ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Instruirea diferențiată- alternative strategice în procesul de predare–învățare

Prof. Înv. Preșc. OGLEJA ROXANA DORINA

Grădinița „Paradisul Copilăriei” Târgu Mureș, Mureş

Una dintre tendințele modernizării învățământului vizează flexibilitatea instrucției și educației pentru a asigura dezvoltarea capacităților și aptitudinilor fiecărui copil, în raport cu propriile posibilități și interese. Procesul de predare-învățare trebuie să îl pună pe copil cât mai devreme posibil în posesia unor mijloace proprii de însușire a cunoștințelor, de aplicare în practică în mod constant și creator a acestora. Cadrul didactic trebuie să adapteze întregul demers educațional la diversitatea indivizilor și grupurilor, talentelor individuale, evitând marginalizarea, excluderea socială. Educația ține seama, deci, atât de disponibilitățile aptitudinale individuale, de specificitatea persoanei, cât și de cerințele mediului ori de tradițiile culturale ale grupurilor care compun societatea, în scopul unei integrări sociale optime a fiecăruia.

            Diferențierea și individualizarea instruirii constituie o problemă pedagogică veche, dar mereu actuală, deoarece oamenii se deosebesc unii de alții nu doar în ceea ce privește felul lor de a gândi și a fi, ci și prin capacitatea și ritmul de învățare, prin atitudinea față de aceasta.

            Diversitatea umană a pus în fața pedagogiei și a psihologiei educației problema complex a diferențierii și individualizării instruirii, ca premise indispensabilă pentru asigurarea reușitei fiecărui preșcolar și realizarea unor performanțe cât mai apropiate de potențialul său intelectual maxim.

Una dintre cele mai importante premise ale instruirii diferențiate pornește de la teoria lui B. F. Skinner, considerat părintele instruirii programate. Ideea inovatoare a lui Skinner postulează că din orice material de învățare se rețin elementele cele mai simple, indiferent de gradul de complexitate sau dificultate al acestuia.

            Împărțirea sarcinii de învățare în mai multe unități de învățare, ca într- un lanț cu mai multe verigi, oferă copilului posibilitatea de a asimila chiar și cele mai dificile cunoștințe. Fiecare verigă sau „pas mic” al învățării se verifică pe baza unor liste de întrebări și de răspunsuri, anexate fiecărei unități de învățare. Astfel, orice copil poate învăța un conținut conform ritmului propriu de asimilare. Trecerea de la o „verigă” la alta se face numai după verificarea deplinei învățări a „verigii” anterioare, atimgându-se trei scopuri: feed- back permanent, formarea autocontrolului în cazul copilului și evaluarea formativă în cazul educatoarei.

J. B. Carroll formulează patru condiții în proiectarea instruirii: comunicarea obiectivelor și a procedurilor de învățare, secvențierea optima a activităților de învățare, utilizarea de către cadrul didactic a unui limbaj foarte clar și asigurarea corespondenței între procesul de instruire și trebuințele copilului. Prin respectarea acestor condiții, după cum afirmă Carroll, orice copil are posibilitatea de a învăța atât de rapid pe cât îi permite aptitudinea lui de a învăța.

            Recomandările de la Dakar aduc în atenție diversificarea conținuturilor procesului educațional, diversificarea tipurilor și căilor prin care se realizează educația, diversificarea metodelor și a spațiilor de învățare, mai ales pentru activitățile practice.

Instruirea diferențiată este răspunsul pe care îl oferă educatoarea la nevoile preșcolarilor. Este ghidată de principiile diferențierii: conținutul, procesul și produsul instruirii se diferențiază după profilurile de inteligență, nevoile și interesele copiilor.

            Educația diferențiată în funcție de nevoile specifice oferă o alternativă strategică pentru îmbunătățirea performanțelor școlare. Cunoașterea trăsăturilor specifice ale fiecărui copil, precum și înțelegerea unor asemănări esențiale derivate din structurile de bază ale dezvoltării copilului facilitează stabilirea obiectivelor educaționale în acord cu această cunoaștere și selectarea strategiilor educaționale eficiente pentru întreaga grupă, dar și pentru fiecare copil.

PARADIGMA INSTRUIRII DIFERENȚIATE

Inteligențe multiple Puzzle Material înregistrat Texte variate Materiale suplimentare Cercuri literareSuccesiune de activități Succesiune de centre Succesiune de produse Instruire în grup mic Studiu asociat Studiu individualStrategii variate de investigare Centre de interes Grupe de interes Teme variate Rezolvare de problem Instruire complexă

            „Să îi ajutăm pe profesori să dezvolte o înțelegere a responsabilității profesionale pe care o au pentru a angaja fiecare copil într- un proces de învățare cu semnificație personală este motorul mișcării pentru grupa diferențiată.” (Charlotte Danielson)

      Principii cheie ale unei instruiri diferențiate:

  • Educatoarea știe clar ce este maxim relevant și important din materia pe care o predă;
  • Cadrul didactic înțelege, apreciază diferențele dintre copii;
  • Evaluarea și învățarea sunt inseparabile;
  •      Cadrul didactic adaptează conținutul, procesul și produsul în funcție de disponibilitatea, interesele și profilul de învățare ale copilului;
  • Toți copiii participă la învățare;
  • Preșcolarii și educatoarea sunt colaboratori în învățare;
  • Scopurile grupei diferențiate sunt dezvoltarea maximă și succesul individual;
  • Flexibilitatea este caracteristica marcantă a grupei diferențiate.

Analiza comparativă a caracteristicilor grupei tradiționale și ale celei diferențiate:

Grupa tradiționalăGrupa diferențiată
Diferențele dintre copii sunt mascate,se acționează asupra lor când devin problematice.Diferențele dintre copii sunt studiate ca o bază pentru proiectare.
Evaluarea se face, de regulă, la sfârșitul învățării, pentru a constata cine a înțeles conținuturile predate.Evaluarea este continuă și diagnostic, pentru a înțelege cum să adaptăm predarea la nevoile copiilor.
Predomină o înțelegere îngustă a inteligenței umane.Este evidentă concentrarea pe tipuri diferite de inteligență.
Există o singură definiție a excelenței cognitiv- intelectuale.Excelența este în mare măsură definită în termeni de dezvoltare individuală față de început.
Interesele copiilor sunt apelate rar.Copiii sunt frecvent ghidați să facă alegeri bazate pe interesele personale în învățare.
Sunt luate în calcul puține profile de învățare.Există oferte pentru mai multe profile de învățare.
Domină intruirea cu toată clasa.Se valorifică forme de organizare variate.
Predarea este condusă de ideea de a acoperi manualul sau ghidul curricular.Disponibilitatea, interesele și profilul de învățare al copiilor conturează predarea.
Învățarea se concentrează pe conținuturi și exerciții rupte de context.Învățarea se concentrează pe folosirea capacităților esențiale pentru a valoriza și înțelege concepte și principia de bază.
Sarcinile oferă o singură opțiune.Se folosesc frecvent sarcini cu mai multe opțiuni.
Timpul e relative inflexibil.Timpul e folosit flexibil în funcție de nevoile preșcolarilor.
Domină un singur text, de obicei propus de manual.Sunt furnizate materiale multiple.
Se caută interpretări unice ale ideilor și evenimentelor.Obișnuit se caută perspective multiple asupra ideilor și evenimentelor.
Cadrul didactic direcționează comportamentul copiilor.Cadrul didactic facilitează formarea capacităților de învățare independentă.
Educatoarea rezolvă probleme.Copiii îi ajută pe colegi și pe educatoare să resolve problemele.
Se folosește preponderent o singură formă de evaluare.Se valorifică strategii de evaluare multiple.

            Pe baza unei solide cunoașteri a caracteristicilor individuale ale copiilor, a strategiilor pedagogice de intervenție diferențiată, a programelor de învățare, a caracteristicilor mediului de învățare, cadrul didactic armonizează aceste diferențe, la nivelul componentelor unei situații pedagogice, în scopul favorizării învățării. (Diaconu, A., Aprodu, D. Suport de curs „Instruirea diferențiată a elevilor”)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *