ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



DEZVOLTAREA SIMŢULUI ESTETIC LA PREŞCOLARI ŞI ŞCOLARI

Prof. Înv. Preşc. Mariana Gavriloaie

Liceul tehnologic,,G.G.Longinescu”/ Grădiniţa P.P. Nr. 15 - structură

   Focșani – Vrancea

             ,,Frumosul este obiectul universal al esteticii.”

                                                                   Nicolai Hartmann

          Educația estetică este acea componentă a educației, care constă în pregătirea sistematică în vederea perceperii profunde și juste a frumosului din natură, artă, societate, cât și în educarea multilaterală pentru frumos. Foarte important este ca locul educației estetice în cadrul celorlalte educații să fie precizat. Aceasta reprezintă o componentă deosebit de importantă în cadrul educației multilaterale, satisfăcând o năzuință specific umană, aceea către frumos și răsfrângându-și influența în întreaga viață și activitate a ființei umane. O dezvoltare armonioasă a ființei umane va implica întotdeauna o sincronizare a ritmului în care se realizează toate laturile educației, deoarece ele se favorizează și se condiționează reciproc. Educația estetică este așadar acel tip de educație care completează celelalte forme ale educației. În raport cu vârstele ,educația estetică suferă modificări în funcție de particularitățile specifice vârstei și individuale. Începând din grădiniță, preocupările pentru educația estetică au un rol preponderent, factorul estetic trebuie integrat în grad înalt în absolut toate activitățile care se desfășoară cu preșcolarii.

Educația estetică este acel tip de educație ce ocupă un loc extrem de important în formarea personalității preșcolarului și  acest proces depinde foarte mult de ceea ce i se oferă copilului, mai ales în perioadele de dezvoltare sensibile.             

            Studiile întreprinse, ca și experiența practică, evidentiază că activitățile artistico-plastice exercită o influență benefică asupra personalității copilului pe plan estetic, moral, afectiv și intelectual. Aceasta implică din partea educatorului  o activitate didactică și educativă susținută. Să vedem copilul din fața noastră ca fiind pânza de șevalet, iar metodele și mijloacele noastre de lucru ca fiind culorile și pensulele. Pentru echilibrul intelectual și afectiv al preșcolarului  este bine ca acesta să fie atras în forme de activitate care să faciliteze asimilarea treptată a “gramaticii” problemelor plastice. Prin conceperea conținuturilor, a obiectivelor, a activităților de învățare se facilitează dezvoltarea legăturilor interdisciplinare, relațiile dintre educația plastică și celelalte discipline pe care le studiază elevii.

          Implicată în întreg procesul de formare și autoformare a personalității, educația estetică urmărește, în esență, dezvoltarea capacității de percepere și înțelegere corectă a frumosului din realitate (din natură, muncă, relații sociale, și din artă), formarea conștiinței estetice, a gustului și simțului estetic, a necesității și posibilității de a participa la crearea frumosului în artă și în viață.  Sau, mai concis, educația estetică urmărește pregătirea copilului, pentru actul de valorizare-receptare-asimilare și cel de creare a valorilor estetice.

          Educația estetică asigură condiții propice pentru stimularea și promovarea creativității în toate domeniile de activitate, inclusiv în munca de învățare. Educația estetică poate avea o puternică influentă asupra trăsăturilor morale prin trăirile afective în fața operelor artistice, în contemplarea peisajelor naturii, în observarea a tot ce este corect și frumos în comportarea și activitatea celor din jur.

         Gustul estetic este capacitatea de a reacționa spontan, printr-un sentiment de satisfacție sau de insatisfacție, față de obiectele și procesele naturii, față de relațiile sociale, față de operele artistice.
     Gustul estetic aparține prin excelență sensibilității și imaginației, de aceea nu poate fi întotdeauna argumentat. Prezenta gustului se manifestă prin sensibilitate la tot ce este frumos și prin capacitatea de orientare și alegere în conformitate cu legile frumosului. La preșcolari gustul se manifestă prin atracție și plăcerea lor de a privi și, mai ales, de a opera cu obiectele viu colorate, prin preferința lor pentru luminozitate, ocolirea încăperilor întunecoase, etc.

            Arta este principala modalitate prin care se înfăptuiește relația estetică dintre ființa umană și realitate. Arta este cea care răspunde unor nevoi reale pe care orice persoană le simte, de a-și lămuri unele idei, gânduri, de a-și motiva anumite comportamente adoptate, de a-și fundamenta unele atitudini, sugerând, explicând, valorificând sau problematizând. Arta îmbracă un caracter stimulativ, optimist și împinge ființa umană spre a iubi adevărul, sinceritatea, binele și viața.

     Artele plastice contribuie în mod deosebit la educația estetică și multilaterală a preșcolarilor și școlarilor. Ori de câte ori are la îndemână un creion sau o cretă, copilul este tentat  sa ”mâzgîlească” ceva, de multe ori fără să știe ce anume, numai din plăcerea de a se exprima pe aceasta cale. Ca forme și mijloace de educație estetică prin artele plastice amintesc: activitățile artistico-plastice, activități practice, a expozițiilor de pictură, cercurile de arte plastice, concursurile, excursiile în mijlocul naturii.

Pentru reușita educației prin artele plastice se impun anumite cerințe: a lăsa copilului deplina libertate de exprimare, educatorii stimulînd și sugerând, mai puțin impunând. Desenul spontan exprimă personalitatea copilului, interesele, preferințele lui. Acesta trebuie îndrumat fără a-i înăbuși creația personală, punându-i la îndemână materiale, tehnici, modalități de exprimare.

           Frumosul ca scop stă la baza educației prin artă, adică permite realizarea premizelor pentru înțelegerea, receptarea și totodată integrarea frumosului artistic Frumosul ca mijloc întemeiază educația prin artă, care vizează realizarea unei intuiri morale, intelectuale, fuizice etc.,prin intermediul frumosului artistic( Cucos, C.,1998).

          Stimularea spiritului copiilor prin intermediul artelor constituie o obligație. Artele reprezintă o componentă indispensabilă a unor pedagogii interactive, care valorizează dispozițiile și creativitatea copiilor. Sentimentele estetice au darul de a uni oamenii, pe fondul unor valori înalte.

          Vârsta preșcolară este cea a sensibilității și a receptivității deosebite, a curiozității permanente. Aceasta este vârsta la care copiii prezintă mobilitate și flexibilitate psihică accentuată, trăiri afective intense ce sunt generate de anumite situații, diferite atitudini și comportamente. Acest aspect impune observația că educatorii au obligația de a acorda o atenție deosebită cadrului de activitate și de viață al copilului. Tot ceea ce îi înconjoară pe copii trebuie să influențeze, să modeleze conduita acestora. La vârsta preșcolară activitatea dominantă rămâne în mod obligatoriu jocul dar el trebuie să fie corelat din ce în ce mai mult cu sarcini de natură instructiv-educative, cu elemente legate de muncă și creație. Toate acestea favorizează complicarea și diferențierea treptată a proceselor cognitiv- operaționale ale preșcolarului, schimbarea atitudinii față de mediul înconjurător, extinderea relațiilor cu cei din jur, făcându-l apt ca la această vârstă, și anume 6/7 ani să pășească într-o altă etapă și anume cea a școlarității.

Strategiile didactice prin care se realizează educația estetică includ o serie de metode creative după cum bine se știe: activizarea copiilor prin povestiri și repovestiri, dramatizări, jocuri de creație, recitări, alcătuirea unor programe artistice, decorarea sălii de grupă, amenajarea expoziției cu desene, modelaje , picturi etc.

          Toate activitățile pe care educatoarele le organizează în cadrul grădiniței au valențe estetice, dar un rol deosebit le revine activităților comune de educație a limbajului, educație muzicală,educație artistico-plastică, activități practice, jocurile și activitățile alese. Activcitățile opționale de modelaj, pictură, gimnastică ritmică, muzică vocală și instrumentală completează oferta pentru orientarea copiilor spre aspecte ale manifestării frumosului în viață și activitățile cotidiene.

          Pentru a fi posibilă realizarea obiectivelor educației estetice la vârsta preșcolară ,educatoarele pot folosi mijloace generale, care urmăresc educarea multilaterală a copiilor și mijloace specifice, care vizează realizarea unor anumite sarcini de ordin estetic. În ceea ce privește folosirea mijloacelor generale, acestea se referă la o ambianță plăcută în care copilul să trăiască,crească și să își desfășoare activitatea. Mijloacele specifice educației estetice le constituie practicarea diferitelor forme ale artei în cadrul diferitelor activități din grădinița de copii. Experiența estetică a copilului nu se va putea acumula doar raportându-ne la activitățile ce au loc în cadrul grădiniței, aici fiind absolut necesar să fie adăugate vizitarea unor muzee, a unor expoziții, vizionarea unor spectacole, concursuri artistice etc. Chiar dacă nu există o coordonare între ceea ce se desfășoară în grădiniță și ceea ce se întâmplă în afara ei, educatoarea rămâne, în continuare, factorul modelator principal, care va integra experiențele întâmplătoare și variate ale copiilor, corelându-le și interpretându-le împreună cu ei.

          Pentru reușita educației prin artele plastice se impun anumite cerințe: să i se lase copilului o deplină libertate de exprimare, educatorii trebuie întotdeauna să sugereze și să stimuleze, niciodată să impună. Desenul spontan este cel care descrie personalitatea copilului, interesele, preferințele acestuia. Așadar preșcolarul trebuie să fie întotdeauna îndrumat fără a i se înăbuși creația personală. Sub raport estetic este absolut necesar să se acorde întotdeauna tuturor copiilor aceeeași atenție,și celor bine dotați și celor mai puțin dotați.

          Copiii desenează, pictează, modelează, desfășoară o bogată activitate, în timpul lucrului ei fac cunoștință cu o serie de materiale, instrumente și procedee tehnice de lucru cu ajutorul cărora se familiarizează cu elementele de bază ale limbajului plastic. Toate aceste caștiguri nu reprezintă un scop în sine, ci este un mijloc eficient și totodată îndrăgit, de educare a unei personalități active cu inițiativă capabilă să se adapteze la condițiile mereu schimbătoare ale societății.

,,Frumuseţea este pretutindeni. Nu ea lipseşte ochilor noștri, ci ochii noștri nu ştiu să o vadă.“      Gottfried Wilhelm

Bibliografie:

1. Bocoş,   M., Jucan, D., Fundamentele pedagogiei. Teoria şi metodologia curriculum-ului. Repere şi instrumente didactice pentru formarea profesorilor, Editura Paralela 45,  Piteşti, 2008;

2. Calci Maria , Cemortan Stela ,,Dezvoltarea creativității la preșcolari”, Editura Universitas Chișinău 2001;

3. Ilioaia Maria ,,Metodica predării desenului”, București 1981.

      4. Moise, C., Cosma, T., Reconstrucție pedagogică, Editura ANKAROM, Iași, 1996;

      5. Rafailă, E., Educarea creativităţii la vârsta preşcolară, Editura Aramis, Bucureşti, 2002.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *