ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



JOCUL DIDACTIC ÎN TRATAREA DIFERENŢIATĂ A ELEVILOR

STAN MIHAELA-GETA, prof. înv. primar,

                                                                               Şcoala Gimnazială Nr. 1 Băcani, jud. Vaslui

            Reuşita unei activităţi instructiv-educative depinde de felul în care se desfăşoară întregul proces didactic, în componentele lui materiale, procedurale, organizatorice. Acestea imprimă un anumit sens şi eficienţă pragmatică formării noii generaţii. Procesul educaţional realizat în şcoală depinde, în mare parte, de resursele de care dispune aceasta: umane, materiale şi financiare, pedagogice, contextuale.

Activitatea de predare- învăţare trebuie să dispună de un sistem coerental paşilor ce urmează a fi realizaţi. În acest sens,  lucrările de specialitate (Cucoş, 2006: 284) prefigurează  concepte, precum cele de  tehnologie didactică, metodologie didactică, metodă, procedeu şi mod de organizare a învăţării.

Fiecare tip de lecţie desfăşurat presupune aplicarea unei strategii didactice, o combinare a metodelor, a mijloacelor de învăţământ şi a formelor de grupare a elevilor, în scopul realizării obiectivelor pedagogice.

Datorită faptului că gradul de însuşire a cunoştinţelor este diferit de la un elev la altul,dar şi capacitatea de înţelegere a fiecăruia este diferită, în procesul instructiv- educativ trebuie să se aplice învăţarea diferenţiată. Nefrecventarea grădiniţei, lipsa de pregătire şcolară a unor părinţi, situaţia materială precară a unor familii, dar şi capitalul cultural al comunităţii, la care se adaugă o capacitate intelectuală scăzută sau tulburări de comportament, sunt factori ce contribuie la eşecul şcolar. Pentru a preveni acest eşec trebuie să cunoaştem foarte bine elevul, să existe o apropiere afectivă de acesta, implicarea lui în învăţarea activă să fie cât mai mare pentru  a înlătura rămânerile în urmă. Concomitent cu aceste acţiuni, menţinerea legăturii cu famila influienţează semnificativ rezultatele şcolare. De cele mai multe ori, responsabilitatea cea mai mare ii revine cadrului didactic, mulţi părinţi neconştientizând importanţa implicării lor în viaţa şcolară. Un prim pas spre reuşita invăţării diferenţiate este identificarea cauzelor ce determină diferenţele dintre elevi şi gruparea lor în procesul instructiv-educativ pe grupe, frontal sau individual. Realizarea planificării se realizează având în vedere stilurile de învăţare ale elevilor, dar şi sarcinile de lucru  diferite ca dificultate şi volum.                                                           

Tratarea diferenţiată se realizează la toate disciplinele de învăţământ şi în cele ce urmează mă voi opri la câteva aspecte referitoare la disciplina Limba română.                           

     Manualele de limba română „ oferă elevilor multe texte în care însăşi organizarea lor interioară poate deveni un instrument de lucru utilizat în vederea înţelegerii mesajului operei literare, a analizei acestuia” (Chiţoran, 2005: 133). În abordarea organizării textelor literare trebuie să se  ţină seama de capacitatea de înţelegere, de pătrundere în esenţa textului propus receptării, indiferent de genul literar căruia aparţine,dar şi de posibilităţile intelectuale ale fiecărui elev. Fiecare tip de lecţie desfăşurat presupune aplicarea unei strategii didactice, o combinare a metodelor, a mijloacelor de învăţământ şi a formelor de grupare a elevilor, în scopul realizării obiectivelor pedagogice

În cele ce urmează ,voi marca câteva exemple de lucru diferenţiat ce se pot aplica la Limba română, în situaţia în care folosim ca metodă de predare-învăţare jocul didactic.                      

Jocul didactic „este o metodă activ-participativă ce valorifică,  sub forma ludicului (concretizată într-o anumită structură, guvernată de anumite reguli, corespunzătoare anumitor finalităţi), capacitatea elevilor de a se implica în propria instruire/ formare, în procesul de descoperire de noi cunoştinţe, dar şi de ( re)actualizare, fixare, (re)sistematizare, evaluare a celor asimilate anterior”(Hobjilă, 2006: 120). Învăţarea prin joc rămâne o componentă a învăţământului primar datorită faptului că respectă particularităţile de vârstă ale elevului, conţine elemente distractive şi relaxante, uşurează însuşirea şi consolidarea cunoştinţelor. Jocul pune în valoare capacităţile creative ale copiilor şi înlesneşte participarea activă la însuşirea cunoştinţelor.                                                                                                                                  

Îmi place, nu-mi place: Se dă fiecărui copil o foaie şi un set de post-it-uri pe care sunt scrise nume de poveşti studiate de ei. Elevul trebuie să lipească post-it-ul cu numele poveştii la una din cele două rubrici : îmi place sau nu-mi place. Învăţătorul citeşte numele poveştii şi vede câţi elevi o preferă. Se procedează la fel cu fiecare operă în parte,  stabilindu-se povestea preferată. Ulterior, cu elevii care au performanţe deosebite, se poate realiza un proiect în grup, legat de opera preferată, ca de exemplu, să culeagă informaţii suplimentare despre operă, în afara celor asimilate în clasă, să realizeze un desen reprezentativ pentru operă. Elevii cu rămâneri în urmă vor spune oral numele poveştiii descoperite.                                                                                

Caută- i perechea: Se fac două rânduri de bilete: unele conţinând nume de poezii studiate, iar celelalte conţinând numele autorilor acestor opere. Se împarte clasa în grupe egale şi biletele în grupe egale. Elevii sunt lăsaţi o perioadă scurtă de timp pentru a găsi rezolvarea, apoi se strâng biletele asociate operă- autor. Fiecare răspuns bun are un punct, câştigând echipa cu cele mai multe puncte adunate. Răspunsurile incorecte sunt corectate pe loc. Elevii cu rămâneri în urmă vor fi puşi să citească câte o strofă pregătită dinainte de învăţător ,din poeziile aduse în discuţie.                                                                                                                                           

Să încropim o povestire: Conducătorul jocului lipeşte o imagine sau scrie pe tablă un enunţ sugestiv despre schiţa Vizită, de I.L.Caragiale. Se formează trei echipe, fiecare echipă scriind o povestire pornind de la imaginea sau enunţul de pe tablă. Fiecare membru al unei echipe va scrie câte o propoziţie care să aibă legătură cu propoziţia scrisă de cel dinainte. La sfârşit, câştigă echipa care a obţinut o compunere cât mai cursivă şi mai creativă. Elevii cu rămâneri în urmă vor spune o propoziţie legată de imaginea postată pe tablă.                             

Aceste jocuri sunt importante deoarece formează comportamente umane la elevi, aceştia fiind puşi în situaţia de a interacţiona, de a observa modul corect sau incorect  de comportare în anumite situaţii, asigurându-se controlul şi autocontrolul eficient al conduitei.                                   

La fel ca şi predarea-învăţarea, tratarea diferenţiată este absolut necesară şi în actul evaluării şi  se poate face prin toate formele ei: scrisă, orală, portofoliu, proiect.  Este un proces complex care presupune compararea rezultatelor activităţii instructiv- educative cu obiectivele planificate, cu resursele utilizate sau cu resursele anterioare,   oferind  informaţii clare despre eficienţa lucrului diferenţiat cu elevii.

BIBLIOGRAFIE

1.Chiţoran, Nicoleta, Metodologia lecţiilor de abordare a legendelor, în  Învăţământul primar,  Nr.3-4, Revistă dedicată cadrelor didactice, Bucureşti, 2005.

2. Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura. Polirom, Iaşi, 2006.

3. Hobjilă, Angelica, Elemente  de didactică a Limbii si literaturii române pentru ciclul primar, Editura Junimea, Iaşi, 2006.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *