ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



PREMIZELE REUȘITEI ȘCOLARE

Prof. SZEKELY CARMEN MONICA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NIMIGEA DE JOS, BISTRIȚA-NĂSĂUD

,,Dacă nu ai la vederea unui copil sau a unui tânăr o tresărire emotivă şi o înclinare spre a-l îndruma şi de a-i veghea destinul, dacă nu poţi să îmbraci într-o căldură emotivă, generoasă, relaţiile şi dialogul cu un tânăr,nu ai de ce să te faci dascăl.”(Mircea Maliţa)

Comunicarea interpersonală, presupune un schimb rodnic de informaţii, gânduri, idei, exersat şi nuanţat în funcţie de context, o interacţiune autentică şi durabilă, marcată de empatie, înţelegere, şi afectivitate.

Mă voi referi , în cele ce urmează, la comunicarea în mediul şcolar, ca factor esenţial în obţinerea succesului şi creşterea standardelor de performanţă,  punând în evidenţărolul comunicării educaţionale, din două perspective. O bună perioadă de timp, s-a considerat că comunicarea didactică este un proces unilateral , în care profesorul imprimă sens finalităţilor şi conturează devenirea în timp, a unui elev , prin influenţele pe care le exercită asupra acestuia, însă în ultimul deceniuaccentul s-a mutat pe realizarea unui parteneriat viabil şi autentic, în care implicarea să fie comună. Pornind de la ideea că ,,o şcoală adevărată, este o şcoală, în care şi profesorul învaţă de la elev’’, voi prezenta  în continuare câteva aspecte care ilustrează cele enunţate, raportându-mă atât la întreaga mea experienţă didactică, cât  şi la relaţiile pe care le-am stabilit de-a lungul timpului cu elevii .

Consider că, în procesul instructiv-educativ  comunicarea didactică are un rol extrem de important, deoarece înainte de a-iînvăţa să asimileze şi să teoretizeze, anumite concepte şi informaţii,elevii trebuie orientaţi şi stimulaţi spre o comunicare eficientă, motivaţională, care să conducă la realizarea obiectivelor propuse. Se ştie că procesele de comunicare, influenţează considerabil atât comportamentul elevului, gradul de implicare în activitatea didactică, cât şi comportamentul profesorului. În acest sens,  şcoala  trebuie privită ca o oază educativă, locul în care copiii trăiesc şi îşi încarcă rezervele energetice şi psihice, împărtăşesc aceleaşi valori, opinii, idei, generate de cei care au  preocupări, pasiunişi trebuinţe comune. Astfel, comunicarea devine esenţială în mediul educaţional, iar profesorului îi revine rolul de a  încuraja realizarea unei comunicări eficiente bazate pe încredere şi respect reciproc.

Pe parcursul carierei didactice ,  prin prisma rezultatelor pe care le-au obţinut elevii mei, am constatat că relaţiile de comunicare, felul în care am interacţionat cu aceştia, şi nu in ultimul rând contextele variate  în care  au avut loc schimburile de idei, opinii, au reprezentat factori decisivi în creşterea performanţelor şcolare. Pe lângă calitatea cunoştinţelor transmise, contează extrem de mult, profunzimea interacţiunilor, autenticitatea trăirilor,încurajarea unei comunicări asertive, bazate pe empatie şi respect reciproc.Aşadar, în mediul educaţional, comunicarea nu presupune doar un schimb de informaţii, conţinuturi, cunoştinţe, ci şi  o interacţiune afectivă, un proces interpsihologic între profesori şi elevi , în cadrul căruia ambii se influenţează , stimulându-se reciproc. Profesorul, îi revine astfel,pe de o parte,rolul de coordonator profesionist, care operează cu cunoştinţele temeinice pe care le posedă, dar şi rolul unui bun psiholog, cunoscător al relaţiilor interumane de profunzime, capabil să motiveze şi să însufleţească elevii. Modul în care  interacţionează şi comunică cu elevii, poate constituiun factor de încredere, susţinere, stimulare a capacităţilor cognitive şi afective, generând efecte previzibile, cu finalităţi marcate de reuşită, sau dimpotrivă. Totodată, arta de a preda, de a transmite cunoştinţe presupune şi capacitatea de a te transpune în situaţia celui pe care îl educi, ca o reacţie atitudinală firească, subordonată nevoii de a-l înţelege şi de a-l ajuta.

La polul opus, există profesori severi, extrem de rigizi în relaţiile cu elevii, deficitari la capitolul comunicare, care induc un climat de autoritate, obţin elevi docili, dar neinteresaţi de materia predată, şi în realitate ostili profesorului, fără a obţine rezultate notabile.Prin contrast, profesorii apropiaţi de elevi, creativi, optimişti, carismatici, cu simţul umorului, care acceptă, comunică, clarifică, laudă iniţiativele, sunt puternic ancoraţi în realitatea actuală, fiind deschişi şi flexibili, oferind , dar şi primind feed-back, de la cei educaţi, obţin rezultate notabile.

O comunicare eficientă, care să conducă la obţinerea succesului şcolar, presupune ca profesorul să fie conştient de rolul său,de a-i ajuta să-şi contureze drumul,de a-i motiva să atingă maximul de dezvoltare posibilă, de-ai critica ,, în şoaptă”, fără intenţie moralizatoare şi devalorizatoare, atunci când greşesc, de a-i susţine şi de a-i lăuda cu voce tare, atunci  când  merită, şi situaţia o impune.

Convieţuind în spaţiul unui dialog autentic şi flexibil, cadrul didactic îşi va adapta şi inova în permanenţă discursul, astfel încât, ambii parteneri să devină pe parcurs liberi şi responsabili de propria evoluţie şi desăvârşire.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *