ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Educarea gândirii creative și importanța ei în dezvoltarea personalității educatului

                  prof. Băiașu Dora Maria,

Școala Gimnazială ,,Mircea cel Bătrân” Pitești, Argeș

Dezvoltarea personalității educatului, în toate variabilele sale, presupune ca noi, profesorii, să luăm în considerare componentele afective, cognitive şi psihomotorii, pentru că o educaţie afectivă eficientă nu poate să fie realizată fără educaţia cognitivă.

Educarea gândirii creative nu înseamnă doar receptarea şi consumul de nou, ci în primul rând crearea noului. Gândirea creatoare are la bază, pe lângă coeficentul de inteligenţă și ereditatea, capacităţile intelectuale, aptitudinile, caracterul, mediul socio-cultural.            Creativitatea nu se poate realiza numai prin educarea gândirii. Un rol important revine factorilor motivaţionali. În şcoală, motivaţia principală o constituie, pentru majoritatea elevilor obţinerea unor calificative mari, dar şi dorința de a descoperi noutăţi, fapte şi idei. Învăţând creativ, elevul solicită procesele psihice superioare de gândire şi creaţie. Când sunt implicaţi, achiziţiile sunt mai eficiente și devin capabili să-şi asume responsabilități.

Stilul de muncă creativ se formează în şcoală, de la vârste mici, sub influenţa factorilor educativi. La copiii mici procesul creativ se caracterizează mai degrabă prin spontaneitate şi intuiţie decât printr-o serie de tehnici logice. Creativitatea copiilor poate fi descoperită prin realizarea de experimente în limbă şi comunicare, matematică  şi  ştiinţe ale naturii, în artă, în educaţie muzicală, care ajută copiii în achiziţionarea unor perspective de a face conexiuni neobişnuite.  Instruirea creativă presupune punerea elevilor în situaţia de a concepe şi realiza ei înşiși diverse cercetări şi experimente, de a se confrunta cu diverse situaţii problematice, din care să tragă singuri anumite concluzii.

Odată cu intrarea copilului în școală, învațarea devine tipul fundamental de activitate.           În activitatea școlară, elevului i se vor organiza și dezvolta strategii de învățare, își va forma deprinderi de scris-citit și calcul. Învațarea constituie condiția majoră implicată în viața de fiecare zi a școlarului mic. În acest stadiu gândirea este concret-operațională. Copilul dobândește cunoștințe din  aproape toate domeniile culturii și științei, își formează un stil de activitate intelectuală, spirit de ordine, de disciplină în viață și în gândire, își dezvoltă interesele intelectuale.

În ceea ce privește tipul de relații, școala creează sentimente sociale și lărgește viața interioară, cât si condiția de exprimare a acesteia. Adaptarea copilului se centrează pe atenția față de un alt adult, învațătorul sau învățătoarea, care începe să joace un rol important în viața copilului, care îndrumă și antreneaza energia psihică, modelează activitatea intelectuală a copilului și organizează viața școlară în ansamblul ei. La această vârstă construcţiile logice îmbracă forma unor judecăţi şi raţionamente care-i permit acum elevului să întrevadă  greutatea, volumul, timpul, viteza, spaţiul. La 10–11 ani apare gândirea formală, când elevul începe să gândească corect. La această vârstă se pun bazele gândirii logice, vârstă la care întâlnim şi lucrăm cu operaţiile gândirii. Copiii se confruntă acum cu situaţii mai grele, rezolvă probleme mai dificile.

Majoritatea elevilor parcurg această perioadă cu ritmuri diferite, în intervale mai mari sau mai reduse. Prin interacțiunea cu membrii familiei, dar şi cu colegii de clasă, copilul învață modele de relaționare, de ascultare şi de răspuns social, învață  roluri, tehnici de comunicare, învață cum se iau decizii.

Un mod important de dezvoltare a gândirii creative îl pot constitui activitățile practice, activități ce pun în valoare resursele lor inventiv- creative: serbări, cercuri, cluburi. Copiii sunt întotdeauna dornici de mișcare: se joacă în pauze, strigă sau aleargă, se angajează cu plăcere în jocuri de echipă, fiind capabili să proiecteze și să construiască chiar mici mecanisme: masinuțe, elicoptere.

Profesorul trebuie să se preocupe în permanenţă de formarea şi dezvoltarea gândirii logice a elevului, cerându-i să-şi motiveze afirmaţiile, să aducă argumente în sprijinul unei afirmații, fiind utilă antrenarea clasei, dându-i astfel posibilitatea să-şi exerseze puterea de a gândi corect.

Bibliografie

• Ausubel, D., Robinson, F., Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia pedagogică, E.D.P., Bucureşti, 1981;

• Golu, M., Fundamentele psihologiei, Editura Fundaţiei „România de Mâine“, Bucureşti, 2000;

• Hayes, N., Orrell, S., Introducere în psihologie, Editura All, Bucureşti, 1993;

• Roşca, Al., Motivele acţiunilor umane. Studiu de psihologie dinamică, Editura Institutului de Psihologie a Universităţii din Cluj, Sibiu, 1943;

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *