ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



JOCUL – MODALITATE DE CUNOAŞTERE EFICIENTĂ A ELEVILOR

prof. Băiașu Dora Maria

Școala Gimnazială ,,Mircea cel Bătrân” Piteşti

Cea mai eficientă modalitate de a interacţiona cu elevii este jocul. Jocurile îmbunătăţesc atmosfera clasei şi comportamentul individual al elevilor. Ele îi învaţă pe elevi să aplice importante abilităţi de relaţionare socială: comunicarea, spre exemplu, managementul conflictelor, autocontrolul. Jocurile dezvoltă atitudini, abilităţi sau trăsături de caracter (responsabilitate, perseverenţă). Prin intermediul lor se doreşte o combatere a părerilor negative pe care elevii le au despre ei înşişi sau despre colegii lor.

Joaca atrage după sine experimentarea, observarea a cât de departe poţi merge, aventurarea, străduirea şi sărbătorirea. Joaca împreună cu ceilalţi implică participare, ajutor reciproc, organizare, învăţarea felului în care poţi să câştigi şi să pierzi. Din această perspectivă, joaca este o metodă de introducere în viaţa societăţii, deoarece, ca şi în viaţa de zi cu zi, există reguli cărora trebuie fiecare să ne supunem.

 Prin joc, copilul învaţă despre lumea în care trăieşte şi despre lucrurile care îl înconjoară. Jocul permite copilului să exploreze mediul, să conştientizeze  regulile de funcţionare a elementelor care îl compun, învăţând prin intermediul lui să relaţioneze cu acesta.

Copiii pot să-şi exprime sentimentele prin activităţi care implică jocul mult mai bine decât o fac, în mod explicit, prin cuvinte. Pentru cei mai mari, el este chiar poarta prin care aceştia transmit emoţii pe care chiar nu le pot împărtăşi verbal. Cert este faptul că prin intermediul jocului, o persoană avizată, şi nu numai, poate identifica sentimentele copiilor, stările lor confuzionale, întrebările din viaţa lor.

      Jocurile organizate îi atrag cel mai mult pe elevi şi determină cel mai mult învăţătura. În jocurile organizate, fiecare participant are o responsabilitate de care să se achite, folosindu-şi inteligenţa şi talentul. Fiecare participant trebuie să se concentreze la ceea ce face, deoarece, dacă nu este atent, echipa lui poate pierde.

      Prin joacă, elevii învaţă că nu putem învinge întotdeauna, că uneori trebuie să ne punem în locul altora, să ne controlăm impulsurile fizice, să ne stăpânim pe noi înşine şi să stăpânim impulsul de a interpreta regulile în folosul nostru.

      Unele jocuri solicită forţa fizică şi au un anumit grad de complexitate, care le permite elevilor să gândească şi cum să ia propriile decizii. Iată de ce este important pentru un joc să aibă o temă, deoarece, împreună cu activitatea fizică, ele cer iscusinţă tehnică şi aspecte tactice, pentru a elabora un plan şi a-l pune în practică.

      Pentru cele mai bune rezultate educative, jocurile ar trebui să genereze, alternativ, senzaţiile de câştig şi pierdere, deşi nu întotdeauna ele trebuie să stimuleze competiţia. Este necesară o varietate de stiluri de jocuri, cu diferite tipuri de cerinţe, pentru a ne asigura că fiecare are ocazia de a experimenta emoţia victoriei.

      Multe manuale şi publicaţii oferă diferite tipuri de jocuri pe care elevii le pot juca : pentru interior şi în aer liber, scurte şi lungi, care implică ingeniozitate sau efort fizic, jocuri vaste, pentru oraş, jocuri care pot fi jucate afară, noaptea.

      Jocul este necesar pentru sănătatea fizică şi pentru echilibrul psihic al elevului nostru, al copilului nostru. El conferă vitalitate, energie, încredere în sine, încredere în ceilalţi. Dezvoltă anumite calităţi: iniţiativa, spiritul de echipă, puterea de decizie în anumite momente.

Aceste jocuri şi activităţi nu trebuie considerate separat ci relaţionate, adeseori o activitate pentru exprimarea emoţiilor, de exemplu, va avea ca un efect benefic asupra dezvoltării limbajului sau a creativităţii sau o activitate de interacţiune  socială va atinge şi stima de sine. Ele pot fi combinate în unităţi tematice pentru a crea o zi deosebită.

 

Bibliografie

Baddeley A. (1999). Memoria umană. Editura Teora. Bucureşti

Băban A. (coord.) (2001). Consiliere educaţională. S.C. PSINET. S.R.L., Cluj-Napoca

Birkenbihl, V.F. (1998). Antrenamentul comunicării sau arta de a comunica. Gemma Pres.

Miclea M. (1999). Psihologie cognitivă – modele  teoretico-experimentale. Ediţia a II-a Editura Polirom. Iaşi

Radu, I. (1991). Introducere în psihologia contemporană. Ed. Sincron, Cluj

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *