ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



PREDAREA CLASICĂ VS. PREDAREA ON LINE

Prof. Carmen- Silvia Ciobanu

Liceul cu Program Sportiv Botoșani

CE ESTE PREDAREA?

Prin predare se înțelege transmitere de cunoștințe și formare de tehnici de "muncă”.

Ca formă de comunicare didactică, predarea constă într-un sistem de operații de selectare, ordonare și adecvare la nivelul de gândire al elevilor, a unui conținut informațional și de transmitere a lui, folosind anumite strategii didactice, în scopul realizării cu eficiență maximă a obiectivelor pedagogice.

Predarea este o activitate de organizare și conducere a situațiilor de învățare, realizându-se prin: precizarea obiectivelor-cadru, a obiectivelor de referință, a conținuturilor, a strategiilor și a metodelor de învățare.

În școala contemporană, centrată pe elev, pentru a realiza un învățământ formativ-educativ, predarea este în strânsă interacțiune cu învățarea și evaluarea, constituind un proces unitar. Scopul predării este obținerea de rezultate, de schimbări comportamentale, care se realizează prin învățare, rezultatele depinzând și de modul cum s-a desfășurat evaluarea.

PREDAREA - ACT DE COMUNICARE PEDAGOGICĂ

Predarea ca act de comunicare pedagogică are drept obiect de studiu: participanții la actul de comunicare (emițător - receptor), canalul de comunicare, procesele de codare și de decodare a mesajelor, relațiile dintre repertorii (gradul lor de congruenta, depășirea barierelor de comunicare, tipurile și formele de comunicare, comunicarea verbală dar și comunicarea nonverbala, empatia, etc.

Comunicarea didactică este baza pe care se desfășoară procesul de predare. Prin comunicarea didactică se realizează interacțiunea profesor-elev, precum și anumite tipuri de relații care influențează procesul de predare: relații de schimb informațional, de influențare reciprocă, de cooperare, de preferință sau respingere a emițătorului de mesaj didactic. În acest caz, prin diferitele tipuri de feed-back are loc reglarea și autoreglarea procesului de predare.

Comunicarea verbală reprezintă transferul de informații prin intermediul limbajului oral, între un emițător și un receptor. Comunicarea face parte din viața de zi cu zi și este modalitatea prin care transmitem idei, sentimente, emoții și păreri, pentru a socializa, negocia și influența. Dat fiind faptul că, de cele mai multe ori, comunicarea orală se realizează față-în-față, emiterea variază permanent în funcție de retroacțiunea receptorului. Cum principiul parcimoniei pare să guverneze întreaga comunicare, nu este surprinzătoare tendința de a reduce la minimum semnele din componenta mesajelor orale. În acest sens, mai ales atunci când interlocutorii se cunosc într-o oarecare măsură, cuvintele fie sunt cu totul omise, fie sunt înlocuite cu semne nonverbale echivalente, fie sunt emise sub o forma abreviată, astfel, în subcodurile elevilor, pseudocuvintele de genul "proful", "bacul" sau "diriga" iau din ce în ce mai mult locul cuvintelor corespunzătoare din vocabularul standard.

Raportându-se la retroacțiunea receptorului, emitentul poate repeta de mai multe ori un mesaj, daca sesizează că acesta nu a fost receptat, îl poate reformula sau se poate opri din vorbire.

 În comunicarea orala, cuvintele sunt emise și interpretate într-un foarte bogat context de semne nonverbale. Uneori nu contează atât de mult ce spui, ci felul cum spui.

Emițătorul trebuie să transmită mesajul clar și organizat, pentru a păstra și promova interesul receptorului. Ascultătorul este interesat de informație doar dacă cel care comunică dovedește încredere în sine, gesturi convingătoare și blândețe. Aptitudinile de comunicare sunt esențiale pentru un bun manager - pentru a promova comunicarea deschisă, mesajele concise, feedback-ul, recunoașterea mesajelor non-verbale și înțelegerea reciprocă în cadrul echipei.

PARAVERBAL ȘI NONVERBAL ÎN COMUNICAREA INSTRUCȚIONALĂ

Paraverbalul și nonverbalul în comunicarea instrucționala - interpersonală au un rol major. Paraverbalul reprezintă modul concret în care 'curge' vorbirea noastră. De foarte multe ori însă insuccesul unei prezentări e determinat tocmai de acest aspect: constatăm că un vorbitor, cum este cadrul didactic, îi face pe elevi să caște din cauza monotoniei discursului, altul striga prea tare acoperind întreaga recepție a mesajelor, iar, ceilalți elevi/studenți, în calitate de auditoriu nu pot să înțeleagă nimic din ceea ce dorește să transmită cadrul didactic, fie depun eforturi substanțiale pentru pătrunderea mesajului din discurs.

Comunicarea eficientă presupune stăpânirea a trei tipuri fundamentale de aptitudini:

•  prezentarea eficienta a informației publicului țintă, sau aptitudini expresive - acestea sunt necesare pentru a transmite mesajul prin cuvinte, expresii faciale și limbaj non-verbal;

•  înțelegea răspunsurilor primite de la ceilalți sau aptitudini de ascultare - sunt utilizate pentru a obține informații de la ceilalți, pentru a clarifica mesajele receptate și pentru a înțelege ce simte și gândește emițătorul;

•  alegerea celui mai potrivit canal de comunicare și cunoștințele tehnice pentru utilizarea acestui canal, sau aptitudini de coordonare a procesului de comunicare - acestea ne ajută să recunoaștem informația necesara și să respectam regulile comunicării și interacțiunii.

Aptitudinile expresive sunt cele mai importante în cadrul comunicării, deoarece jumătate din semnificația mesajului este transmisa prin comunicare non verbala sau limbajul corpului și 40% prin limbaj paraverbal, adică tonul și inflexiunile vocii, ritmul de vorbire, modul de accentuare al cuvintelor, pauzele dintre cuvinte, ticurile verbale, etc. Doar 10% din mesaj este transmis, respectiv receptat, prin ceea ce spunem de fapt.

În timp ce aspectul verbal și cel paraverbal, sunt predominant conștiente și, deci controlabile, cel nonverbal este cu precădere inconștient, ceea ce face că posibilitățile de a-l controla să fie foarte reduse (dar nu inexistente). Primul demers este acela al decodificării limbajului, atunci când asistam la prezentări ale elevilor (însoțește de cele mai multe ori feedback-ul). De multe ori, calitățile mesajului pot fi viciate de contradicțiile existente intre mesajul verbal (foarte ușor de manipulat) și mesajele nonverbale (mult mai dificil de controlat).

PREDAREA ON LINE

Apariția calculatorului, în special a Internetului, a dus la apariția unor termeni noi care evidențiau schimbările produse: instruire asistată de calculator, învățământ asistat de calculator, software educațional etc.

Intrarea noilor tehnologii în activitatea didactică a dus la revizuirea definițiilor tradiționale ale unor termini precum instruire, învățare , evaluare, informații, , accelerând astfel cercetările în această direcție.

Ținând cont de dezvoltarea tehnologiei din ultima perioadă și de generația care s-a născut în această epocă, de faptul că tinerii nu pot concepe viața fără telefon, computer sau internet, profesorul va trebui să se adapteze la noile programe și structuri educaționale.

Predarea de acasă va necesita în mod clar o abordare diferită față de predarea în școală.

Deși la prima vedere pare un lucru simplu, predarea sau învățarea on line are avantajele și dezavantajele ei. Predarea, care implica un sistem de comunicare verbal și non verbal este de preferat să aibă loc clasic. Atât elevul cat și profesorul își creează acel schimb de energie care duce la comunicarea verbală și non-verbală amintite mai sus, pe când predarea on line duce mai degrabă la studiul individual, dezvoltarea competențelor autodidactice.

Avantajul predării online este ușurarea muncii atât a profesorului cât și a elevului prin utilizarea unui software sau a diverselor platforme de învățare, prin furnizarea unui feedback rapid cu privire la corectitudinea răspunsurilor, captarea și reținerea atenției elevilor prin expunerea imediată a conținuturilor și modul de prezentare, implicarea activă a elevilor în procesul de învățare.

Că o extensie a învățământului online își face apariția predarea bazată pe Web, care oferă noi instrumente de comunicare: e-mail, forum, videoconferință etc.

În prezent aceste metode menționate mai sus poartă denumirea de ”e-learning”, reoferindu-se la procesele educaționale în cadrul cărora partajarea informațiilor și generarea de cunoștințe se face utilizând medii electronice.

E-learning, înglobează toate tehnologiile avansate care sprijină activitățile de predare, învățare și evaluare precum Internetul, sistemele de managent ale învățării etc.

Comunicarea își schimbă astfel canalul de transmisie, predominând cu precădere  comunicarea verbală, cea non-verbală care crea canalul de legătură  emoțională dintre profesor și  elev disipându-se.

Profesorul modern se adaptează noilor standarde, impuse atât de evoluția tehnologiei cât și de perioadele de restricție pe care le trăim în epoca contemporană.

Bibliografie :

Adriana Vizental, Metodica Predării limbii Engleze, Iași, 2014

Elena Șușnea, Instruire asistata de calculator, București, 2013

Nicki Stanton, Comunicarea, Societatea Stiinta & Tehnica, Iași, 1995

Romiță B. Iucu, Instruirea școlară-Perspective teoretice și aplicative, Iași, 2008

Sites:

https://services.google.com/fh/files/misc/predarea_de_acasa_ghid_pentru_profesori.pdf

https://www.scrigroup.com/didactica-pedagogie/Predarea-act-de-comunicare-edu71565.php

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *