ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Un mediu sănătos – o viaţă sănătoasă

Prof. Înv. Preşcolar Catană Amira

Grădiniţa „Alba ca Zăpada şi piticii” Bucureşti

Am primit un dar fără seamăn: o viaţă normală, într-un mediu armonios clădit, cu interdependenţe trainice între elemente. Natura este resursa noastră, adăpostul nostru, refugiul nostru. Ştim însă cum să ne bucurăm de ea într-un mod echilibrat, sau omenirea abuzează de acest bun comun? Sunt peste 100 de ani de când răspunsul la această întrebare devine tot mai accentuat negativ. De peste un secol omenirea exploatează fără milă resursele, considerând că nu are de dat explicaţii nimănui. Oare aşa să fie?

În prezent ne confruntăm cu o serie de probleme severe care nu sunt altceva decât efectul poluării mediului. Tot mai des şi tot mai puternic vine răspunsul naturii, ca un reproş la adresa inconştienţei umanităţii.

Pe măsură ce ne dezvoltăm ca societate şi oarecum pentru a ne dezvolta, amplificăm  ramuri tot mai poluante. Industria, agricultura în care se folosesc tot mai multe substanţe chimice, transporturile, turismul intensiv şi chiar activităţile domestice, toate acestea îşi aduc un aport consistent la degradarea profundă, ireversibilă în foarte multe cazuri a elementelor de mediu.

Poluarea afectează puternic calitatea vieţii tuturor. Efectele ei sunt resimţite nu doar la nivel local, ci prin însumare, la nivel global. O poluare intensivă într-o zonă afectează mai devreme sau mai târziu fenomenele naturii iar efectele se resimt până în cel mai îndepărtat colţ al lumii. Suntem, că vrem sau nu, interconectaţi. Componentele mediului – apă, aer, sol sunt afectate dintotdeauna de poluarea naturală, generată de eroziune, de elementele climatice, de activitatea vulcanică. Însă toate acestea au pălit în faţa pericolului poluării antropice. Este adevărat că poluarea naturală nu o putem controla, însă pe cea antropică nu doar că putem, ci chiar trebuie să o stopăm fie şi în acest al doispezecelea ceas.

O problemă din ce în ce mai stringentă o constituie poluarea apei. Avem nevoie de ea, este condiţie fundamentală a vieţii, şi totuşi o folosim fără discernământ. O poluăm în toate formele posibile: substanţe chimice (care au ajuns să genereze inclusiv ploi acide), deşeuri menajere, mase plastice, dejecţii, furaje, scurgeri de petrol, hidrocarburi rezultate din procesul de extracţie, transport şi prelucrare a petrolului, ape uzate provenite de la centrale nucleare sau termice, compuşi chimici, metale grele, germeni patogeni proveniţi din industria alimentară. La toate astea se adaugă şi efectul indirect al poluării aerului, care se manifestă sub forma efectului de seră. Creşterea temperaturii medii a apei a dus deja la dispariţia unor elemente fundamentale. Încălzirea apei are efecte clare la nivelul faunei şi florei acvatice, implicit asupra capacităţii de autocurăţare a apei. Dispar cu o viteză îngrijorătoare factorii care în mod tradiţional curăţau apa – microorganisme şi alge. Iar noi nu le vom putea înlocui.

Dincolo de problema apei, apare şi problema defrişărilor. Dacă vorbim doar la nivel naţional, deja ne confruntăm cu o serie de derapaje majore, care costă vieţi omeneşti. În ultimul deceniu cam în fiecare an aflăm despre alunecări de teren care duc la pierderi de vieţi. Fireşte, acesta este doar un detaliu, dacă privim problematica la nivel global. Lipsa unei vegetaţii normale influenţează direct calitatea aerului – şi nu e de mirare că mai nou apar la jurnalele de ştiri buletine de informare cu privire la calitatea aerului pe care îl respirăm în marile aglomeraţii urbane. Este afectată şi temperatura medie a aerului, care s-a modificat în ultima jumătate de veac cu 4 grade, ceea ce a determinat modificări foarte severe ale vremii – apar fenomene extreme de furtuni, de vijelii, de deşertificare, de ieşire a apelor din matcă, inundaţii, secete prelungite, incendii spontane de vegetaţie, şi lista se tot măreşte pe zi ce trece. Gazele toxice care se găsesc în aer distrug stratul de ozon al planetei, generând diferenţe tot mai mari la nivelul cantităţii de raze ultraviolete ce ajung la nivelul solului şi cresc exponenţial problemele. Dacă la o variaţie de 4 grade schimbările au fost atât de puternice cum oare va arăta lumea când creşterea temperaturii va fi şi mai mare?

Iată de ce e timpul să ridicăm nouă înşine şi generaţiilor tinere întrebarea „Ce avem de făcut de acum?”  Răspunsul nu îl putem da la nivel individual, ci la nivel de grup, la nivel de umanitate. Poluarea a devenit deja o problemă ce va influenţa însăşi existenţa generaţiilor viitoare. Fără condiţii normale, viaţa va dispărea, şi odată cu ea şi noi. E o problemă foarte serioasă faptul că încă nu găsim răspunsul. Dar poate şi mai gravă este problema oamenilor care nici nu încearcă să caute un răspuns, a celor care nici măcar nu conştientizează răul pe care îl fac şi pe care cu toţii îl vom avea de plătit.

Ceea ce trebuie să facem ca profesori, este să abordăm în cadrul unor ore dedicate educaţiei ecologice problema schimbării profunde a comportamentelor actuale. Mai mult decât să îi determinăm pe elevi noştri să înţeleagă efectele pe termen lung ale acţiunilor oamenilor asupra mediului şi implicit a vieţii, e necesar să îi facem să acţioneue proactiv în această problematică. Nu este un lucru simplu să schimbăm mentalităţile unor generaţii actuale care încă mai consideră, în mare măsură, că „încă avem timp”. Consider că întroducerea în curriculumul şcolar la toate vârstele a educaţiei ecologice reprezintă deja o necesitate. Dar până când această schimbare va deveni o realitate, trebuie să alocăm ore speciale de dirigenţie / de dezvoltare personală şi să organizăm activităţi extraşcolare în care să discutăm cu elevii noştri un plan viabil pentru viitor. Studierea unor documentare, dialoguri cu oameni de ştiinţă din domeniu, participarea la activităţi de voluntariat, excursii tematice, toate acestea sunt variante nu foarte greu de realizat pentru trezirea în înima tinerilor a dragostei profunde pentru o viaţă frumoasă într-un mediu sănătos. Şi poate chiar în clasa noastră învaţă elevul care va deveni peste o vreme cel care va găsi cele mai importante soluţii la problema poluării. Trebuie să îi oferim lui şi nou tuturor ocazia să încercăm să facem o schimbare.

Bibliografie:

  • Oana Andra Bălăceanu – Educaţia ecologică formală şi importanţa ei, editura Columna, Bucureşti, 2013
  • Valeria Diţoiu, Nina Holban – Modificări antropice ale mediului, editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2005

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *