ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



CARTEA, PRIETENA MEA

Prof. Înv. Primar MIHAELA NAE

Școala Gimnazială Nr. 188, București

                  Nevoile umane din primele momente ale vieţii sunt hrana, căldura, protecţia, afecţiunea, lumina.Vorbele blânde ale mamei deschid căi nevăzute ale comunicării, care îmbracă forma gânguritului stângaci al bebeluşului. Urmează primii paşi prin casă, primii paşi în viaţa de preșcolar și şcolar. De la acest prag se intră în fascinanta lume a cărţilor. Ele vor deveni mijloace de joacă prin activitatea de colorat, vor fi răsfoite pentru frumuseţea imaginilor despre lucruri minunate. Din ele vor fi citite copiilor poezii, poveşti, basme. Copilul va îndrăgi cărţile pentru că-i vor rezolva curiozităţi şi-l vor amuza, îl vor capta cu faptele expuse. Crescând, va avea mai multe întrebări, va căuta răspunsuri, interesul cunoaşterii şi imaginaţia vor înregistra ritmuri galopante. Va observa că părinţii au tot felul de preocupări importante, iar el trebuie să înveţe să se descurce şi singur, pentru a pătrunde în captivanta lume a cărţilor! « Libertatea de a citi, de a primi o educaţie, de a avea acces la alte culturi îndepărtate şi noi descoperiri este un drept fundamental » ( Irina Bokova). Cea mai mare parte a cunoştintelor noastre provine din cărţi.

                   Nu există astăzi domeniu de activitate care să nu solicite oamenilor un efort de împrospătare şi îmbogăţire a cunoştinţelor, tehnice, profesionale, ceea ce se înfăptuieşte prin instrucţie. Dar baza instrucţiei o constituie cartea. Acumularea de cunoştinţe prin cercetarea cărţilor presupune priceperea de a le decodifica, de a le descifra, cu alte cuvinte de a le citi.

                   Lectura a fost, este şi va rămâne o activitate de îmbelşugare cognitivă şi spirituală specifică cititorului, care va aprecia pe deplin un text literar, când va renunţa pentru o clipă la prejudecăţile sale culturale, la diversele probleme subiective în favoarea explorării lumii interioare a celui care scrie sau a celui despre care se scrie. Lectura cărţilor este un proces complex, care se însuşeşte treptat, într-o perioadă de timp relativ îndelungată, începând cu primele săptămâni ale perioadei de şcolarizare, când se învaţă literele alfabetului şi continuând apoi cu exersarea deprinderilor de a citi curent, corect, conştient şi expresiv. În aceste condiții școala are obligația ca, începând cu cei mai mici cititori, să le cultive gustul, pasiunea și mai ales plăcerea pentru lectură. În primii ani de școală,  elevul va desluşi taina cititului, cheie cu care va pătrunde pe tărâmul cunoaşterii. O carte este întotdeauna un prieten bun ce îţi oferă răspunsuri la multe din întrebările existenţiale.

                Ȋntr-o societate dominatǎ de televizor şi calculator, pǎrinţii îl aşeazǎ pe copil în faţa televizorului pentru a viziona un desen animat sau îl învaţǎ de la o vârstǎ fragedǎ sǎ manevreze calculatorul şi sǎ-şi petreacǎ destul timp ucigând monştri, jubilând în urma reuşitei, formându-şi alte deprinderi de conduitǎ. Adevǎrul este cǎ, în societatea actualǎ, în care informatizarea pune stǎpânire pe un numǎr tot mai mare de activitǎţi şi oameni, se poate observa cǎ se citeşte din ce în ce mai puţin. Principalul motiv invocat este lipsa timpului liber, care existǎ totuşi atunci când este vorba despre televizor, jocul pe calculator sau navigarea pe internet. Lectura este pusǎ adesea la colţ şi pe motiv cǎ nu aduce mari beneficii, cǎ este pierdere de timp. Lucrurile nu stau tocmai aşa şi, la o simplǎ analizǎ, se pot evidenţia numeroase argumente în favoarea lecturii. Copilul, atunci când citeşte o carte, se identificǎ cu personajele literare care-i apar în poveste şi astfel, treptat, treptat, îşi formeazǎ un tipar de personalitate. Primul contact cu cartea este foarte important, de aceea el trebuie încurajat şi îndrumat în permanenţǎ. Uneori, copilul, din proprie iniţiativǎ doreşte sǎ studieze o carte, dar de cele mai multe ori învǎţǎtorul este cel care îl îndrumǎ sǎ facǎ acest lucru. Este foarte important ca şi pǎrinţii sǎ-l încurajeze pe micuţ în acest demers, nu numai prin faptul cǎ îi cumpǎrǎ cǎrţi sau îi prezintǎ importanţa acestora, ci şi prin simplul fapt cǎ însuşi pǎrintele citeşte o carte, puterea exemplului fiind mult mai mare, deoarece cunoaştem faptul cǎ elevii îşi copiazǎ pǎrinţii şi dascǎlii. Se cunoaşte foarte bine importanţa lecturilor literare la vârsta şcolarǎ micǎ, deoarece are un mare impact asupra dezvoltǎrii personalitǎţii copilului din toate punctele de vedere : îmbogǎţeşte orizontul de culturǎ al elevilor, le oferǎ exemple de conduitǎ moralǎ superioarǎ, le prezintǎ cazuri de comportamente pentru a-i învǎţa sa distingǎ binele de rǎu, le dezvoltǎ gândirea, imaginaţa, capacitatea de comunicare. Nu în ultimul rând, în formarea trăsăturilor morale ale elevilor, ne putem sprijini de proverbe şi ghicitori. Acestea sunt specii ale literaturii populare, de mici dimensiuni, de obicei în versuri, care cer identificarea prin asociaţii logice a unui obiect, a unei fiinţe, etc. prezentate întotdeauna învăluit, metaforic. Pe lângă caracterul lor distractiv, ghicitorile sunt un mijloc foarte bun pentru dezvoltarea gândirii elevilor determinându-l pe copil să observe mai atent însuşirile lucrurilor, fiinţelor, etc. Ghicitorile vorbesc, de asemenea, despre muncă şi unele despre lene şi lăcomie. În aceste cazuri, ele dau naşere la discuţii vii în clasă, putând să constituie pasul premergător unei dezbateri pe teme moral-civice.

                     Ȋn orele de limba şi literatura românǎ, şi eu încerc pe cât  posibil sǎ le dezvolt elevilor mei gustul pentru citit, deşi este o misiune foarte grea. Din pǎcate, foarte puţini copii citesc de dragul de a descoperi lumea, de a gǎsi mai multe informaţii sau pentru cultivarea unor trǎsǎturi morale. Cei mai mulţi citesc pentru cǎ le impun acest lucru, dându-le temǎ sǎptǎmânalǎ câte o lecturǎ de studiat. Este important sǎ respectǎm anumite exigenţe atunci când facem o recomandare de lecturǎ. Textul literar trebuie sǎ se potriveascǎ gradului de dezvoltare din punctul de vedere al experienţei de viaţǎ, al gândirii, al limbajului, al trǎirilor psihice, al imaginatiei, sǎ deţinǎ valori estetice şi etice, sǎ se refere la universul de viaţǎ propriu copiilor sau un univers inteligibil lor. Personal, am mai încercat şi o altǎ abordare a acestui subiect, în cadrul opționalului ”Micul actor” sau prin organizarea multor activitǎţi extracurriculare atractive, antrenante şi stimulative pe tema cǎrţii de lecturǎ, la care elevii au participat  cu mare însufleţire şi chiar cu talent artistic, costumându-se în multe din personajele îndrǎgite din cǎrţile citite şi interpretându-le rolurile în faţa colegilor, pǎrinţilor şi a altor invitaţi. Lectura suplimentarǎ a elevilor se realizeazǎ în afară de şcoală, acasǎ, în bibliotecǎ, în cluburi etc. De aceea, pe lângǎ pregǎtirea asiguratǎ prin lecțiile de citire/ lecturǎ în care sunt iniţiaţi cu tehnici generale ale muncii cu cartea, la orele speciale de lecturǎ, învǎţǎtorii sunt datori sǎ asigure şi o anume pregǎtire specialǎ, care sǎ-i orienteze pe elevi în vederea folosirii cǎrţii pentru lecturǎ. Este vorba atât despre cǎrţi sau lecturi recomandate de programe şi manuale şcolare, cât şi despre cǎrţi pe care elevii înşişi, din proprie iniţiativǎ, trebuie sǎ ştie cum sǎ le caute, cum sǎ le solicite de la o bibliotecǎ şi, mai ales, cum sǎ le foloseascǎ. Experienţa mea didacticǎ dobânditǎ în aceastǎ privinţǎ a selectat unele asemenea forme de îndrumare a elevilor pentru efectuarea lecturii suplimentare, care pot fi folosite în mod orientativ. Pe lângǎ povestirea folositǎ în clasele mici şi recenzia poate fi utilǎ în clasele a III-a şi a IV-a. Este vorba de prezentarea lucrǎrilor recomandate, şi, mai ales, de a le cere elevilor sǎ formuleze propriile lor pǎreri despre creaţiile citite.
               Este necesar să-l apropiem pe copil, în mod conştient de universul cărţii. El trebuie să simtă bucuria lecturii, fiecare carte fiind „ o călătorie prin suflete, gânduri şi frumuseţi” ( Mihail Sadoveanu ). Este foarte important ca elevul să conştientizeze faptul că în lectură nu viteza contează, ci înţelegerea justă şi deplină a textului, memorarea fidelă a elementelor esenţiale, capacitatea de reproducere a lor ori de câte ori este nevoie. Un cititor interesat să pătrundă sensul fiecărui cuvânt, al fiecărei fraze, nu trece mai departe când dă peste pasaje pe care nu le-a înţeles. El caută în dicţionare, enciclopedii, sau consultă pe alţii în legătură cu sensul cuvintelor necunoscute, şi numai după ce le-a înţeles, merge mai departe. În timpul lecturii cititorul gândeşte fără înterupere, îşi aminteşte ceea ce a învăţat până atunci, compară vechile cunoştinte cu cele asimilate acum, descoperă ceea ce este comun şi ceea ce este propriu numai textului nou, sintetizează ceea ce citeşte, judecă valoarea lucrării parcurse, calităţile ei, apreciază în ce măsură i-a plăcut, l-a emoţionat sau nu nu i-a plăcut, l-a indispus, plictisit, revoltat.

              Cartea reprezintă cel mai complet depozit al inteligenţei omeneşti, înmagazinând în filele ei cunoştinţe, sensibilitate, fapte pe care le păstrează intacte un timp nedefinit. Uitate între file de sute de ani, par moarte, dar noi le putem învia dezvăluind o lume nebănuită. O carte o citeşti când vrei, cum vrei şi ori de câte ori vrei. Acest prieten tăcut îţi oferă ori de câte ori ai nevoie acelaşi răspuns fidel la fiecare întrebare şi-l repetă cu nesfârşită răbdare până ce l-ai înţeles. Cartea este atât de înţelegătoare, încât atunci când n-ai înţeles-o nu se supără, nu jigneşte, te aşteaptă să revii. Cartea este învăţătorul care te conduce la bine, te face să te bucuri, să râzi şi să plângi. O carte te trimite la alte cărţi şi toate împreună formează baza trainică a culturii noastre. Toate celelalte mijloace de răspândire a cunoştinţelor rămân subordonate cărţii şi subordonate vor rămâne oricât de mult se vor înmulţi şi perfecţiona procedeele tehnice.

                 Cartea « ne face să trăim în afară de minciună, nedreptate şi prejudecăţi » (Mihail Sadoveanu). « Poate că nu cele mai mari fericiri le poţi găsi într-o carte, dar în mod sigur de cele mai mari nefericiri te poţi apăra citind. Poţi supravieţui oricărei încercări dacă ai de partea ta cuvântul aşezat în rând nobil. Pentru ca acesta este adevărul: cartea ne face puternici. Cartea ne face nemuritori » (Alice Năstase Buciuţa). De la mic la mare, de la tânăr la vârstnic, toţi beneficiarii dreptului de a citi , putem înmănunchea cuvintele de recunostinţă pentru beneficiile cărţii, în buchetul nemuritoarelor versuri:

« Carte frumoasă cinste cui te-a scris

Încet gândită, gingaş cumpănită ;

Eşti ca o floare anume înflorită

Mâinilor mele, care te-au deschis »

(Tudor Arghezi, Ex libris)

Bibliografie : 

1. Constantin Cucoş- Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2006

2. Constantin Parfene- Compoziţiile în şcoală, E.D.P. Bucureşti, 1980

3. Aurica Pulbere, Adriana Kacso - Învăţământul primar, Editura Miniped, Bucureşti, 2003,

4. Muşata Bocoş, Cristian Stan, Eugenia Someşan- Strategii didactice activizante în învăţământul preşcolar şi școlar , Colecţia Ştiinţele Educaţiei,Cluj-Napoca, 2008,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *