ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



EFICIENTIZAREA ACTIVITĂȚII DIDACTICE

Prof. Tudor Alina

Liceul Teoretic ,, George Emil Palade” Constanța

Pentru a conştientiza potenţialul deplin în calitate de profesor, este necesară deprinderea unor roluri cheie. Acestea pot fi învăţate doar prin experienţă şi printr-o practică susţinută.

Una dintre cele mai importante calităţi ale profesorului este flexibilitatea. Cu cât sunt mai diferite instrumentele şi deprinderile mentale de care dispune profesorul pentru a obţine tot ceea ce este mai bun de la elevii săi, cu atât va fi mai flexibil şi, prin urmare, mai eficient în activitatea didactică.

1. Planificarea este procesul de determinare a ceea ce urmează a fi făcut. Orice acţiune care nu urmează un plan este cauza oricărui eşec, în schimb orice acţiune precedată de o planificare temeinică stă la baza succesului şcolar.

2. Organizarea reprezintă procesul de implementare a planului în vederea atingerii obiectivelor propuse. Profesorul trebuie să desemneze responsabilităţi clare pentru fiecare sarcină de lucru sau activitate. Conform regulii 80/20, prima parte de 20% din timpul petrecut cu planificarea şi organizarea muncii este la fel de valoroasă sau chiar mai valoroasă decât restul de 80% din timpul dedicat sarcinii de lucru propriu-zise.

3. Atragerea elevilor este un lucru important, de care are nevoie profesorul pentru a-şi duce planul la îndeplinire şi pentru a obţine rezultatele dorite.

4. Împărţirea responsabilităţilor este una dintre cele mai importante deprinderi ce ţin de managementul clasei. Sarcina unui profesor este obţinerea celor mai bune rezultate cu elevii din clasă. Un elev de nivel mediu munceşte la 50% din capacitate. Împărţind sarcinile de lucru eficient, poate fi valorificat şi potenţialul de 50% nefolosit. Sarcina unui profesor este de a-şi ajuta elevii să se dezvolte.

5. Monitorizarea execuţiei sarcinilor de lucru este procesul prin care profesorul se asigură că acestea sunt rezolvate în limita timpului alocat. Obţinerea rezultatelor şcolare ţine de abilităţile profesorului de a organiza ora şi de a-şi supraveghea eficient elevii.

Cei mai buni profesori se definesc prin trei elemente:

  • Structură

Toţi elevii ştiu cu exactitate ce trebuie să facă şi la ce standard.

  • Consideraţie

Profesorul îşi face elevii să simtă că-i pasă cu adevărat de ei.

  • Libertate ( în sensul bun al cuvântului)

După ce le-au dat de făcut un lucru, profesorii buni încearcă să se dea la o parte , intervenind pe lângă elevi doar atunci când este necesar să-i îndrume sau să le ofere o mână de ajutor.

Profesorul deţine un nivel superior de cunoştinţe şi deprinderi care trebuiesc împărtăşite elevilor. Există mai multe elemente esenţiale ale monitorizării activităţii elevilor. Profesorul gestionează activitatea în clasă , urmărindu-şi elevii cu aceeaşi răbdare şi înţelegere de care ar da dovadă dacă ar trebui să-şi supravegheze proprii copii. Profesorul trebuie să fie amabil cu elevii: să le acorde timp, să dovedească grijă, să fie respectuos cu ei, să-şi exprime grija şi preocuparea faţă de ei şi preocupările lor.

6. Evaluarea necesită stabilirea unui sistem corespunzător pentru fiecare componentă a muncii elevilor şi stabilirea unor standarde de performanţă pentru fiecare sarcină de lucru în parte. Fiecare sarcină sau fiecare componentă a unei sarcini poate fi cuantificată într-un fel sau altul. Profesorul trebuie să stabilească obiective operaţionale care trebuie atinse în timpul orei şi pe care elevii trebuie să le cunoască. Profesorul gestionează munca elevilor, verificând permanent cât de mult se apropie ei de atingerea obiectivelor. De fiecare dată când elevilor le este comunicat clar un anumit obiectiv asupra căruia să se concentreze, rezultatele lor se îmbunătăţesc.

7. Comunicarea

Multe din problemele apărute în timpul orei sunt cauzate de deficienţele în comunicare sau de inexistenţa acesteia. Elevilor trebuie să li se comunice permanent informaţii esenţiale pentru a se achita corect de sarcinile de lucru. Mijlocul de comunicare pe care-l utilizează profesorul poate fi un mijloc vizual sau unul auditiv. Elevii care au simţul vizual mai dezvoltat au nevoie să vadă informaţiile aşternute pe hârtie. Dacă nu văd informaţiile, ei nu şi le amintesc ulterior sau şi le amintesc incorect. Elevilor care au simţul auditiv mai dezvoltat le place să discute şi să audă informaţiile. Ei nu sunt la fel de interesaţi să le citească. Comunicarea este una dintre responsabilităţile esenţiale ale unui profesor eficient.

Un copil obişnuit lucrează cu 50%  sau mai puţin din potenţialul său. Acest lucru înseamnă că cele mai bune rezultate pot fi obţinute prin stimularea şi activarea potenţialului latent al fiecărui copil.

Toate formele de motivaţie ţin de automotivaţie. Profesorul poate crea un mediu în care motivaţia elevilor să apară în mod natural. În acest scop, acesta trebuie să adune toţi factorii motivaţionali posibili şi, în acelaşi timp, să-i înlăture pe cei nemotivaţionali, cei responsabili cu inhibarea performanţelor.

Cele mai bune rezultate se obţin în medii de lucru construite pe multă încredere, unde copiii au sentimente pozitive faţă de propria persoană. Elevii sunt motivaţi atunci când au o părere excelentă despre ei înşişi. Menţinerea unui mediu de lucru bazat pe multă încredere reprezintă una dintre cele mai importante măsuri pe care le poate lua profesorul. El trebuie să stimuleze potenţialul extraordinar al elevilor săi. Elevii devin performanţi atunci când se simt în siguranţă, când  profesorul şi colegii săi de clasă îi respectă , când simt că sunt apreciaţi şi li se acordă multă încredere.

Secretul motivaţiei, al entuziasmului şi al cultivării unei păreri pozitive despre propria persoană ţine de nivelul stimei de sine care-l caracterizează pe elev. Încrederea în sine este dată de măsura în care acesta se place ca persoană. Cu cât se place şi se respectă mai mult pe sine însuşi, cu atât rezultatele pe care le înregistrează la şcoală sunt mai bune. În plus, cu cât se place mai mult pe sine însuşi, cu atât îi place mai mult pe colegii săi şi se înţelege mai bine cu ei.

Încrederea în sine duce la stabilirea unor scopuri mai ambiţioase şi la mai multă stăruinţă în atingerea lor. Cu cât se place mai mult, elevul îşi fixează standarde de calitate mai înalte şi îşi desfăşoară activităţile şcolare mai bine. Stima de sine trebuie întreţinută şi stimulată în rândul elevilor din orice şcoală pentru a obţine rezultatele cele mai bune.

La polul opus faţă de încrederea în sine stau teama, nesiguranţa, negativismul, sentimentele de inferioritate şi relaţiile umane de calitate proastă. Profesorul nu trebuie să facă elevilor săi remarci critice sau să fie intransigent cu micile greşeli inevitabile. Profesorul nu trebuie să reacţioneze agresiv sau exagerat atunci când lucrurile nu merg conform aşteptărilor sale. Profesorul trebuie să consolideze încrederea elevilor în forţele proprii cu fiecare ocazie, să-i laude, să-i facă să se vadă într-o lumină pozitivă prin recunoaşterea , recompensarea şi aprobarea regulată a eforturilor lor. Profesorul trebuie să creeze un mediu de lucru bazat pe multă încredere, astfel încât toţi elevii să se simtă minunat la toate orele sale.

BIBLIOGRAFIE

1. Bontaș I., Tratat de pedagogie, Editura ALL, 2007

2. Cerghit Ioan (coordonator), Curs de pedagogie, Universitatea București, 1988

3. Cerghit Ioan, Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, 1997

4. Cristina Vasile, Denisa Ene, Metodica și evaluarea pentru examenele de titularizare și definitivare în învățământ, Rovimed Publishers, 2017

5. Cristea Sorin, Dicționar de pedagogie, Grupul Editorial Litera, 2000

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *