ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



POVESTEA PUIULUI DE TREN

Profesor Învățământ Preșcolar Drăguț Goergiana-Larisa

Gradinita P.P. ”Alexandrina Simionescu Ghica” Targoviste

A fost odată ca niciodată, o lume magică , în care toate obiectele puteau să vorbească, la fel ca oamenii. În această lume fermecată, se afla undeva, o fermă în care trăia o familie de tractoare: mama tractor, tatăl tractor și copilul tractor.

            Cât era ziua de lungă, fiecare avea treaba lui! De cum se făcea dimineață, tatăl tractor își lua remorca cea mare și încăpătoare și căra paie, semințe, pământ, pietre și tot ce mai aveau nevoie pentru gospodărie. Era foarte harnic și foarte, foarte puternic!

            Mama tractor, lucra mai mult pe lângă fermă și avea grijă de micuțul tractoraș. Il plimba, îi arăta împrejurimile, îl alimenta cât trebuie cu motorină, îi spunea povești …ca orice mamă adevărată! Și, tractorașul cel mic era foarte fericit. Toată ziua se juca prin curte, făcea urme prin nisip, mergea cu viteză prin iarbă, era foarte vessel. Doar că, uneori îi spunea mamei:

- Oh, cât de mult aș vrea să am un frățior…sau o surioară…Să putem să ne  jucăm, să ne întrecem, să ne punem remorci mici…De mi s-ar îndeplini dorința…

            Și, iată că într-o zi, nu se știe cum, în această familie de tractoare a apărut un nou membru! Un trenuleț, nou și frumos, strălucitor, cu două vagoane! Ce bucurie!!!Toți îl priveau cu drag pe micuț! Iar tractorașul nu mai putea de fericire! Avea în sfârșit un frățior!!!

            Tatăl și mama-tractor îl priveau cu încântare pe micuțul tren, dar vorbeau uneori:

  • Are șine…și are două vagoane…nu știu cum ar putea să care baloti de paie  sau pietre, este cam greu să le pui în vagoane…Dar este al nostru, îl iubim și o să îl învățăm tot ce trebuie să știe un tractor din familia noastră de tractoare!

            Și asa, zilele treceau, iar micul tren învăța o mulțime de lucruri de la părinții lui. Împreună cu Tractoraș se juca toată ziua. Erau foarte fericiți!  Numai că, din când în când, micul tren cădea pe gânduri și se întrista. Fratele lui putea să facă o mulțime de lucruri pe care el nu avea cum să le facă: să care pietre, să adune paie…iar el nu avea o remorcă pe care să si-o agațe. În plus, dacă ar fi pus pietre în vagoanele lui cu scaune, s-ar fi murdărit! Vedea cum toți sunt folositori și fac o mulțime de treburi, însă el nu prea putea face nimic…

            Dar, într-o zi, la fermă veni un băiețel care avea un ghiodzan mare cu o mulțime de omuleți colorați! A văzut tractorașul cel mic și a început să se joace cu el prin nisip. Apoi, l-a văzut și pe Trenuleț .

            -Ce păcat că nu o să se joace și cu mine…se gândea micul tren. Eu nu sunt așa folositor, ca Tractoraș!

            Însă, băietelul l-a luat pe micul tren și a început să pună pe scaunele sale noi toți omuleții de jucărie pe care îi avea în ghiozdan.

            -Pooooftiți în vagoane! Azi vom face o călătorie minunată! Ciuuuuu, ciuuuu!!! striga băiețelul și râdea.

            Băietelul s-a jucat toată ziua cu tractorul și cu trenuletul și, văzându-l cum se joacă, toată familia de mașini a înțeles că trenulețul era și el foarte folositor: putea să ducă oamenii în călătorii. Ce bucuroși au fost cu toții!

            Curând, micul tren a crescut și a fost pus pe șine. A devenit un tren mare, în toată regula. Acum locuia într-un depou de trenuri. În fiecare zi mergea în gară, lua oamenii și îi ducea în călătorii. Prindea viteză, avea un fluier puternic și se împrietenise cu mecanicul și cu conductorul, cu care formau cea mai bună echipă!       A văzut o mulțime de locuri noi, frumoase, a cunoscut o mulțime de copii…Era foarte fericit acum și, câteodată, când se odihnea noaptea, la depou, se gândea la băiețelul care i-a arătat într-o zi de vară, cât este de folositor…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *