ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



GESTIONAREA SITUAȚIILOR DIFICILE

Prof. Înv. Preșc. Ioniță Tatiana Elena

Școala Gimnazială Ion Creangă

În procesul didactic – ca în orice proces de comunicare – apar deseori situații dificile.

Situațiile dificile sunt acele situații în care lucrurile se blochează, par a nu avea cum să înainteze, oamenii acumulează frustrări şi par a vorbi limbi diferite. Într-un fel, chiar aşa şi este. Cu toții ne aflăm zilnic în astfel de situații. Primul pas în direcția prevenirii şi rezolvării unor astfel de situații este identificarea categoriilor de situații dificile şi obținerea clarității cu privire la factorii care le generează.

Unul dintre aspectele sensibile şi de maxim interes, în acelaşi timp, este existența şifrecvența apariției situațiilor dificile de comunicare în contextul educațional. Dificultatea constă în faptul că ele au la bază, ca factor generator, conflictul interpersonal – care este în strânsă relație cu conflictul intrapersonal.

Ce este un conflict? Conflictul poate fi considerat din punct de vedere comportamental ca o formă de opoziție care este centrată pe adversar; este bazată pe incompatibilitatea scopurilor, intențiilor sau valorilor părții oponente” (Louis Stern)

Ineficiența comunicării şi, prin urmare, a relaționării duce – aproape întotdeauna – la conflict.

Motivele sau surseleconflictului pot fi:

Divergenţa de scopuri, interese, opinii, percepții, concepţii de viaţă, modalităţi de atingere a scopurilor, particularităţi individuale ale oamenilor;

Diferența de identitate;Incapacitatea/lipsa voinței de a accepta că nu are dreptate, diferențele individuale etc.; “Scenarita” – anticipație negativă;

Insuficiența resurselor;Răspunsul la agresiune cu o agresiune şi mai mare – este justificat ă doar când viaţa îţi este pusă în pericol;

Conflictogenii - cuvinte sau acţiuni care pot duce la conflict, fără ca persoana să aibă o astfel    de intenţie;

Orgolii.  Conflictul interpersonal are definiții diferite în funcție de autorii care l-au tratat în lucrările lor. Evert Van de Vliert (1997) considera că “indivizii sunt î n conflict când sunt obstrucționați sauiritați de un alt individ sau grup şi reacționează inevitabil la acesta într-un mod benefic sau costisitor.”

Componentele conflictului:

  • Percepția conflictului – modul în care îl înțelegem şi îl evaluăm; nu este întotdeauna rezonabilă sau realistă;
  • Afectivitatea în conflict  - emoțiile şi sentimentele;
  • Acțiunea.

Conflictul social este orice formă modificată/afectată/negativată a relațiilor social-umane aşa cum sunt ele acceptate sau aşteptate în unitatea socială (grup sau comunitate) şi în cultura din care fac parte actorii sociali.

Mai concret, conflictul social apare atunci când două sau mai multe “părți”/”sisteme” (persoane, grupuri, comunități) aflate în interdependență sunt (sau doar se percep) diferite sau chiar incompatibile la nivelul trebuințelor, scopurilor, valorilor, resurselor sau al unor trăsături de personalitate, diferență sau incompatibilitate care produc o stare de tensiune ce se cere descărcată. (“Conflictul interpersonal”, Ana Stoica-Constantin, pag 23)

Sursele conflictului: diferențele şi incompatibilitățile dintre persoane;

  • nevoile/interesele umane;
  • comunicarea;
  • stima de sine;
  • valorile individului;
  • nerespectarea normelor – explicite sau implicite;
  • comportamentele neadecvate;agresivitatea; competențele sociale;
  • statutul, puterea, prestigiu, „principiile”;
  • utilizarea şi comunicarea culturii şi informațiilor.

Tipologii de conflict

Situațiile de conflict pot fi încadrate pe categorii de tipologii în funcție de câteva criterii:

                 1. Localizare: internă sau externă - reținem că cele două forme sunt interdependente.

                 2. Aparenta - discerne intre conflict și manifest( simtomul) și cel nemanifestat(subteran) de substituție-,,adevaratul motiv,,-cauza Nivel – disconfort, incident, neînțelegere, tensiunea, criza;

                 3„Câștigătorul conflictului”- sumă zero, cooperare totală, motive mixte;

                 4.Natura intrinsecă a conflictului;

                 5.Sistemele/părțile implicate – endogene-exogene  şi simetrice-asimetrice;

                 6.Scop – orientare spre problem ă sau spre structură;

                 7.Percepția adversarului – lupte, jocuri, dezbateri

În accepțiunea majorității specialiştilor din domeniul psihologiei rezolvării conflictelor, dincolo de nuanțări, conflictul intrapersonal poate viza trei aspecte majore:

  1. Frustrarea
  2. Conflictul între scopuri
  3. Conflictul de rol (ambiguitatea)

Aspecte asociate conflictului intrapersonal sau consecințe ale acestuia:

  • Conflictul cognitiv
    • Conflictul perceptiv
    • Complexele
    • Mecanismele de apărare

Conform Freud acestea sunt:

  • Refularea
    • Regresia
    • Sublimarea şi formațiunea reacțională
    • Proiecția
    • Întoarcerea împotriva propriei persoane şi transformarea în contrariu
    • Introiecția sau identificarea
    • Anularea retroactivă şi izolarea

Rolul comunicării în prevenirea şi rezolvarea conflictului

Comunicarea reprezintă un mijloc de prevenire, producere şi rezolvare a conflictelor. Putem, prin urmare, lua în discuție câteva aspecte relevante din această perspectivă:

  1. Conținutul mesajelor în comunicarea interpersonală
  2. Comunicarea perturbată sau blocată, sursă a conflictului: cauze externe ale perturbării sau blocării comunicării,  procese psihice/psihosociale, comportamente care inhibă, perturbă sau blochează comunicarea,  factori de personalitate şi procese psihice.
  3. Comunicarea preventivă pentru conflict: inițierea dialogului, desfăşurarea dialogului
  4. Principii şi atitudini pentru prevenția şi rezolvarea conflictului prin dialog

Bibliografie:  Comunicarea eficientă cu elevii – note de curs ”Asociația Transformarea prin formare”

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *