ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



JOCUL NU ESTE CEVA NESERIOS

Prof. Înv. Primar Mikola Eva Emilia

Școala Gimnazială ”Tatrangi Sandor” Ozun, Covasna

Jocul fiind atât de esențial pentru dezvoltarea copilului, încât Comisia pentru Drepturile Omului din cadrul Organizației Națiunilor Unite îl recunoaște ca un drept al fiecărui copil.

Jocul este un fenomen complex, care se poate defini în mai multe feluri. Ca activitate, a juca înseamnă: a se mișca, a explora, a comunica, a observa și a imita, a exersa, a se socializa, a se disciplina, a învăța și toate aceste activități procesând cu plăcere. Nu este doar o distracție ci o descoperire a lumii și a vieții într-un mod atractiv, prin cercetare, prelucrare, experimentare personală. Încă din vârste mici copilul imită în jocurile sale viața și activitățile celor din jur.

Jocurile pot fi clasificate după funcții, așa cum l-a clasificat doamna Ursula Șchiopu :

  • Psihologice: pentru că jocul antrenează atenţia, gândirea, limbajul, imaginaţia;
  • Educative: pentru că copilul asimilează experiență, conduite, informații;
  • Sociale: pentru că jocul dezvoltă relații interpersonale;
  • Fizice: pentru că antrenează și dezvoltă abilitățile fizice ale copilului.

“Nu trebuie sa privim jocul ce pe ceva neserios, ci ca pe o activitate care are o adancă semnificație. Jocurile copiilor sunt mugurii întregii vieți a omului, căci acestea dezvoltându-se, prin ele dezvăluie și însușirile cele mai ascunse ale finiței sale. Întreaga viață a omului își are izvorul în această epocă a existenței și dacă această viață este senină sau tristă, linistită sau zbuciumată, rodnică sau zadarnică, asta depinde de îngrijirile mai mult sau mai puțin înțelepte, date la începutul vieții”(Șchiopu, 1970).

”Jocul nu este o joacă”

Terapeuții prin joc Besnyi Szabolcs și Nagy Gábor în cartea lor despre joc – chiar și prin titlul cărții – ne subliniază faptul că ”jocul nu este o joacă”. Acest enunț sugerează, că jocul înseamnă o activitate serioasă, atât din partea jucătorilor cât și din partea conducătorului. (Besnyi, Nagy, 2014, 22)

Jocul ca activitate în procesul instructiv – educativ poate fi joc liber, dirijat sau didactic. Jocurile folosite în scopuri educative, numite jocuri didactice au sarcini instructiv-educative în activități. Jocul trebuie planificat, are obiective, reguli, are o limită în timp și spațiu. Prin conținutul și modul de desfășurarea a jocurilor se ține cont de însușirea noilor cunoștințe și la consolidarea celor existente.

Jocul ca disciplină, mai precis jocul și mișcarea – cum este denumit disciplina – a fost introdus în planul de învățământ din anul 2014. Disciplina este justificată de faptul că specialiștii din domeniul educației consideră că jocurile au un potențial instructiv-educativ, ”ca mijloace didactice specifice perioadei micii școlarități, prin faptul că valorifică tendința naturală a copiilor pentru mișcare” (Programa școlară  pentru disciplina Joc și mișcare Clasele a III-a - a IV-a , 2014).

Jocul prin mișcare sensibilizează copilul, să fie mai receptiv, fără să țină cont de efortul depus deoarece simte plăcere, reușește să-și dezvolte calitățile motrice precum viteza, îndemânarea, forța și rezistența. ”Jocul devine metodă, mijloc și formă de organizare, efectuat cu sau fără întrecere, adaptat capacităților motrice și psihice ale elevilor. Prin activitățile motrice copilul are posibilitatea de a cunoaște, de a explora, de a-și interioriza sau exterioriza stări și sentimente, de a interacționa cu propriul corp, cu colegii de joc, cu mediul înconjurător. Treptat, el devine încrezător în forțele proprii, dornic de a descoperi lumea” (Programa școlară  pentru disciplina Joc și mișcare Clasele a III-a - a IV-a , 2014).

Jocul are un impact important în dezvoltarea intelectuală a elevului prin dobândirea noilor cunoștințe și prin diversificarea acțiunilor mintale. Jocul dezvoltă imaginația, capacitatea de a crea, posibilitatea de a opera mintal cu reprezentări după modele concrete cu obiectele în timpul jocului. Jocul dezvoltă capacitățile psihomotorii, ajută la formarea relațiilor psihosociale și la asimilarea valorilor sociale, astfel ușurând integrarea în societate.

Consider că este un lucru important să ținem cont și de faptul că trăim într-o eră a tehnologiei și copii sunt foarte mult influențați de jocurile din lumea virtuală. Nu putem vorbi doar de efecte negative ale jocurilor virtuale, care sunt cauzate mai ales de cantitatea și de conținutul jocului. Trebuie să menționez și beneficiile pozitive ale mediilor electronice asupra copilului. Neurobiologii australieni au demostrat că stimularea vizuală cauzată de televizor crește numărul conexiunilor dintre neuroni, ceea ce accelerează conturarea gândirii raționale, deci evoluția inteligenței și a personalității. Cercetătorii au mai demonstrat că vizionarea emisiunilor TV contribuie la dezvoltarea gândirii asociative. Pe lângă aceste fapte putem constata și dezvoltarea limbajului și deschiderea unei lumi ce permite copilului călătoria imaginară în timp și în spațiu. Lumea mediilor electronice și a jocurilor virtuale nu poate rămâne inaccesibilă copiilor, ci trebuie găsite soluții optime în cantitatea și conținutul temelor utilizate.  

Bibliografie

  • Besnyi Szabolcs, Nagy Gábor Mapó (2014). A játék nem játék. Budapest: Optimus Trening.
  • Programa școlară  pentru disciplina  Joc și mișcare clasele a III-a - a IV-a, Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educației naționale nr. 5003 / 02.12.2014
  • Programa şcolară  pentru disciplina Dezvoltare personală Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a Aprobată prin ordin al ministrului Nr. 3418/19.03.2013
  • Șchiopu, Ursula. (1970). Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor. București: Editura Didactică Pedagogică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *