ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



MASS-MEDIA ŞI ACTIVITĂŢILE DE TIMP LIBER

Prof. Pîrlog Nicoleta

Școala Gimnazială ,,Sfântul Nicolae”, com. Vânători, Galați

În multe cercetări occidentale dubla povară este asociată cu lipsa timpului liber. Lipsa timpului liber reprezintă principalul subiect de discuţii în ceea ce priveşte calitatea vieţii contemporane (Robinson and Godbey, 1997).

Conform statisticilor, oamenii consideră că timpul lor liber s-a micşorat şi se simt copleşiţi (Robinson and Godbey, 1997). Acest sentiment este valabil mai ales în cazul femeilor, care trebuie să jongleze între serviciu, familie şi divertisment. Într-adevăr, s-a sugerat că femeile suferă de sărăcia timpului (Hochschild, 1997). Aceasta datorită nevoii iminente ca ambii parteneri să lucreze, iar femeile adaugă responsabilităţilor lor casnice și de îngrijire a copiilor cele ale unei munci plătite.

Oamenii îşi desfăşoară activităţile ca urmare a unor necesităţi socio-umane, conştientizate şi având un scop precis. Ei desfăşoară activităţi sociale precum serviciul, şcoala pentru elevi, cursurile pentru studenţi etc., şi activităţi practicate în timpul liber.

Activităţile de timp liber sunt activităţi culturale educative, sportive şi creative care se desfăşoară în spaţii special amenajate sau improvizate, în aer liber sau în interior.

Activităţile de timp liber participă la formarea culturii şi personalităţii, ocupa în mod plăcut şi favorabil din punct de vedere educativ timpul liber al oamenilor din toate categoriile sociale.

Acest timp liber a jucat un rol important în istoria omenirii şi este o condiţie indispensabilă pentru îmbogăţirea personalităţii umane. Importanta creşte odată cu scurtarea zilei de muncă şi cu automatizarea muncii. Aceasta dezvoltare a tehnicii limitează activitatea fizică. Cel necalificat consumă foarte multă energie deoarece mişcările sunt neordonate (nu sunt corecte), iar cea mai mare parte a timpului liber o va folosi pentru refacere (recuperare). În acelaşi timp personalul necalificat va folosi timpul liber pentru perfecţionare. Organizarea odihnei este în corelaţie cu organizarea muncii.

Modalităţi de petrecere a timpului liber

Timpul liber este un factor dependent de societate şi de posibilitatea de organizare şi de conţinut ale acestuia. Cea mai mare parte a timpului liber se consuma la locul de trăi sau la locuri de odihnă (staţiuni). Institutul naţional de statistică a făcut o clasificare a activităţilor de timp liber considerând timpul liber ca timp rămas din cele 24 de ore după efectuarea îngrijirii personal, a activităţii personale şi casnice. Acest studiu a fost întreprins pe o populaţie de la 7 ani în sus.

  1. Vizionarea programelor TV – aceasta satisface, atât nevoia de destindere şi distracţie, cât şi preocupările informative şi de dezvoltare a personalităţii. Din totalul populaţiei de peste 7 ani privesc la televizor 93%, dintre aceştia 75% o fac zilnic.
  2. Citesc presa – această modalitate a înregistrat o creştere foarte mare după anii” 90.
  3. Ascultarea ştirilor la radio
  4. Lectura cărţilor, cititul cărţilor este o preocupare a 21% de peste 10 ani.
  5. Computerul şi internetul generează preocupări, atât pentru timpul de muncă, cât şi pentru cel liber. Folosirea intensive a computerului şi internetului este invocate de multe ori ca sursa a reducerii interesului pentru lectura.
  6. Vizionarea spectacolelor şi frecventarea cinematografelor: 18% dintre romani merg la cinema, 10% la teatru.
  7. Preocupările religioase sunt considerate preocupări de timp liber cum ar fi frecventarea bisericii. În acelaşi timp prin sărbătorile religioase, religia este producător de timp liber. La romani frecventarea bisericii a înregistrat o creştere în anii ’90, în special la cei cu studii medii şi superioare. Din totalul populaţiei de peste 18 ani cam 3% participă la serviciul religios din biserică.
  8. Excursiile la sfârşit de săptămână şi excursii mai lungi – cei care au o situaţie financiară sau care poseda locuinţe extraurbane sau zone de agreement îşi pot petrece sfârşitul de săptămână acolo, sau pot pleca în excursii scurte cu destinaţie stabilită înainte, iar cei cu situaţie precară îşi petrece sfârşitul de săptămână sau timpul liber la televizor, calculator, etc.

Sporturile recreative şi educaţia dau o soluţie bună pentru folosirea bună a timpului liber indiferent de sex, vârsta, rasă, religie, profesie.

Promovarea sportului ca model de toleranţă şi fair-play devine un:

  • mijloc de comunicare între membrii societăţii;
  • un stil de viaţă;
  • promovează calităţi moral-volitive;
  • elimina violenta şi rasismul.

Educaţia fizică a adulţilor are în vedere continuarea pe o treaptă superioară a rezultatelor câştigate în etapele anterioare, oferindu-i  o pregătire generală care să asigure integrarea individului în orice formă de activitate.

Educaţia fizică şi sportul se regăseşte în activităţi transpuse în practică prin următoarele:

  • activităţi cultural sportive care sunt organizate cu prilejul diferitelor zile pe care le sărbătoreşte şcoala, comunitatea, zile dedicate diferitelor acţiuni.
  • activităţi turistice - turism local care presupune deplasări de o zi în interiorul judeţului pentru cunoaşterea tradiţiilor, a momentelor istorice, a florei şi faunei, turismul iar în perioada rece sporturile de iarnă;
  • baza materială: cu cât este mai bună cu atât se practică mai multe sporturi;
  • presa: rol important în popularizare şi efectele benefice obţinute în urma practicării exerciţiilor fizice.

În ultimul timp s-a creat o industrie care gândeşte la folosirea timpului liber, cu oferte, pornind de la cele turistice, (programe ale diferitelor agenţii de turism de petrecere a timpului în concernuri hoteliere, în croaziere, expediţii în natură, etc), la cele oferite în propria localitate (restaurante, discoteci, cluburi, săli de sport, terenuri de divertisment, parcuri de agremente, etc) şi până la cele din propria casă (piscine, foişorul, gradina ecologică, etc).

Există o diferenţă între modul cum îşi petrec oameni de la oraş timpul liber şi cei de la sate.

Se disting 5 grupe mari de activităţi ale timpului liber, ale căror funcţii dominante pot fi caracterizate astfel:

  1. Activităţile fizice prevăzute pentru compensarea influentelor date de rezultatul activităţilor productive umane, în sensul larg al acestora.
  2. Activităţile practice (manuale), care corespund exigentelor economice, dar satisfăcând mereu pe cele psihologice (grădinărit, etc).
  3. Activităţile intelectuale, care corespund necesitaţilor în creştere de informare ale omului (convorbiri, lectură, etc).
  4. Activităţi cultural-artistice, care corespund cerinţelor “de visare” în societatea actuală.
  5. Activităţile legate de relaţiile sociale (excursii, turism ecologic).

Concluzie

Îmbunătăţirea standardului de viaţă, ofertă mai bogată şi mai variată de petrecere a timpului liber, modernizarea satului şi creşterea urbanizării vor putea determina diversificarea şi îmbogăţirea activităţilor de timp liber.

Bibliografie:

Moisescu Petronel, Curs “Activităţi de timp liber”, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Galaţi, 2009.

Monica Roman, “Diferenţa dintre genuri în alocarea timpului liber în România, Bucureşti, 2006.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *