ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



PROVOCĂRILE ELEVILOR ÎN TIMPUL ȘCOLII ONLINE

Prof. Tudor Alina

Liceul Teoretic ,, George Emil Palade” Constanța

În urmă cu un an, am trecut la învățământul online și am avut senzația că un puzzle se construia în timp real. S-au închis școlile și nimeni nu s-a gândit cum o să fie situația mai departe. Deși elevii păreau la adăpost, pandemia i-a afectat profund. Elevii din România au avut cel mai lung timp în care au stat acasă dintre toate statele europene.

Dificultățile, pe care le-au avut elevii în timpul perioadei în care școala s-a mutat în online, au fost dificultăți de ordin tehnic, lipsa deprinderilor de a folosi tehnologiile digitale în învățare, nivelul insuficient al competențelor digitale, lipsa dispozitivelor adecvate acestui gen de învățare, lipsa monitorizării constante ale activității lor în online, acces limitat la Internet ( mai ales în zonele rurale), lipsa ajutorului sau interesului din partea părinților/tutorilor. Elevii au avut probleme cu conectarea pe unele platforme educaționale, au existat limitări de browser sau unele restricții de acces, a fost necesară instalarea unor programe suplimentare, de care aveau nevoie pentru rezolvarea temelor sau sarcinilor de lucru date de profesori.

Mulți elevi, care aveau acces la informația digitală, nu aveau o obișnuință de a învăța în acest sens, pentru că erau obișnuiți să folosească dispozitivele deținute pentru socializare, jocuri și muzică și, de aici, lipsa obișnuinței de a învăța folosind tehnologiile digitale. Se poate observa că, în situația în care elevii au avut acces la Internet, puțini au utilizat tehnologia ca instrument de învățare înainte de perioada școlii online. Impedimentele sunt sensibil mai mari în mediul rural din cauza unui semnal mai slab de Internet sau a întreruperilor dese de curent din unele localități. În mediul rural, au existat mai mulți elevi care nu dețineau dispozitive adecvate, mulți conectându-se la ore doar cu un telefon smart.

În timpul școlii online a crescut diferența de pregătire dintre elevii buni, cei de nivel mediu și cei foarte slabi, care țin pasul foarte greu și în clasă. Elevii cu rezultate bune la învățătură aveau obișnuința de a învăța și această obișnuință s-a păstrat și în mediul online. Chiar dacă au același acces la tehnologie, elevii slabi sunt mai puțin pregătiți să o folosească în scopul învățării. Diferența dintre elevii medii și slabi față de cei cu rezultate foarte bune a crescut în mediul online, comparativ cu diferențele percepute de cadrele didactice în mediul urban, conform statisticilor făcute în acest interval de timp. Cadrele didactice au fost rezervate în ceea ce privește parcurgerea curriculumului de trunchi comun de către elevii mai slabi în această perioadă.  Situația aceasta este valabilă și pentru elevii din anii terminali. Pentru toți acești elevi trebuie intervenit cât mai rapid, prin pregătire remedială și găsirea unor soluții rapide de micșorare a diferenței de pregătire dintre elevii slabi și cei mai buni.

Cu toate aceste probleme, cadrele didactice au subliniat faptul că elevilor le place să învețe folosind tehnologiile moderne și mulți dintre ei reușesc să lucreze autonom. Utilizarea instrumentelor digitale a crescut atractivitatea procesului de învățare.

Activitatea elevilor a fost mai bună în situația în care nu s-au folosit mai multe platforme educaționale și prea multe aplicații. Mutarea de pe o platformă pe alta a dat elevilor un sentiment de nesiguranță, care oricum a existat în timpul școlii online datorită problemelor tehnice întâlnite pe parcurs.

În cazul mutării școlii în online, a crescut rolul părintelui ca partener al cadrului didactic. Părintele a devenit responsabil pentru gestionarea activității de acasă a elevului, pentru funcționarea fizică a sistemului și pentru motivarea și implicarea elevului. Părinții au simțit aceste responsabilități ca o mare presiune, iar unii au început să acuze că au făcut munca profesorilor. Părinții trebuie să conștientizeze rolul lor în educarea copiilor și să colaboreze cu școala în vederea bunei funcționări a procesului de învățământ.

Cadrele didactice au considerat că unii părinți nu pot asigura suportul necesar, că unii elevi sunt mai greu de convins să învețe în online, că mulți elevi nu sunt atenți la ore sau nu participă activ la ore și că o perioadă prelungită de suspendare a cursurilor la școală va avea efecte grave, constând în imposibilitatea recuperării decalajelor apărute în online față de planificările didactice existente.

Închiderea fizică a școlilor nu a diminuat, cum am fi crezut, bullyingul. Cu toate că elevii nu s-au mai întâlnit față în față, a apărut fenomenul de cyberbullying. Sunt chiar profesori care consideră că fenomenul de violență psihologică s-a intensificat în momentul închiderii școlilor, mai ales în zona online. Acest fenomen și-a făcut simțită prezența, dar este destul de greu de cuantificat în timpul activității online.

În concluzie, prin educația la distanță au de suferit aspectul relațional profesor-elev sau elev-elev, realizarea obiectivă a evaluării elevilor, a feedback-ului, monitorizarea și stimularea performanțelor și personalizarea procesului de învățare.  Prin educație online se poate, mai degrabă, orienta procesul de autoînvățare la elevi decât să se realizeze predarea cunoștințelor în mod clasic. Managementul clasei are de suferit în mediul online, profesorul nu este atât de convins că deține controlul elevilor la fel ca la școală. De exemplu, în situațiile în care elevul spune că nu îi mai merge camera sau microfonul, situații imposibil de controlat de către profesor. Au existat multe situații în care părinții elevilor erau plecați din țară, iar copiii lor erau în grija bunicilor sau a altor rude sau situații în care copiii unei familii dețineau un singur dispozitiv de conectare în online. Învățământul online poate exclude categorii întregi de elevi, cum ar fi copiii cu CES, cei neșcolarizați, abandonați, etc. Sunt necesare studii în vederea identificării nevoilor elevilor, care au întâmpinat probleme în perioada online, în special cei care nu au putut beneficia de activitățile organizate de cadrele didactice din motive personale, de exemplu cazurile sociale grave.

Ar trebui implicate toate structurile statului, ONG-uri, companii edtech, la toate nivel național, regional și local pentru îmbunătățirea situației școlare a tuturor elevilor, este necesară reorganizarea curriculumului, trebuie făcute investiții în echipamente și în dezvoltarea de resurse digitale, trebuie să existe o echitate în asigurarea accesului la aceste resurse, instruirea gratuită a cadrelor didactice în acest domeniu și finanțarea adecvată a tuturor școlilor, atât din mediul urban, cât și din mediul rural.

BIBLIOGRAFIE

1. Adriana Băban ( coordonator)-Consiliere educațională, Cluj-Napoca, 2001

2. Bontaș I., Tratat de pedagogie, Editura ALL, 2007

3. Cerghit Ioan (coordonator), Curs de pedagogie, Universitatea București, 1988

4. Cerghit Ioan, Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, 1997

5. Cristea Sorin, Studii de pedagogie generală, Editura Didactică și Pedagogică, 2004

6. P. Botnariuc, C. Cucoș, C. Glava, D. Iancu, M. Ilie, O. Istrate, A.V. Labăr, I.O. Pânișoară,    D. Ștefănescu, S. Velea, Școala online-Raport de cercetare evaluativă,București,2020

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *