ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Învăţarea interactivă

Prof. Vasile Daniela-Camelia

Şcoala Gimnazială Leotești, Comuna Bobiceşti, jud. Olt

           Strategiile, metodele şi tehnicile utilizate în activitatea didactică pentru dezvoltarea gândirii critice promovează învăţarea prin cooperare şi colaborare.

           Metodele active trebuie să susţină cercetarea spontană a copilului şi făcându-l să ajungă la adevăr pe cale proprie şi nu să-l primească de-a gata de la dascăl.

           Între noile orientări din domeniul practicilor educaţionale se situează şi cea privind dezvoltarea gândirii critice a elevilor prin folosirea metodelor şi tehnicilor activ+participative noi, metode care să potenţeze funcţionalitatea minţii, să stimuleze capacitatea ei de explorare ţi descoperire, analiză şi sinteză, raţionare şi evaluare: brainstorming, tehnica ciorchinelui, metoda mozaic, cubul, tehnica „ştiu/vreau să ştiu/am învăţat”, metoda starbursting (explozia stelară).

          Strategia didactică reprezintă o schemă procedurală care vizează eficientizarea demersurilor didactice şi este dimensionată astfel încât să prefigureze o realitate educaţională generatoare de cunoaştere, credinţe, valori în condiţii care se pot schimba.

          Această strategie didactică desemneazăun demers acţional şi operaţional flexibil racordat la obiective şi situaţii prin care se ceează condiţiile predării şi generării şi învăţării, ale schimbărilor de atitudini şi de conduite în contexte didactice diverse, particulare.

          Termenul de  strategie didactică indică modul de „combinare şi organizare cronologica a ansamblului de metode şi mijloace alese pentru a atinge anumite obiective”. Pentru Marin Stoica, strategia didactică desemnează “modalităţile mai complexe de organizare şi conducere a procesului de instruire pe baza combinării metodelor, a mijloacelor de învăţământ şi a formelor de grupare a elevilor, în scopul realizării obiectivelor pedagogice”.

          O clasificare a metodelor didactice din punct de vedere istoric este propusă şi de I. Cerghit:

 - metode tradiţionale, clasice: expunerea, conversaţia, exerciţiul;

 - metode moderne, de data mai recentă: utilizarea calculatorului, algoritmizarea, problematizarea, bainstormingul, instruirea programată.

          Brainstormingul – este o metodă de stimulare a creativităţii, se poate utiliza în discuţii, dezbateri, atunci când se urmăreşte formarea la elevi a unor calitaţi imaginative, creative sau chiar a unor trăsături de personalitate. Etimologic, “bainstorming” provine din engleza şi înseamnă “furtună în creier”, aflux de idei.

         Specificul acestei metode constă în separarea procesului de producere a ideilor de procesul de valorizare, de evaluare a acestora, de aceea este numită şi metoda evaluării amânate sau metoda marelui DA, Bazându-se pe un mecanism al deblocării capacităţii creative prin abrogarea pentru moment a evaluării imediate, obiective raţionale a ideilor emise.

          Algoritmizarea - este definită ca o metodă de predare învăţare constând în utilizarea şi valorificarea algoritmilor, iar algoritmii reprezintă suite de operaţii săvârşite într-o ordine aproximativ constantă, prin parcurgerea cărora se ajunge la rezolvarea unei serii întregi de probleme de acelaşi tip, iar pe plan didactic, algoritmizarea ar însemna găsirea de către profesor a înlănţuirii necesare a operaţiilor fiecărei activităţi, ce se pretează unei astfel de ordonări.

          Problematizarea este denumită si predarea prin rezolvarea de probleme sau predare prin rezolvare productivă de probleme. În concluzie, problematizarea  se defineşte ca o metodă didactică ce constă din punerea în faţa elevului a unor dificultăţi create în mod deliberat, prin depăşirea cărora, prin efort propriu, elevul învaţă ceva nou.

          Instruirea programată – includerea ei între metodele utilizate în procesul didactic s-a produs, poate, la cea mai recentă dată, în raport cu toate celelalte. Aceasta, dacă socotim că experimentarea şi “brevetarea” ei erau realizate de B. F. Skinner, imediat dupa 1950.

          Ştiu/vreau să ştiu/am învăţat – este o metodă cu ajutorul căreia cu grupuri mici sau cu întreaga clasă se trece în revistă ceea ce elevii ştiu deja despre o anumită temă şi apoi se formulează întrebări la care se aşteaptă gasirea răspunsului în lecţie.

          Ciorchinele – este o tehnică eficientă de predare şi învăţare care încurajează elevii să gândească liber şi deschis. Este un tip de bainstorming necesar prin care se stimulează evidenţierea legăturilor dintre idei, o modalitate de a construi sau realiza asociaţii noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor, o tehnica de căutare a căilor de acces spre propriile cunoştinţe, evidenţiind modul de a înţelege o anumită temă, un anumit conţinut. Această metodă dă rezultate deosebite şi atunci când elevii lucreazaă în echipă, iar activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp acordată.

          Cubul – presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective, permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme. Se realizează un cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.

          Mozaicul – presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea achiziţiilor dobândite de fiecare membru al grupului unui alt grup.

          Starbursting (explozia stelară) – este o metodă nouă de dezvoltare a creativităţii, similară bainstormingului. Scopul acestei metode este de a obţine cât mai multe întrebări şi cât mai multe conexiuni între concepte, fiind o modalitate de stimulare a creativităţii individuale şi de grup. Rezultatele obţinute de anumiţi psihologi şi pedagogi au arătat faptul că utilizând diverse metode se obţin rezultate esenţiale în pregătirea elevilor.

              Bibliografie:

  1. Cerghit, Ioan, (1997), Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
  2. Gagne, R.M., (1975), Condiţiile învăţării, (trad.), Ed. Didactică si Pedagogică, Bucureşti.
  3. Ionescu, M. – Educaţia şi dinamica ei, Editura Tribuna învăţământului, Bucureşti, 1998.
  4. Neacşu, Ion (1990), Metode şi tehnici de învăţare eficiente, Editura Militară, Bucureşti.
  5. Stoica, Marin (1996), Psihopedagogia personalităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *