ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



CREATIVITATEA ÎN STUDIUL LIMBII ROMÂNE

Prof. VASILE DANIELA-CAMELIA

Școala Gimnazială Leotești, Comuna Bobicești, Județul Olt

          Ca și celelalte metode, tehnici, grupate sub denumirea de metode active, cele ale gândirii creative cultivă prioritar formarea și dezvoltarea gândirii divergente, definită prin producția de soluții multiple pentru aceeași problemă. Elevii trebuie învăţaţi să gândeasca critic, creativ, constructiv, eficient. Ei nu trebuie să se simtă stingheri, să le fie teamă de reacţia celor din jur față de părerile lor, ci trebuie să aibă încredere în puterea lor de analiză, de reflecţie.

           În cadrul orelor de limba şi literatura română, creativitatea ar trebui cultivată prin excelență, doar că programa testului final de evaluare impune „îndoctrinarea” elevilor cu același gen de exerciții, cu memorarea rezumatelor, caracterizărilor și argumentărilor pentru obținerea rezultatului dorit, în detrimentul creativității, ingeniozității.          Prin urmare, în cadrul unor ore este necesar să fie pusă în valoare dezvoltarea personală a elevilor (capacitatea de utilizare maximă, eficientă a cunoștințelor și a propriei experiențe).

            Având în vedere importanta limbii și literaturii române ca obiect de studiu, dar şi importanţa acesteia în activitatea umană, am considerat că este necesar să ne ocupăm, în mod special, de câteva aspecte legate de dezvoltarea capacităţilor creative ale elevilor în cadrul lecţiilor de limba şi literatura română. Aceste aspecte se referă, în special, la câteva strategii didactice adecvate şi eficiente care să contribuie cu maximă eficiență la stimularea şi dezvoltarea creativităţii elevilor din ciclul gimnazial.

             Creativitatea poate fi stimulată la nivelul întregii clase cu ajutorul unor strategii adecvate. Ea poate deveni o modalitate de învăţare cu multiple beneficii pentru elevii de gimnaziu. Aceştia sunt de-a dreptul încântaţi să li se ofere şansa să-şi exprime gândurile şi sentimentele în moduri cât mai variate şi originale, jocurile de creativitate fiind un cadru optim în acest scop. Problema care se ridică este aceea a efortului pe care îl vor depune atât elevii, cât şi profesorul în realizarea obiectivelor propuse. 

              Dezvoltarea spiritului de observaţie, a gândirii şi imaginaţiei, dezvoltarea aptitudinilor de ordin caracterial până la setul direcţional al personalităţii creatoare asigură originalitatea în cazul exerciţiilor de limba română. De asemenea, este nevoie de restructurări radicale în metodologia învăţării, precum şi de crearea în clasă a unei atmosfere permisive, care să favorizeze comunicarea în activitatea de învăţare. Supleţea şi originalitatea gândirii, găsirea unor soluţii noi şi satisfacţia faţă de găsirea acestora pot fi cultivate prin toate disciplinele de învăţământ, dar în special, pot fi utilizate în acest sens resursele oferite de studiul limbii şi literaturii române.

                 Flexibilitatea în ceea ce priveşte adaptarea conţinuturilor la nivelul de dezvoltare concretă şi la interesele copiilor, precum şi punerea accentului pe învăţarea procedurală, conducând la structurarea unor strategii şi proceduri proprii de rezolvare de exerciţii, de explorare şi de investigare, la dezvoltarea interesului şi a motivaţiei pentru studiul şi aplicarea limbii române în contexte variate.

                 Pentru o învățare eficientă pusă sub semnul activizării elevilor, se impune implementarea metodelor moderne de predare într-un procent covârșitor, neexcluzând metodele și procedeele tradiționale cum ar fi: conversația, explicația, analiza lingvistică, fonetică, morfologică, lexicală, sintactică, ortografică, a punctuației și stilistică, învățarea prin exerciții, dar rolul covârșitor va fi preluat de brainstorming, metoda mozaic, a bulgărelui de zăpadă, a ciorchinelui, a turului galeriei, a pălăriilor gânditoare etc.

                   Profesorul va deveni un mediator, iar lecțiile, experiențe de învățare prin stimularea imaginației și creativității elevilor, care în acest mod, vor deveni adaptabili și competitivi. Pentru aceasta trebuie stimulate componentele creativității: ingeniozitatea, spontaneitatea, flexibilitatea, noutatea prin aplicații stimulative, interesante, plăcute.

                  Creativitatea este un atribut definitoriu al omului modern. Dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii implică un înalt nivel de cunoaştere din partea tuturor celor care participă la procesul de producţie, precum şi valorificarea tuturor resurselor umane cu caracter creator al fiecărui individ, însăşi esenţa personalităţii umane constând în afirmarea ei creatoare.

                 Pentru învăţământ o importanţă deosebită o constituie educabilitatea creativităţii, în general, care implică receptivitate şi atitudine deschisă faţă de experienta pozitivă, sensibilitatea faţă de nou, dorinţa de a experimenta şi valorifica noi ipoteze, o activitate călăuzitoare de norme şi achiziţii valorificate, dar bazate pe invenţie, pe creaţie şi pe dăruirea dascălului faţă de copil şi valori.

                 Lecţiile de limba şi literatura română oferă reale posibilităţi de organizare şi desfăşurare a unor multiple activităţi menite a dezvolta capacitatea de creaţie a elevilor. Dintre acestea pot fi amintite: povestirea cu schimbarea formei, povestirea prin analogie, continuarea povestirii, intercalarea unor noi episoade în povestiri, ilustrarea textelor literare, modelajul, dramatizarea povestirilor, realizarea compunerilor, crearea de poezii, ghicitori, cvintete, alcătuirea propoziţiilor după scheme date, transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă şi invers.

                  Un loc important în dezvoltarea limbajului şi a vocabularului activ îl are utilizarea jocurilor didactice orale, asemenea activităţi de învăţare oferind elevilor nu numai bucuria şi satisfacţia de a se juca, dar şi un real prilej de dezvoltare a capacităţilor de exprimare orală şi în acelaşi timp de dezvoltare a capacităţilor creative.

                  Pentru ca activitatea didactică să aibe o mai mare atractivitate pentru elevi, am utilizat o serie de jocuri didactice: Să găsim familia cuvântului, Cine răspunde repede și bine?, Jocul însuşirilor, Ordonaţi şi transformaţi, Cele mai frumoase expresii, Unde sunt greşelile?, Eu spun una, tu spui multe, Eu, tu, el, noi, voi, ei, Cum nu este?, Cel mai bun povestitor, Spune cum e corect!, Unde e greşeala?, Litera se plimbă, Scara cuvintelor. De asemenea, am stimulat activitatea creativă a elevilor prin redactare de poezii, ghicitori, cvintete pe diverse teme.

                 Creativitatea nu are limite, trebuie doar să o stimulăm, să o activăm, eliminând caracterul descriptivist din acțiunea didactică și adoptând o viziune nouă asupra limbii, ceea ce duce la formarea de competențe și performanțe în alegerea și combinarea elementelor componente ale sistemului limbii, într-o manieră personală.

                 Aşadar, noile metode se bazează pe toate formele de organizare a activităţilor, clasa de elevi devenind o comunitate de învăţare, în care fiecare contribuie atât la propria învăţare, cât şi la procesul de învăţare colectiv. Elevii sunt solicitaţi să apeleze la acele surse care îi ajută să rezolve problemele şi sunt implicaţi în experienţe de învăţare complexe, proiecte din viaţa reală prin care îşi dezvoltă cunoştinţele şi deprinderile.

               Cercetarea experimentală efectuată de către mine a arătat că, această abordare are o eficienţă crescută în creşterea motivaţiei elevilor şi în stimularea operaţiilor superioare ale gândirii. Învăţarea bazată pe proiect este o activitate de cercetare, dar şi una practică, în acelaşi timp. În cadrul acestei acţiuni de cercetare, elevii investighează, descoperă, prelucrează informaţii de real interes pentru ei; sunt actori cu roluri multiple în organizarea, planificarea, realizarea şi evaluarea activităţilor; sunt puşi în situaţii practice în care sunt determinaţi intrinsec să experimenteze deprinderi şi capacităţi noi şi să le consolideze pe cele dobândite; utilizează cooperarea ca modalitate de bază în atingerea scopurilor individuale şi de grup.

             Bibliografie:

1. ILIE, Emanuela, 2014, Didactica limbii și literaturii române, Iași: Editura Polirom.

2. PAMFIL, Alina, 2006, Limba și literatura română în gimnaziu, Pitești: Editura Paralela 45.

3. PARFENE, Constantin, 1999, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală. Ghid teoretico-aplicativ, Iași: Editura Polirom.

4. SÂMIHĂIAN, Florentina, 2014, O didactică a limbii și literaturii române, București: Editura ART.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *