ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE PENTRU COEZIUNEA CLASEI DE ELEVI

Prof. Panțucu Ioana

Școala Gimnazială „Sfinții Constantin și Elena” București

„Meseria de învățător sau de profesor urmărește obiective deosebite: pregătirea copiilor și adolescenților din punct de vedere academic, dar și pregătirea lor pentru viață. Schimbările continue care apar în mediul social, particularitățile curriculumului, diferențele individuale între copii fac ca această muncă să fie una provocatoare și solicitantă în același timp.” (Bursuc Bogdana, Managementul clasei: ghid pentru profesori și învățători)

Cea mai mare provocare pentru un cadru didactic și, mai ales, pentru un profesor diriginte o reprezintă cunoașterea și colaborarea cu elevii dintr-o clasă nou formată. De obicei, informațiile primite vizează calitățile lor intelectuale, rezultatele obținute la diferite concursuri, aptitudinile deosebite, talentele. Ajuns la clasă, dirigintele își dă seama că ceea ce contează, în primul rând, este realizarea coeziunii clasei. Fiecare elev reprezintă o individualitate ce tinde să se manifeste într-un mod diferit în cadrul colectivului. Apar diferite tipuri de comportamente, uneori surprinzătoare pentru părinți, profesori sau formatorii anteriori ai elevilor. Dacă în ciclul primar copilul este modelat , în mare parte, de învățător, trecerea în ciclul gimnazial reprezintă o treaptă către o altă etapă de dezvoltare a personalității.

În cadrul grupului, se diferențiază, treptat, diferite tipuri de elevi:

  • liderul, personalitatea dominantă, respectat și recunoscut de ceilalți;
  • elevul preocupat de studiu din dorința de a afla noi informații, de a se perfecționa;
  • elevul ce vizează obținerea unor rezultate foarte bune;
  • tipul amabil, prietenos, interesat de a avea cât mai mulți prieteni;
  • popularul- elevul apreciat pentru abilitățile sale de comunicare;
  • sportivul, câștigătorul a numeroase premii la concursurile școlare și extrașcolare;
  • pasionatul de jocuri pe calculator;
  • oratorul;
  • glumețul;
  • povestitorul etc.

Obiectivul principal al profesorului diriginte este acela de a asigura coeziunea grupului, mai ales în situația în care clasa este formată din elevi proveniți din școli sau colective diferite. Stabilirea unor scopuri comune, vizarea atingerii unor obiective socio-afective influențează formarea unei atitudini pozitive, a sentimentului de apartenență la grup, de mândrie. Colaborarea cu ceilalți membri produce satisfacție, conferă încredere, posibilitatea de a-și exprima liber ideile, de a se pune în valoare.

Un rol important în formarea coeziunii grupului de elevi îl au activitățile extrașcolare, ca parte a educației nonformale. Este recomandat ca stabilirea lor să se facă în comun acord cu elevii implicați, prezentând numeroase avantaje:

  • asigurarea interacțiunii sociale;
  • dezvoltarea responsabilității;
  • autodisciplina;
  • formarea aptitudinilor organizatorice;
  • ajutorul reciproc;
  • valorizarea membrilor grupului;
  • promovarea intereselor și aspirațiilor comune;
  • trezirea interesului pentru frumusețile țării;
  • dezvoltarea simțului estetic etc.

Diversitatea activităților extrașcolare permite implicarea tuturor elevilor, ducând atât la satisfacția individuală, cât și la realizarea obiectivelor ce au în vedere beneficiul colectivității. De exemplu, excursiile școlare propun vizitarea unor case memoriale, a unor muzee, instituții, dar, în același timp, reprezintă un timp pe care elevii îl petrec împreună, interacționând, cunoscându-se mai bine într-un mediu diferit de școală. De multe ori, în autocar se cântă, se spun glume, ghicitori, povestioare care destind atmosfera și, în același timp, pun baza relațiilor din cadrul grupului. În scurtele popasuri se organizează competiții sportive, jocuri ce implică relații de cooperare între membrii echipelor, organizare, ajutor reciproc.

 Taberele tematice sunt un prilej de petrecere a timpului într-un cadru plăcut, fără oboseala cauzată de excursiile de o zi. Participarea la diferite ateliere sau jocuri de echipă, drumețiile, concursurile de talente, organizarea unor spectacole, a unor activități distractive asigură un mediu propice pentru manifestarea coeziunii grupului. De cele mai multe ori, participanții sunt elevi din aceeași clasă, care se mobilizează, își impun să respecte anumite reguli, au curajul de a se valoriza.

De un real succes se bucură activitățile organizate în timpul „Școlii Altfel”: activități de robotică, programare, întâlniri cu personalități, campionate sportive, vizite la muzee, instituții, vizionarea unor spectacole de teatru sau a unui film etc. Indiferent de activitatea propusă, implicată este clasa întreagă și, în felul acesta, se naște sentimentul de apartenență la grup. Concursurile cu alte clase sau școli, indiferent de specificul lor, creează sentimentul de solidaritate, de susținere a reprezentanților clasei.

Indiferent de tipul lor, activitățile extrașcolare reprezintă, așadar, un mijloc eficace de sudare a colectivului de elevi, o resursă inepuizabilă ce așteaptă a fi utilizată pentru dezvoltarea aptitudinilor de comunicare și  pentru sporirea încrederii în forțele proprii.

BIBLIOGRAFIE

Bursuc, Bogdana, Popescu, Alina, Managementul clasei: ghid pentru profesori și învățători, Alpha MDN, Buzău, 2007

Dewey, John, Fundamente pentru o știință a educației, EDP, București, 1992

Răducu, Ani, „Școala diriginților”...sau De vorbă fără catalog... -Ghid pentru aplicarea Programei de consiliere și orientare școlare, Editura ASS, Iași, 2006

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *