ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



IUBIREA NECONDIȚIONATĂ

Prof. FERENCZ DORA AGNES

SCOALA GIMNAZIALA VASKERTES GHEORGHENI, Harghita

            „Iubirea este îndelung răbdătoare și bună. Iubirea nu este geloasă, nu se laudă, nu se îngâmfă, nu se comportă necuviincios, nu se irită. Nu ține cont de răul suferit. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură cu adevărul. Îndură totul, crede totul, speră totul, suportă totul.” (1 Cor. 13: 4-7)

            Iubirea lui Dumnezeu ia inițiativa și, fără a discrimina, iubește pe oricine. EL ne iubește și atunci când nu merităm să fim iubiți. Iubirea umană discriminează, este părtinitoare, iubim anumiți oameni, în timp ce pe alții nu, sau nu îi iubim cu aceeași intensitate.  Omul, în general, iubește atunci când este iubit. Iubirea umană conține întotdeauna un sâmbure de egoism, cu alte cuvinte, ne străduim să iubim motivați de interese personale. În anumite ocazii condiționăm iubirea. În antiteză cu acestea, iubirea divină este altruistă, gratuită, iubește prima (ia inițiativa) și iubește necondiționat.

            Baza unei relații solide cu copiii o reprezintă iubirea necondiționată. Aceasta este importantă în disciplinarea copiilor. Fără aceasta nu putem înțelege comportamentul copilului, rămânând inerți în fața comportamentului inadecvat al lui. „Putem spune că iubirea necondiționată este steaua călăuzitoare în educarea copilului.

            Iubirea necondiționată nu ține cont de aspectul exterior al copilului, de trăsăturile avantajoase sau dezavantajoase, de handicapuri, de comportamente inadecvate. Aceasta nu înseamnă că suntem permisivi întotdeauna cu copilul, că îi arătăm aceeași iubire și atunci când are un comportament  de  neacceptat. Dacă relațiile cu copilul sunt construite pe iubirea necondiționată, ne va fi mai ușor să gestionăm majoritatea conflictelor apărute. Copilul simte dacă îl iubim necondiționat, iar aceasta îl va determina să adopte un comportament adecvat, va fi echilibrat, fericit, va primi aripi. Însă dacă iubirea este parțială, este condiționată, el va fi neîncrezător și timid. Copilul exprimă prin comportament de ceea ce are nevoie; uneori are nevoie de mai multă iubire, alteori de disciplinare, de acceptare sau de  înțelegere.

             Fiecare copil are anumite necesități emoționale, care sunt numite „bagaj emoțional”. Acest bagaj este important să-l umplem cu iubire necondiționată, înțelegere, disciplinare. „Numai atunci putem aștepta ca un copil să dea maximul capacităților sale, dacă i-am umplut bagajul emoțional.”

            Din atitudinea noastră, copilul va discerne dacă îl iubim cu adevărat. Prin atitudine, fapte și cuvinte ne împărtășim iubirea necondiționată.  Iubindu-l necondiționat, acceptându-l și respectându-l, îl vom determina să se accepte, să se respecte. În demonstrarea iubirii este important contactul vizual, atingerea corporală,  atenția  îndreptată doar asupra copilului și disciplinarea.

            Iubirea necondiționată este decisivă în disciplinare. Cu cât bagajul emoțional este mai plin, cu atât disciplinarea va fi mai eficientă, iar cu cât bagajul este mai gol, cu atât disciplinarea va avea rezultate mai scăzute. 

            Disciplinarea trebuie să fie constructivă, caracterizată  prin pedepse compensatorii și disciplinare pozitivă, acestea stimulând copilul să-și corecteze greșelile, să repare ce a stricat, să facă bine celui pe care l-a rănit, sau celui căruia  i-a greșit, să-și ceară iertare, să presteze muncă în plus, aceasta având rolul de a-și dezvolta unele abilități, de a evita izbucnirea unor noi conflicte. Disciplinarea pozitivă, pedeapsa compensatorie este utilă  deoarece prin aceasta nu evidențiem un comportament greșit, ci îi îndreptăm atenția asupra consecințelor în încercarea de a le atenua.

            Această metodă este de folos atât pedagogilor, cât și părinților în gestionarea non-violentă  a conflictelor.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *