ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



ROLUL CADRULUI DIDACTIC ȘI AL ELEVULUI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL TRADIŢIONAL VS. ÎNVĂŢĂMÂNTUL MODERN

Prof. Dan Adriana

           Liceul de Arte ,,Victor Giuleanu” Râmnicu Vâlcea, Vâlcea

                          Moto:  ,,Copiii sunt tot ce avem mai scump. Bogăţia noastră cea mai mare sunt copiii pe care i-am crescut şi educat, căci asta este menirea educatorului pe pămant. Această menire de a creşte şi educa copii atrage dupa sine o mare responsabilitate.”

       Într-o lume aflată în permanentă transformare, modernizarea învăţământului prin utilizarea metodelor noi de învăţare-evaluare a unor strategii moderne, care permit reasamblări, reajustări şi adaptări la disciplinele de învăţământ, depinde în ultimă instanţă de cunoaşterea, de înţelegerea şi de abilitatea de a le folosi. Prin adaptarea vechilor valori la noile cerinţe ale societăţii, cadrul didactic “nu este un simplu executant al unor prescripţii sau reţete, ci devine factor activ al procesului de învăţământ, învaţă cu cei pe care îi învaţă, având rol de coordonator şi catalizator al educaţiei şi instrucţiei” (Romita Jucu).

       Profesorul trebuie să-şi schimbe concepţia şi metodologia instruirii şi educării, să coopereze cu elevii, să devină un model real de integrare socioprofesională şi educaţie permanentă, să se implice în deciziile educaţionale, să asigure un învăţământ de calitate. Pregătirea managerială a profesorului, însuşirea culturii manageriale, nu numai cea tradiţională psihopedagogică şi metodică, pot asigura esenţial înţelegerea şi aplicarea relaţiei autoritate-libertate, ca nou sens al educaţiei, prin predare-învăţare şi rezolvarea altor situaţii din procesul educaţional şcolar.

       Reforma învăţământului pune deosebit accent pe crearea de alternative metodologice, pe stimularea învăţării prin cooperare şi folosirea metodelor interactive de grup. Implementarea în practica educativă a strategiilor manageriale interactive presupune un proces de învăţare socială, ce influenţează întreaga structură psihică a educatorului-manager, dar şi a educabililor, toate aceste modificări de la nivelul personalităţii acestora reflectându-se în noi componente, atitudini, valori.      

      Cadrele didactice reprezintă principala resursă umană capabilă să prognozeze, organizeze şi coordoneze activităţile de introducere a noului, asigurând astfel dezvoltarea optimă a organizaţiei şcolare.

      Fundamentul activitatii didactice în scoala traditionala a fost asigurat de psihologia asociationista, pentru care actul cunoasterii se reducea la simpla înregistrare prin simturi, la perceptie.

Într-o învățare centrată pe elev, rolul profesorului este de instructor, ghid, îndrumătorul care te companiază, mentor, sfătuitor,consultant, transmiţător de cunoştinţe, formator, supraveghetor, coordonator, cercetător critic, model, colaborator – o  persoană care facilitează procesul învăţării pentru elevi, încercând să descopere ce anume este interesat să înveţe elevul, şi determinând apoi cea mai bună modalitate de a-i pune la dispoziţie elevului acele informaţii prin  furnizarea de sisteme de cunoştinţe sau materiale, care să-i dea acestuia posibilitatea să se achite mai eficace de o sarcină. Acest lucru se realizează  prin ascultare, punere de întrebări, furnizare de idei, sugerarea de alternative şi identificare de posibile resurse.

Organizarea clasei

Tradițional:
Asistăm la o lecţie obişnuită. Elevii sunt în bănci, unii în spatele celorlalţi, câte unul sau câte doi, ca pe vremea străbunicilor. Toţi au privirile aţintite înainte (acolo sunt catedra şi profesorul). Asta li se cere: privirea în faţă.
Unde găsesc ei răspunsurile la confruntările personale? La profesor, în spatele colegului, departe de zidurile şcolii?…

Modern:

  • Elevii sunt pretutindeni în clasă.
  • Ei se grupează / sunt grupaţi potrivit opţiunilor de studiu şi resurselor asigurate de profesor.
  • Elevii privesc unii la alţii, faţă în faţă. Ei comunică. Toţi au şansa dialogului efectiv.
  • În parteneriat cu profesorul ei vor găsi răspunsurile…

Rolul elevului

Tradițional:

  • Urmăreşte prelegerea, expunerea, explicaţia profesorului.
  • Încearcă să reţină şi să reproducă ideile auzite.
  • Acceptă în mod pasiv ideile transmise.
  • Lucrează izolat.

Modern:

  • Realizează un schimb de idei cu ceilalţi.
  • Cooperează în rezolvarea sarcinilor de lucru.
  • Exprimă puncte de vedere proprii.
  • Argumentează, pune şi îşi pune întrebări cu scopul de a înţelege.

Rolul  profesorului

Tradițional:

  • Expune, ţine prelegeri
  • Impune puncte de vedere.
  • Se consideră şi se manifestă “ca un părinte”.

Modern:

  • Facilitează şi moderează învăţarea
  • Ajută elevii să înţeleagă şi să explice punctele de vedere.
  • Este partener în învăţare.

Modul de realizare a învățării

Tradițional:

  • Învăţarea are loc predominant prin memorare şi reproducere de cunoştinţe.
  • Învăţarea conduce la competiţie între elevi, cu scopul de ierarhizare.

Modern:

  • Învăţarea are loc predominant prin formare de competenţe şi deprinderi practice.
  • Învăţarea se realizează prin cooperare.

Evaluarea

Tradițional:

  • Vizează măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor (ce ştie elevul).
  • Pune accent pe aspectul cantitativ (cât de multă informaţie deţine elevul).
  • Vizează clasificarea elevilor.

Modern:

  • Vizează măsurarea şi aprecierea competenţelor (ce ştie să facă elevul cu ceea ce ştie).
  • Vizează progresul în învăţare la fiecare elev.
  • Pune accent pe elementele de ordin calitativ (valori, atitudini).

        A determina elevii să reţină pe dinafară ceea ce le-a fost comunicat este, evident, mai simplu decât a-i conduce spre autonomia judecăţii. Rolul activ si dominant revine profesorului, pe când elevului îi revine rolul de spectator receptiv, solicitat îndeosebi sa asculte, sa noteze, sa memoreze si sa reproduca. Dialogul autentic dintre componentii binomului educational profesor-elev se realizeaza rar si fragmentar. În cadrul lectiei nu se antreneaza si nu se exerseaza gândirea, nu se creaza situatii în care adevarul sa fie descoperit (redescoperit) de catre elevi, ceea ce conduce la pasivitate, plictiseala, oboseala si în final la o eficacitate formativ-educativa scazuta. Sunt aproape inexistente criticile, cautarile personale, rarele revendicari exprimate de elevi îl deranjeaza pe profesor si în general sunt evitate.

      O analiza comparativa a activitatilor desfasurate în scoala traditionala si în cea modernă, scoate în evidentă urmatoarele aspecte:

Rolul  cadrului didactic în învăţământul tradiţional:

AVANTAJE:

  • Asigură însuşirea temeinică şi sistematică a cunoştinţelor predate

LIMITE:

  • predă, expune, ţine prelegeri;
  • explică şi demonstrează;
  • limitează foarte mult activitatea elevilor (expunerea nu trebuie să depăşească cel mult 30% în cadrul unei ore);
  • lasă puţin timp de iniţiativă elevilor, manifestat de regulă prin întrebări generatoare de explicaţii;
  • elevii se află într-un raport de dependenţă faţă de învăţător.
  • impune puncte de vedere proprii;
  • se consideră singurul ,,expert’’într-o problemă.
  •  deţine adevărul (absolut);
  • ştie ce este adevărat sau fals, corect sau incorect, ceea ce trebuie să înveţe elevul (ceea ce este ,,bun’’ pentru el).

 Rolul cadrului didactic care promovează predarea-învăţarea în învăţământul modern:

  • organizează şi dirijează învăţarea, o orchestrează şi o regizează;
  • facilitează şi moderează activitatea de învăţare;
  • ajută elevii să înţeleagă lucrurile şi să şi le explice;
  • responsabilizează elevii în vederea funcţionării optime a grupului;

       Lecţia de predare-învăţare devine astfel ,,o aventură a cunoaşterii” în care copilul participă activ,după puterile proprii,întâlnind probleme şi situaţii dificile,examindu-le şi descoperind soluţii plauzibile.Rolul profesorului constă în cel de stimulare şi dirijare.El trebuie nu numai să organizeze spaţiul şi activitatea, ci şi să participe alaturi de elevi la elaborarea cunoştinţelor, să servească drept model în legăturile interpersonale şi să încurajeze interacţiunile cooperante dintre elevi; să-i îndrume cum să-şi folosească timpul, spaţiul, echipamentul şi materialele; să ajute invidul sau grupul sa extragă din experienţe informaţiile necesare,valorile şi să le interpreteze şi evalueze.

În concluzie, ancorarea şcolii româneşti în secolul XXI presupune în mod obligatoriu utilizarea unor astfel de metode moderne. Nu este cazul să absolutizăm utilizarea acestor metode în detrimentul celor clasice. Un adevărat profesionist în predare (indiferent de disciplină) va trebui să ştie să adapteze demersul didactic. Sunt lecţii care în mod cert produc performanţe şcolare superioare numai cu ajutorul metodelor moderne, dar sunt şi lecţii în care prezenţa acestora nu este obligatorie.

Interesul elevilor pentru lecţii creşte ori de câte ori sunt folosite astfel de metode în predare. Prestanţa profesorului care le foloseşte este şi ea, în mod sigur, mai ridicată.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *