ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



EDUCAȚIA PENTRU DEZVOLTAREA PERSONALĂ CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND DEZVOLTAREA UMANĂ

Prof. Înv. Primar Dragnea Mariana

Școala Gimnazială Nr.1 Valea Roșie, Călărași

                Dezvoltarea umană este privită ca un ansamblu de schimbări/transformări calitative, cu sens predominant ascendent . Dezvoltarea este o noțiune generală care desemnează ansamblul proceselor de transformare ce afectează fie organismele vii, fie instituțiile umane. În psihologie, această noțiune este folosită mai ales pentru desemnarea faptelor de evoluție care caracterizează ființa umană. Astfel, se vorbeste despre dezvoltarea cognitivă, dezvoltarea afectivă, dezvoltarea personalității.

             Una dintre problemele importante care se pune în acest domeniu este aceea a identificării factorilor de dezvoltare sau mai exact, a importanței diferiților factori potențiali. Se disting patru tendințe principale (Doron, Parot, 2006):

             • A. Gesell (1929) a fost inițiatorul unui curent pentru care, dezvoltarea umană este reglată în principal de factorii interni, mai ales de maturizarea biologică.

             • J. Piaget, fondatorul constructivismului psihologic, vedea dezvoltarea ca produsul interacțiunilor dintre organism si mediu, interacțiuni reglate de mecanisme funcționale cu caracter înnăscut (asimilare, acomodare, echilibrare). Din perspectivele enunțate anterior, dezvoltarea este continuă și ierarhizată, capacitățile noi apar după o ordine fixă si unele dintre aceste etape de dezvoltare se caracterizează printr-o reorganizare funcțională generală.

             • După L. S. Vigotski (1934), interacționismul social postulează existența a două filiere de dezvoltare, prima bazându-se pe acțiunea factorilor interni, iar cea de-a doua rezultând din apropierea, apoi interiorizarea de către individ a semnificațiilor socio-istorice preconstruite. În această perspectivă, dezvoltarea prezintă un caracter discontinuu; odată cu apropierea semnificațiilor grupului, se schimbă chiar natura dezvoltării, trecând de la biologic la socioistoric.

            • Pentru behaviorism, dezvoltarea este produsul învățării și se află sub efectul mediului, al contingențelor de întărire; astfel, dezvoltarea se exprimă prin îmbogățirea repertoriului comportamental.

             De-a lungul anilor, s-au produs schimbări importante în ceea ce priveste modul de înțelegere a dezvoltării psihice umane. Totusi, se pot identifica coordonate care au rămas constant (Dumitru, 2008):

      ➢ Conținutul și factorii determinanți ai dezvoltării psihice umane – dezvoltarea umană este produsul interacțiunii dintre factorii interni și factorii externi;

      ➢ Mecanismele dezvoltării psihice umane – modul cum se produce dezvoltarea psihică la om conține încă multe aspecte care nu sunt pe deplin clarificate. Se acceptă ideea că socializarea individului, realizată prin intermediul educației, și activitatea de învățare, realizată individual și/sau în grup, ar constitui mecanismul esențial al formării și dezvoltării psihice umane.

       ➢ Fenomenologia dezvoltării psihice umane – există consens privind câteva caracteristici generale, observabile fenomenologic: stadialitatea, caracterul individualizat și personalizat, caracterul plurideterminat și multifactorial.

       ➢ Durata dezvoltării psihice umane – se acceptă ideea că dezvoltarea psihică umană este continuă, realizându-se pe tot parcursul vieții individului.

        Ce este dezvoltarea personală? Domeniul dezvoltării personale este un domeniu relativ nou care a preluat din psihologia dezvoltării informații despre ființa umană și a produs metode eficiente de schimbare a comportamentelor și atitudinilor, de gestionare a emoțiilor, de autocunoastere profundă. Dezvoltarea personală implică schimbare, propria schimbare la nivelul comportamentului, al sentimentelor, abilitățților, schimbarea altor persoane sau schimbarea mediului exterior. Dezvoltarea personală se realizează prin acțiunea părții conștiente și raționale asupra celorlalte aspecte interioare ale acesteia, a acțiunilor ei și a situațiilor în care se află. Faptul că, până nu demult, nu se vorbea despre dezvoltare personală nu înseamnă că nu exista interesul ființei umane față de ea însăsi. Căutarea de sine este pe cât de veche pe atat de complexă.

          Pentru a putea să proiectezi și să optimizezi propria dezvoltare, e nevoie să treci printr-o fază sistematică de autoobservare, este nevoie să mergi într-o „călătorie” ce presupune descoperiri despre tine și potențialul tău. Obiectivul principal al autocunoașterii și dezvoltării personale îl reprezintă dezvoltarea abilităților de autoevaluare realistă a propriilor caracteristici și de autoreglare emoțională și comportamentală. Pe parcursul procesului de dezvoltare personală, persoana își explorează propriile abilități, emoții, motivații, atitudini care alcătuiesc imaginea de sine.

         Aspectele relevante ale autocunoașterii și dezvoltării personale sunt:

• Imaginea de sine;

• Aptitudinile și abilitățile personale;

• Sistemul motivațional;

• Emoțiile si mecanismele de apărare;

• Autoeficacitatea personală.

      „Una dintre cele mai mari aventuri ale vieții este cunoasterea de sine” (Maxwell Maltz).    Cunoașterea de sine nu este un scop în sine, reprezintă condiția esențială a unui program educațional de dezvoltare personală. Cunoasterea de sine ne ajută să ne apreciem în mod obiectiv și să evităm supraaprecierea, care poate conduce la automulțumire și la scăderea exigenței față de noi înșine sau subaprecierea care ne orientează spre lipsa de încredere în capacitățile și aptitudinile noastre.

Sesiune de auto-analiză

 • Cunoaște-te și vei fi (re)cunoscut!

 • Fiecare individ este unic. Cum folosesc faptul că sunt unic?

 • Ce înseamnă să ai succes în viață? De unde știi dacă ai succes sau nu?

 • Ce înseamnă „a fi învingător”?

 • Am avut esecuri în viață? Cum le-am făcut față? Acțiuni întreprinse într-un demers de autocunoaștere.

       Propun analiza SWOT pentru cunoașterea modului în care adolescentul se percepe pe sine (calități și defecte), dă posibilitatea inventarierii oportunităților, precum și a situațiilor care pot provoca nesiguranță, blocaje, care pot afecta performanțele și încrederea în forțele proprii. Încrederea în sine este un atuu indispensabil, ea îți oferă un sentiment de siguranță interioară, indispensabil pentru a reuși.

       Analiza SWOT

         I. Punctele mele tari sunt: Se menționează: - trăsături excepționale (aptitudini, performanțe școlare sau în alte domenii), interese, atitudini, comportamente, convingeri;

        II.       Punctele mele slabe sunt: Se menționează două, maxim trei puncte slabe pe care ar dori să le diminueze cel mai repede posibil

              III. Oportunitățile mele sunt: Se menționează situațiile și persoanele care le oferă     posibilitatea să se dezvolte;   

              IV. Amenințările sunt: Este necesar să reflecteze asupra trăirilor iritative, evenimentelor sau persoanelor care creează inhibiții sau le afectează în mod negativ imaginea de sine. După completarea tuturor cadranelor, elevii sunt invitați să elaboreze planuri de intervenție pentru fiecare din punctele slabe. Pentru completarea primului cadran ,  se      poate solicita adolescenților

să-si deseneze palma și apoi, pentru fiecare deget, să identifice o calitate.

             2.3. Stima de sine

          Stima de sine reflectă reacția afectivă față de percepția propriei imagini. Stima de sine poate fi pozitivă sau negativă. Stima de sine este în relație directă cu implicarea în sarcini dificile, luarea deciziilor, capacitatea de a face față presiunii grupului, starea de bine psihologic, rezistența la stres. Măsurarea stimei de sine se poate realiza utilizand scala lui Morris Rosenberg (1965), etalonată și validată pe populația românească. Scala este alcătuită din zece itemi, nu există răspunsuri corecte sau incorecte, ci răspunsuri sincere sau mai puțin conforme cu realitatea. Scorare: itemii 2, 5, 6, 8 si 9 vor fi scorați invers, pentru foarte puțin se acordă cinci puncte și pentru foarte mult un punct. Pentru ceilalți itemi se atribuie de la unu (pentru foarte puțin) la cinci (pentru foarte mult), în funcție de alegerea făcută. Se adună punctele tuturor itemilor și scorul obținut va fi interpretat in funcție de încadrarea în următoarele intervale:

•   1-10 :Stimă de sine foarte scăzută;

• 11-20: Stimă de sine scăzută;

• 21-30: Nivel mediu al stimei de sine;

• 31-40: Stimă de sine ridicată;

• 41-50: Stimă de sine foarte ridicată.

         Nr. crt. Bifați in coloanele alăturate măsura in care vi se potrivesc afirmațiile de mai jos: Foarte Puțin Puțin Asa și asa Mult Foarte mult 1. În general sunt mulțumit/ă de mine 2. Uneori simt că nu sunt bun/ă de nimic. 3. Cred că am multe calități. 4. Sunt capabil să fac lucruri la fel de bine ca majoritatea celor din jurul meu. 5. Simt că nu am prea multe calități de care să fiu mândru. 6. Mă simt frecvent inutil/ă 7. Simt că sunt la fel de important/ă ca majoritatea oamenilor din jurul meu. 8. As vrea să pot să am mai mult respect față de mine însumi/însămi. 9. Sunt înclinat/ă să simt că esuez 10. Am o atitudine pozitivă față de mine însumi/însămi. Scala de măsurare a stimei de sine (Rosenberg, 1965) 13

  Aptitudinile si abilitățile personale

         Pentru identificarea aptitudinilor și abilităților, le propunem copiilor un set de tehnici ușor de aplicat (apud Soitu, Cherciu, 2006):

      • Autoportretul- Se solicită fiecărui elev să realizeze un poster care să-i pună în evidență cât mai multe caracteristici: aspect fizic, trăsături de caracter, aptitudini, aspirații, hobby-uri.

      • Asta vreau să mă întrebați! Se solicită fiecărui elev să întocmească un set de cinci întrebări pe care ar dori să i le adreseze ceilalți pentru a cunoaște cele mai relevante aspecte legate de personalitatea sa.

      • Soarele calităților

         Pentru identificarea propriilor calități și cunoasterea modului în care este perceput de ceilalți, fiecare subiect va realiza un desen reprezentand un soare cu raze. Fiecare își trece numele în centru, iar pe raze trece calitățile pe care consideră că le are. Se poate transforma într-o tehnică de intercunoastere dacă la calitățile identificate vor fi adăugate și calitățile percepute de ceilalți din grup.

 Numele si prenumele ………….. Reprezentarea grafică a tehnicii de auto/intercunoastere „Soarele calităților”

        Omul este o ființă intrinsec activă, imaginea de sine se include încă de la început ca factor mediator principal între stările interne de necesitate (motivație) și situațiile și solicitările externe. Modul general de raportare a individului la realitate, gradul de veridicitate și adecvare a opțiunilor, hotărarilor și acțiunilor vor depinde nemijlocit de calitatea imaginii de sine (Golu, 1993).

      • Lista valorilor

        Folosind brainstorming-ul, se realizează o listă a valorilor, cu contribuția tuturor elevilor, apoi se cere ca, din lista respectivă, să se păstreze zece.

        Fiecare elev va realiza o ierarhizare a acestor valori, în funcție de următoarele criterii: - importanța acestora pentru el; - criteriul după care se conduce în viață.

        Adesea, adolescenții și tinerii iau hotărarea să întreprindă ceva în viață, însă apar anumite inconveniente care îi opresc de la îndeplinirea obiectivului.

        Sentimentul de încredere vine din interior, acesta nu poate fi pus pe seama nici unei surse exterioare. Modul în care percepi anumite lucruri sau felul în care îți doresti ca acestea să fie depind doar de tine. Să citesti în cărți, să îi asculți pe oratorii motivaționali poate fi eficient, însă nimic nu dă mai multe roade decât a te întreba pe tine însuți ce e nevoie să implementezi în propriați viață.

 Tu, si numai tu poți face ca acțiunile tale să devină constructive si pozitive!

 Depinde doar de tine, iar gândurile tale sunt responsabile pentru felul în care gândești.

 Prezint în continuare șase pași pentru atingerea unui obiectiv:

      1. Stabileste-ți un scop! („orice plăsmuiește mintea umană, poate fi realizat!”, W. Clement Stone);

      2. Gândește pozitiv! Dacă nu ai încredere în abilitatea ta de a învăța, nu îți vei fixa obiective de învățare.

      3. Organizează-te! Este necesar să-ți organizezi timpul și sarcinile.

            4. Orice abilitate este învățată! Oricine poate învăța, și tu poți, chiar dacă e nevoie de mai mult efort. Dacă ai un scop stabilit, în care crezi, e foarte posibil să-l atingi.

            5. Pregătește-te pentru a învăța! Să gândești pozitiv nu este întotdeauna suficient pentru atingerea unor obiective de succes. Implementează metode de a elimina pentru cateva ore ceea  ce-ți distrage atenția. Pregătește-te, natura umană este astfel construită ,încat nu toți cei care te înconjoară îți vor binele ,fie că e vorba de evoluția ta personală sau de planurile tale de a învăța ceva te vor distrage în mod intenționat sau chiar în mod inconștient de la a-ți atinge obiectivele.

            6. Obligă-te! Mulți oameni au nevoie să-si structureze viața. Libertatea este uneori…„înspăimântătoare”…, echivalează cu haosul! Dar, chiar și în haos există o anumită ordine. Obligă-te și înțelegem prin asta să-ți dai termene limită, să-ți aloci un anumit timp pentru o idee, poți adesea să realizezi mai multe într-un timp mai scurt.

De ce nu suntem perseverenți și cum am putea fi

        E. Raudsepp a inventat „simptomele” care pun în evidență slăbiciunea perseverenței. M. Roco (2006) prezintă o listă cu aceste „simptome”, sugerând să fie citite cu multă atenție, pentru a ne da seama ce ne lipsește pentru a fi perseverenți:

     1. Incapacitatea de a descoperi si a formula clar ceea ce îți dorești.

     2. Amânarea realizării unui lucru, cu sau fără motiv (de obicei susținută de o minunată colecție de scuze).

     3. Lipsa dorinței de a căpăta informații precise.

     4. Nehotărârea, însoțită de obiceiul de a pasa mingea în alt teren, în loc ca problemele să fie înfruntate în mod ferm.

     5. Obiceiul de a se baza pe scuze, în locul formulării unor planuri adecvate rezolvării problemelor.

     6. Mulțumirea de sine. Aproape că nu există remediu pentru această boală.

     7. Indiferența, reflectată de obicei în usurința de a face compromisuri, în loc să înfrunte problemele.

     8. Dorințe slabe, datorate unei motivații neadecvate pentru activitate.

     9. Obiceiul de a fi învinuite alte persoane pentru eșecurile personale.

   10. Dorința puternică, chiar nerăbdarea de a renunța la prima înfrangere.

   11. Lipsa unor planuri scrise si a discutării lor cu cei capabili să le analizeze.

   12. Obiceiul de a nu lucra cu idei si de a rata ocaziile, atunci ele apar.

   13. Căutarea „scurtăturilor” pentru a ajunge la țintă și incapacitatea de a depune un efort susținut.

   14. Frica de a fi criticat, frica de ceea ce gandesc alții sau de ce vor gândi alții despre tine. Această listă poate fi completată cu „simptome” noi ale slăbiciunii perseverenței.

Emoțiile și mecanismele de apărare

       Emoțiile sunt importante deoarece ele asigură (Roco, 2001):

 • supraviețuirea – emoțiile ne atenționează atunci când ne lipsește impulsul natural (când ne simțim singuri, ne lipseste nevoia de a comunica, când ne este frică, ne simțim respinși, lipsește nevoia de a fi acceptați);

 • luarea deciziilor – sentimentele și emoțiile, ca sursă valoroasă de informații, ne ajută să luăm hotărâri;

 • stabilirea limitelor – sentimentele noastre ne ajută să tragem niște semnale de alarmă când ne deranjează comportamentul unei persoane;

 • comunicarea – sentimentele ne ajută să comunicăm cu ceilalți .

        Dezvoltarea emoțională a adolescenților este decisivă pentru succesul lor în viață și nu doar pentru rezultate școlare.  

      Pentru a reuși în viață, Goleman (1995) consideră că fiecare dintre noi ar trebui să învețe și să exerseze principalele dimensiuni ale inteligenței emoționale:

    • Constiința propriilor emoții:

       - să fii capabil să le recunoști și să le numești;

       - să fii în stare să înțelegi cauza lor;

       - să recunosti diferența dintre sentimente și acțiuni;

    Controlul emoțiilor:

       - să fii în stare să-ți stăpânești mânia și să-ți tolerezi frustrările;

       - să fii în stare să-ți exprimi furia natural, potrivit, fără agresiune;

       - să fii în stare să nu te autodistrugi, să te respecți, să poți să ai sentimente pozitive față de tine, de scoală și familie;

        - să-ți poți manipula stresul;

   • Motivarea personală (exploatarea, utilizarea emoțiilor în mod productiv):

        - să fii mai responsabil;

        - să fii capabil să te concentrezi asupra unei sarcini si să-ți menții atenția asupra ei;

        - să fii mai puțin impulsiv și mai puțin autocontrolat;

 • Empatia – citirea emoțiilor:

        - să fii în stare să privesti din perspectiva celuilalt;

        - să înveți să-i asculți pe ceilalți;

• Conducerea relațiilor interpersonale:

        - să-ți dezvolți abilitățile de a analiza și înțelege relațiile interpersonale;

        - să poți rezolva conflictele și să negociezi neînțelegerile;

        - să fii mai deschis și abil în comunicare;

       - să fii mai implicat și plin de tact;

       - să fii prosocial și să te întegrezi armonios în grup.

           Părinții pot să se implice în dezvoltarea emoțională a copiilor, învățându-i să adopte și să-și dezvolte caracteristicile inteligenței emoționale (Roco, 2001): - să-si identifice sentimentele personale și să le diferențieze; - să învețe mult mai mult despre modul cum și unde se pot exteriorize sentimentele; - să-și dezvolte empatia – abilitatea de a-și pune sentimentele în accord cu alții; - să citească limbajul trupurilor și alte aspecte nonverbale, pentru a înțelege comunicarea; - să învețe să asculte; - să învețe să fie constructivi (afirmativi).

     „Am dormit şi am visat că viaţa este numai bucurie. M-am trezit şi am văzut că viaţa este numai serviciu adus celorlalţi. Am slujit şi am văzut că serviciul adus celorlalţi este bucurie.”

                                                                                    Rabindranath Tagore

      ,,Eu îmi reamintesc de o sută de ori în fiecare zi că viaţa mea exterioară şi cea lăuntrică depind de munca altor oameni, deopotrivă în viaţă sau decedaţi, şi că trebuie să fac efortul de a dărui la fel de mult cât am primit şi cât continui să primesc.”

                                                                                                                Albert Einstein

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *