ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



CÂND ŞI CUM PUNEM BAZELE EDUCAŢIEI ECOLOGICE

Prof. Matără Wanda

Şcoala Gimnazială „George Bacovia”, Bucureşti

Protecţia mediului înconjurător a devenit o problemă a omenirii în zilele noastre, adică de când am cucerit întreaga suprafaţă a planetei. Acum bogăţiile şi resursele de energie mondiale au fost afectate atât de mult, încât se pune deja problema epuizării unora dintre ele. Iar elementele de mediu au ajuns deja la cote îngijorătoare de poluare.

Toţi ştim că avem drepturi protejate de instituţiile civile şi statale, drepturi precum cel la viaţă, la libertate, la proprietate. Toţi ştim cât de importante sunt aceste drepturi şi le apărăm cu multă îndârjire. Dar câţi dintre oameni ştiu că în Constituţia ţării este menţionat şi un alt drept, cel la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic? Câţi dintre noi conştientizăm de ce ne este atât de important să ni se respecte acest drept? Chiar dacă pentru unii încă nu este evident, de acest drept depind deja sănătatea, bunăstarea şi, pe termen lung, viaţa noastră şi a urmaşilor noştri. Pe lângă dreptul de a fi informat, există şi dreptul de a fi educat în spiritul respectului la igiena mediului, cu diferenţa că educaţia în spirit ecologic depăşeşte deja graniţele dreptului şi intră în sfera obligaţiilor.

Dacă ne gândim la sănătatea noastră, trebuie să ne reamintim că mare parte din boli sunt cauzate de poluarea mediului în care trăim, poluare care ne slăbeşte imunitatea, iar inundaţiile care devastează planeta în fiecare an sunt cauze indirecte ale defrişărilor şi asanărilor intensive. Creşterea alarmantă a numărului de dăunători se datorează distrugerii de către om a unor ecosisteme ce funcţionau într-un echilibru perfect până acum 100 de ani. Dacă ajungem să înţelegem cu toţii că trebuie să luăm în serios protecţia mediului şi că un mediu sănătos şi echilibrat ecologic este un drept important al fiecăruia, de care avem nevoie şi pe care trebuie să îl apărăm, va fi mai uşor să facem cele de trebuinţă decât dacă amânăm schimbarea de atitudini până vom ajunge să resimţim fiecare în mod personal ce înseamnă să renunţăm din inerţie sau ignoranţă la acest drept.

Formarea unei personalităţi puternice, active şi responsabile, capabile să facă faţă cu succes interacţiunii cu mediul înconjurător aflat într-o continuă schimbare, se începe încă de la vârste mici. „Un nou mod de gândire este necesar dacă oamenii vor să supravieţuiască” spunea acum aproape jumătate de secol Albert Einstein. Bazele acestei gândiri trebuie puse din şcoala primară sau chiar din grădiniţă.

Iată deci de ce este necesar să abordăm în mod sistematic problematica mediului în educaţia copiilor. Şcolile de toate nivelurile sunt incubatorul generaţiilor viitoare. Şcoala are un rol foarte important în crearea unei societăţi care să nu rămână indiferentă în faţa provocărilor mediului, societate care, fără o acţiune clară, va deveni la rândul ei distructivă, aşa cum se întâmplă cu generaţia actuală.

Educarea elevilor este importantă pentru dezvoltarea sentimentelor de afecţiune faţă de tot ce ne înconjoară, pentru formarea comportamentelor sănătoase ale copiilor şi pentru transmiterea unor noi cunoştinţe şi completarea / corectarea informaţiilor pe care le au din familie.

Educaţia ecologică a elevilor se realizază mai ales la nivel afectiv, indeosebi prin acccentuarea aspectelor ce ţin de legăturile emoţionale, prin crearea unei motivaţii solide pentru ocrotirea echilibrului natural dintre elemente. Cunoaşterea elementelor de mediu şi a interdependenţelor dintre ele trebuie începută de la vârste mici. În felul acesta la copii se conturează sentimente şi atitudini ce se vor manifesta pe toată durata vieţii lor.

Puterea exemplului este foarte importantă la elevii mici. Copiii au tendinţa de a imita comportamentele adulţilor. Iată de ce este extrem de important să le oferim exemple pozitive, şi să le demonstrăm în mod coninuu că suntem preocupaţi de toate aspectele ce ţin de mediul nostru. Îi putem implica pe copii în amenajarea şi întreţinerea unui mediu ambiant plăcut, aerisit şi prietenos, în care plantele şi animalele mici se pot integra foarte bine, responsabilizându-i în ceea ce priveşte îngrijirea lor.

După puterea exemplului, este cunoscută puterea cuvântului. O comunicare pozitivă, bazată pe încurajări, pe susţinere, pe aprecierea lucrului bine făcut, în care nu apar criticile şi directivele, vor fi aliaţii de nădejde ai educaţiei adecvate în spiritul ecologiei. Povestirile cu tâlc, anecdotele, legendele, poeziile şi textele de proză care promovează şi descriu grandoarea naturii pot stârni copiilor sentimente profunde de iubire pentru natură. Iar noi, dascălii, trebuie să le insuflăm ideea că iubirea de natură nu trebuie să se rezume la dorinţa de a ne bucura de darurile ei, ci mai ales de nevoia de a acţiona în favoarea ei, în folosul ei.

Am fost preocupată de activităţile de protejare a mediului, pentru că la rândul meu am crescut într-o familie în care iubirea şi respectul pentru natură s-au numărat printre valorile fundamentale. Consider că şi eu pot face asta pentru elevii mei. Tocmai de aceea particip alături de elevii mei la acţiuni de conştientizare şi responsabilizare a lor faţă de mediul înconjurător. Desfăşurăm activităţi de protejare a mediului, dintre care amintesc plantarea de pomi şi flori în curtea şcolii, confecţionarea de obiecte din materiale reciclabile, participare la voluntariate ecologice care au inclus reîmpădurirea unor zone din apropierea oraşului. Anual de Ziua Pîmântului, de Ziua Mondială a Apei şi de Ziua Internaţională a Mediului desfăşurăm activităţi artistice în cadrul cărora copiii realizază lucrări practice sau plastice dedicate naturii şi promovării comportamentelor responsabile – picturi, colaje, felicitări, bannere, fly-ere, panouri expoziţionale. O mare eficienţă au demonstrat activităţile în mijlocul naturii. Elevii au în cadrul lor ocazia să afle lucruri noi prin experienţă proprie, îşi îmbogăţesc volumul de cunoştinţe, îşi lărgesc orizontul ştiinţific, sesizează legăturile directe din natură, află modul în care interacţionează elementele din mediu, derulează mici experimente.

Cu fiecare nouă acţiune pe care o întreprindem, le construiesc o gândire şi mai ales o abordare corectă în problematica ecologică.

Consider că este important să îi fac să vadă şi să conştientizeze că au puterea să schimbe ceva şi să le stârnesc dorinţa de a o face în mod constant. Este o bucurie când la finalul unei promoţii văd cum elevii mei sunt nişte copii care inţeleg. iubesc şi acţionează în favoarea naturii.

Este doar un pas, dar copiii de acum vor fi adulţii de mâine, iar dacă măcar jumătate dintre ei vor promova la rândul lor dragostea şi responsabilitatea pentru sănătatea mediului, vom fi mai aporape de ceea ce ne dorim – reîntoarcerea la o viaţă sănătoasă şi frumoasă.

            CONCLUZIE :

În concluzie, şcoala are menirea de a organiza şi desfăşura o vie şi susţinută mişcare de educaţie ecologică şi de protecţie a mediului, iar elevii, sub îndrumarea cadrelor didactice, pot şi trebuie să se transforme în apărători ai naturii, cu grijă faţă de starea de sănătate a naturii. Adevarata educaţie ecologică îşi va atinge scopul numai atunci când se va reuşi ca elevii – cetăţeni de mâine – să fie convinşi de necesitatea ocrotirii naturii.

            BIBLIOGRAFIE:

  • Mohan, Gh., Ardelean, A., ”Ecologie şi protecţia mediului”, Editura Scaiul, Bucureşti, 1993;
  • Lascău, M.,“Noţiuni de igienă şi ecologie a mediului”, Editura Universităţii din Oradea, Oradea, 2008

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *