, rezistenţă. Indirect, profesorul influenţează prin intermediul altor factori educaţionali cum sunt colectivul clasei de elevi, familia, consiliul profesoral, comitetul cetăţenesc de părinţi.

Rolul profesorului în conducerea pedagogică a activităţii elevilor se manifestă astfel pe toate planurile implicate de acţiunea educativă. Analiza logică a structurii acestei acţiuni ne permite să determinăm următoarele componente ale  comportamentului pedagogic al educatorului în relaţiile cu clasa:

  • Observă acţiunile şi conduita elevilor din clasă în timpul lecţiilor şi în activităţile extraşcolare deoarece adecvarea comportamentului pedagogic la specificul vieţii clasei nu e posibil fără observarea atentă a colectivului şi a fiecărui elev.  J. Dewey considera că  educaţia „trebuie să înceapă prin observarea psihologică a capacităţilor, a intereselor, şi a deprinderilor copiilor”.
  • Organizează activitatea clasei fixând programul activităţii ei intelectuale, iar în clasă structurile organizaţionale şi funcţiile îndeplinite de aceste structuri.
  • Comunică clasei informaţii ştiinţifice, valori morale estetice, culturale şi recepţionează mesajul elevului. Comunicarea se face atât în funcţie de cerinţele programei, cât şi în raport cu preocupările şi interesele  cognitive ale elevilor.
  • Mediază în constituirea relaţieielev-ştiinţă chiar dacă achiziţionarea cunoştinţelor ştiinţifice presupune efortul individual al elevului şi activitatea sa individuală de căutare, de documentare,de rezolvare a problemelor.
  • Conduce, îndrumă, controlează şi evaluează activitatea clasei
  • Dialoghează cu clasa. Activitatea sa educativă implică un dialog continuu şi variat cu elevii. Desfăşurarea dialogului profesor-clasă solicită un context de relaţii educative pozitive .
  • Cooperează cu elevii din clasă în realizarea sarcinilor ce revin grupului, în realizarea scopurilor propuse, în desfăşurarea lecţiilor şi a activităţilor extradidactice, în fixarea unor reguli de conduită, în elaborarea deciziilor.
  • Stimulează activitatea elevilor prin aprecieri, îndemnuri,prin încurajarea eforturilor pe care ei le fac.E. Planchard a remarcat că din dorinţele elevilor referitoare la relaţiile lor cu profesorii se desprinde necesitatea unei intervenţii umane care să-i susţină, să-i încurajeze şi să le arate cu bunăvoinţă când şi unde au greşit .
  • Ajută pe elevi în activitatea lor, dându-le sfaturi, arătându-le cum trebuie să procedeze în rezolvarea unei probleme sau în pregătirea lecţiilor. Kriekemans include în relaţia pedagogică ajutorul pe care profesorul îl dă copilului pentru a deveni om matur care şi-a asumat responsabilitatea propriei sale existenţe. Astfel, ajutorul se exercită pe planul formării morale a individului.
  • Coordonează relaţiile interumane din clasă şi activitatea grupurilor de muncă existente în cadrul ei, urmărind întărirea solidarităţii grupului.
  • Orientează acţiunile organizate de clasă, urmărind formarea idealului de viaţă al elevilor, deschizându-le liniile de perspectivă.
  • Caracterizează clasa ca grup educativ, conturând trăsăturile ei specifice, factorii de coeziune care acţionează în cadrul ei şi perspectivele ei de dezvoltare.

     Comportamentul pedagogic al profesorului se manifestă în atitudini suple, variate, în funcţie de  acţiunea educativă în care el este angajat. În procesul educativ el este pentru elevi figura centrală şi ca urmare atenţia lor se îndreaptă spre el. Profesorul trebuie să-şi autoregleze comportamentul său pedagogic pentru a se prezenta în faţa elevilor într-o manieră de încredere şi   de ajutor pentru ei. Comportamentul pedagogic se împleteşte în cadrul lecţiilor şi în afara lor cu o anumită tonalitate afectivă, care apropie sau îndepărtează pe elevi de educator şi de obiectul pe care el îl predă ,îi entuziasmează pentru valorile culturale şi  pentru şcoală sau le strecoară în suflet răceală şi indiferenţă.

                  Prin comportamentul lui afectiv profesorul impune elevilor un anumit comportament, individual şi de grup. Eficienţa acţiunii de influenţare, sensul şi intensitatea influenţei pe care o exercită educatorul asupra elevilor depind în mare măsură de tonul afectiv al relaţiilor lui cu elevii.

                  Comportamentul emoţional al profesorului influenţează direct comportamentul elevilor prin contagiune şi indirect, prin climatul afectiv pe care îl determină în clasă. Acest comportament poate fi „factor de stimulare a unor stări afective tonice sau de diminuare a capacităţii de muncă a elevilor şi de blocare a relaţiilor de comunicare între elevi şi profesor”, după cum arată V. Popeangă.

                  Relaţiile apropiate între profesor şi elev , bazate pe încrederea elevului nu numai în competenţa profesională a profesorului, ci şi în competenţa sa ca sfătuitor, pe capacitatea empatică a profesorului sunt dorite de către elevi.

                  Ei se adresează profesorilor pentru a obţine sfaturi doar dacă sunt destul de apropiaţi de ei, dacă au încredere că vor fi înţeleşi  şi bine sfătuiţi. În măsura în care o fac, elevii nu se adresează oricărui profesor, ci numai acelora care îi înţeleg. Elevii îşi doresc relaţii mai apropiate cu profesorii pentru a găsi  în aceştia sprijin moral ori de câte ori au nevoie.

                  Universul relaţional al clasei de elevi, analizat din punct de vedere al influenţei educaţionale în contextul grupului şcolar şi abordat, din punct de vedere ştiinţific, sub auspiciile managementului clasei de elevi, devine unul dintre subiectele cele mai importante de a cărui cunoaştere şi aplicare depinde succesul demersului educativ al cadrului didactic.

BIBLIOGRAFIE:

  • Cosmovoci,A., Psihologie generală, Ed. Polirom, Iaşi, 1966
  • Iucu, R.B.,  Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Ed. Polirom, Iaşi, 2000
  • Popeangă, V. , Clasa de elevi subiect şi obiect al actului educativ, Ed. Facla, Timişoara, 1973

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *