ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



TRATAREA DIFERENŢIATĂ – MODALITATE DE STIMULARE A SUCCESULUI ŞCOLAR

Prof. Marieta Ilcu Răileanu – Clubul Sportiv Școlar Hunedoara

''Antrenamentul sportiv reprezintă principala formă de realizare a pregătirii sportive ce cuprinde toate laturile și aspectele pregătirii și care asigura creșterea planificată a nivelului de antrenament în vederea obținerii de performanțe în concurs '' (L.P.Matveev)

            Învăţământul cu program sportiv suplimentar se organizează pentru copiii şi elevii cu aptitudini într-o disciplină sportivă, având ca scop obţinerea performanţelor sportive.

Cluburile sportive școlare sunt unitățile  de învăţământ, care vin în întâmpinarea dorinţelor elevilor, a părinţilor  care doresc să practice sportul de performanţă, pentru a putea beneficia de condiţii de pregatire specifice, de profesori-antrenori calificați care să organizeze și să conducă procesul de instruire sportivă.

Educația și sportul merg mână în mână, se autodetermină și se susțin necondiționat. Toate palierele sunt importante, educația trebuie să își asume procedural toate dimensiunile personalității umane. Gândirea se formează și se întărește și prin sport, după cum și formarea intelectuală poate  consolida atitudini pozitive față de psihomotricitate, față de corporalitate, față de sănătatea și integritatea fizică.

Activitatea sportivă – pregătirea fizică de specialitate, presupune selecția sportivilor în grupe de începători, care pe parcursul procesului de instruire sportivă sunt promovați în grupele de avansați și apoi în grupele de performanță. La înscrirea în cluburi elevii vin cu un bagaj diferit a calităților motrice, moștenite, dobândite până atunci și în prima fază abordarea este frontală cu toți subiecții, apoi pe parcursul pregătirii vor fi elevi care se deosebesc de alții prin motricitatea demonstrată, ușurința cu care execută exercițiile.

Pentru progresul lor în învăţare și după promovarea  în grupele de avansați, pentru toţi elevii, este necesară o pregătire fizică diferenţiată. Tratarea diferențiată a elevilor în lecțiile de antrenament sportiv constituie  o orientare metodologica fundamentală solicitată de componența eterogena a colectivelor din punct de vedere somato-funcțional și motric.

Instruirea diferențiata vizează adaptarea activității sub aspectul conținutului formelor de organizare și al metodologiei didactice la posibilitățile proprii, la capacitatea de înțelegere, interesul și ritmul de lucru specific unor grupe de elevi sau chiar fiecărui elev în parte. Deosebirile dintre indivizii unei colectivități pot fi calitative sau cantitative, exprimând nivelul de dezvoltare a unor trăsături și capacități. Unele trăsături individuale sunt relativ simple, în timp ce altele se disting printr-un grad ridicat de complexitate.

În sistemul nostru de invatamânt se folosesc cu bune rezultate trei moduri de organizare a procesului instructiv-educativ: frontal, pe grupe și individual. Fiecare dintre acestea prezintă avantaje și dezavantaje, ceea ce impune mult discernâmant din partea profesorilor - antrenori în folosirea lor și în stabilirea raportului dintre acestea în lecție.  

Tratarea diferenţiată presupune, evident, respectarea particularităţilor subiecţilor. Din acest punct de vedere, tratarea diferenţiată, este strâns legată de principiul accesibilităţii instruirii şi  chiar de individualizarea acestei instruiri. Practica lucrului  pe grupe de nivel valoric motric sau biometric este esențială în cadrul cluburilor sportive școlare. Aceste grupe valorice se stabilesc, în funcţie de fiecare componentă a modelului de educaţie fizică, prin  probe de control, verificări realizate la începutul fiecarei perioade de început a pregătirii și apoi la sfârșitul etapei de pregătire a subiecţilor, Compararea rezultatelor obținute ne arată nivelul de progres a subiecților și mai departe stabilirea grupelor cu nivelul valoric respectiv.

În cazul în care, tratarea diferențiată este amânată, nu este făcută la timp, la elevii care necesită o tratare diferenţiată şi nu o primesc, poate să apară indiferenţa sau chiar o atitudine negativă faţă de activitatea de antrenament sportiv, faţă de motivarea de a repeta, exersa, față de colegii de grupă, față de antrenor, faţă de interesul arătat inițial antrenamentului sportiv, care să afecteze capacitatea de autoapreciere şi să deterioreze profund starea lor psihică.

Prin tratarea diferențiată, trecerea la grupele de nivel valoric, receptivitatea pasivă a elevului pus în situația de a executa exerciții la comanda (de cele mai multe ori frontal) se înlocuiește printr-o aderare activă, conștientă, chiar pasivă la procesul de instruire. În acest fel elevul devine un factor de inițiativă, un subiect al educației, un colaborator al profesorului, un conștient și un responsabil, se deschid porti largi inițiativei creatoare.

În pregătirea fizică de specialitate,  pentru practicarea unei discipline sportive, principalul criteriu îl constituie:

-        nivelul biomotric;

-        particularitatile individuale ale elevilor;

Este stabilit că pregătirea în cluburile sportive școlare se realizează în trei grupe de nivel:

  • grupe de începători  - posibilități reduse – generale   
  • grupe de avansați cu capacitate fizică mijlocie – crescută
  • grupe de performanță -  pentru elevii foarte capabili;

            Pentru asigurarea progresului în învățare, numărul cel mai eficient este aproximativ, un număr de 12-14 elevi în grupele de începători, 10-12 elevi în grupele de avansați și 6-8 elevi în grupele de performanță.

În lucrul cu grupele de nivel valoric, în privința relațiilor apare de multe ori problema liderului și a interacțiunii acestuia cu membrii grupului și cu cadrul didactic. Intervenția antrenorului trebuie să creeze o atmosferă stimulativă, în care grupul să aibă voie de libertate și repaus, stabilite. În același timp, lucrul diferențiat pe grupe de nivel valoric, presupune un plus de preocupare a cadrului didactic în sensul cunoașterii temeinice a fiecărui colectiv de elevi și a planificării conținutului antrenamentului sportiv sub aspectul volumului, intensității și complexității în concordanță cu caracteristicile fiecărei grupe, pentru creșterea eficienței procesului instructiv-educativ.

Metodica organizării diferenţiată a  lecţiei de antrenament sportiv

Programarea antrenamentelor sportive pentru grupele de pregătire diferite se vor organiza la ore diferite. Pentru organizarea eficientă a lecţiei  de antrenament sportiv, pe grupe valorice în funcţie  de nivelul dezvoltării diferenţiate  a calităţilor motrice se va ţine cont  de următoarele momente metodologice:

1) Pregătirea antrenorului către acest  tip  de lecţie de antrenament sportiv:

  • asigurarea condiţiilor materiale optime pentru desfăşurarea  antrenamentului;
  • amenajarea prealabilă a materialelor, instalaţiilor şi a locului  de desfăşurare a antrenamentului;

2) Selectarea mijloacelor:

  • mijloacele vor  fi selectate în funcţie  de temele și obiectivele  lecţiei şi nivelul grupelor  valorice;

3) Organizarea lecţiei de antrenament sportiv:

  • încălzirea (partea pregătitoare  a lecţiei ) va fi organizată sub diferite forme organizatorice:
  • încălzirea frontală  - în grup, condusă de antrenor,  pentru grupele de începători și avansați
  • Încălzirea individuală sau în grup cu precădere pentru grupa de performanță
  • partea de bază  - fundamentală, va fi organizată  în funcţie de temele lecției - obiectivele lecţiei pe nivelele de pregătire a elevilor pe calităţi motrice diferenţiat;
  • partea  de încheiere  - încheierea  se va desfăşura astfel;
  • grupele de începători , avansați, tradiţional în grup, condusă de profesor;
  • grupele de performanță - individual

4) Dozarea efortului fizic:

  • efortul fizic va fi dozat în funcţie de nivelul de pregătire a elevilor din grupele valorice respective;
  • dozarea efortului fizic se va realiza în baza factorilor exteriori a elevilor ( transpiraţia, înroşirea pielii, sporirea frecvenţei respiraţiei, scăderea coordonării mişcărilor).

5) Repartizarea elevilor pe grupe valorice:

  • revizuirea grupelor valorice se va efectua bianual sau anual în  baza rezultatelor de la probele  de control obținute;
  • sportivii vor fi stimulaţi în funcţie de progresele dezvoltării calităţilor motrice,  de nivelul însuşirii deprinderilor şi priceperilor  motrice.

            Tratarea diferenţiată presupune, cel puţin la grupurile de subiecţi cu vârstă postpubertară, respectarea opţiunilor acestora pentru practicarea unor categorii de exerciţii fizice sau a unor sporturi (care sunt exerciţii fizice speciale şi specializate! ).

            Un învăţământ de calitate este acela în care toţi elevii, indiferent de mediul de provenienţă şi de nivelul dezvoltării intelectuale, sunt sprijiniţi şi încurajaţi  în dezvoltarea lor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *