ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



VOLUNTARIATUL, GRIJĂ ȘI COMPASIUNE

                                                                                       Prof. Săndică Daniela

                                                     Școala Gimnazială Specială „Constantin Pufan” Galați

Ne întrebăm dacă voluntariatul este necesar în educație, iar răspunsul îl găsim chiar în definirea conceptului: o acțiune cu motivație intrinsecă și fără așteptări de recompensă, susținerea celui care se află într-o situație de criză, o situație problemă. În cadrul procesului instructiv-educativ din unitățile de învățământ pot fi identificate anumite limite, crize și blocaje care au impact în viața socială și profesională a comunității de mai târziu. Absenteismul și abandonul școlar, imposibilitatea familiei de a susține pregătirea educațională a  copilului datorită situației materiale precare, condițiile improprii desfășurării unui act educațional de calitate, lipsa unor dotări materiale și tehnice moderne în unitățile școlare, etc – sunt doar câteva exemple de factori, probleme care întârzie sau împiedică succesul în educație. Prin identificarea acestor situații- problemă, putem creiona și dezvolta țintele pe care voluntariatul le urmărește: promovarea egalității șanselor tuturor copiilor la un învățământ de calitate, dezvoltarea instituțională a unităților furnizoare de educație, avansarea și susținerea educației de tip incluziv ș.a. Pentru a putea găsi soluții problemelor la care se raportează și pentru a duce la îndeplinire scopurile fixate, voluntariatul trebuie să acționeze pe mai multe planuri și să fie practicat de către toți factorii implicați în educație și anume: familie-școală-comunitate. Pentru a răspunde nevoilor și cerințelor educației și pentru a obține succesul, acest demers de voluntariat trebuie să realizeze permanent schimbul de roluri, astfel ca fiecare să-și asume atât rolul de voluntar, cât și pe cel de beneficiar.

Fiecare copil este diferit și acest lucru este ceea ce îl face special. Dar există câteva elemente esențiale, comune tuturor copiilor: toți au nevoie de educație, dragoste, securitate, hrană bună, exercițiu, socializare. Au nevoie de acceptarea celorlalți. Toți copiii cresc și se dezvoltă, iar ceea ce îi diferențiază este ritmul progresului personal.

Pentru a asigura dezvoltarea socio-emoțională a copiilor, sunt necesare acțiuni care să asigure formarea și dezvoltarea abilităților de interacțiune cu adulții, cu alți copii, de a accepta și respecta diversitatea, formarea comportamentelor prosociale.

Responsabilizarea copilului se face treptat , iar părinții și profesorii au un rol esențial în această acțiune. Copilul trebuie să  învețe să respecte regulile, să comunice și să se comporte adecvat. Trebuie să învețe din propriile greșeli. Învățarea responsabilității ajută la maturizarea copilului și reprezintă o poartă spre succes. Îl ajută să fie autonom, să se descurce pe cu propriile puteri, să nu depindă de cei din jur.

Pentru elevii cu dizabilități, autonomia, integrarea, responsabilizarea sunt obiective ce pot fi  realizate mai ușor prin intermediul parteneriatelor cu alte instituții, prin voluntariat. Pentru a participa la astfel de activități trebuie să-ți dorești acest lucru. Ceea ce faci trebuie să vină din inimă și nu din constrângere. Noi cadrele didactice avem misiunea de a-i  forma pe copii în spiritul acestor valori umane care să le permită o bună integrare in societate.

Ca profesor ce funcționez în școala specială, am acordat un interes deosebit voluntariatului. Am încheiat parteneriate cu licee și colegii gălățene, desfășurând de-a lungul anilor proiectul educațional „STRATEGIA NAȚIONALĂ DE ACȚIUNE COMUNITARĂ”. Aceasta e o punte de comunicare,  incluziune și învățare prin parteneriat. Scopul principal este de a sprijini și promova integrarea în comunitate a elevilor cu cerințe educative speciale, dar și sensibilizarea comunității asupra problemelor cu care se confruntă acești copii și familiile lor. Obiectivele urmărite sunt multiple. Se dorește facilitarea comunicării între elevii din școala specială și liceenii voluntari în vederea socializării și formării unui comportament adecvat de întrajutorare, colaborare, lucru în echipă, acceptare. Elevii cu nevoi speciale  și-au făcut noi prieteni, încrederea lor în forțele proprii a crescut. Și-au dezvoltat sentimentul de apartenență la comunitate, au învățat că pot fi utili prin activități accesibile lor. Elevii voluntari au învățat să dăruiască, să fie empatici cu cei aflați în nevoie. Cu ocazia diverselor sărbători, aceștia au făcut mici surprize dulci copiilor speciali. Produsele realizate în activitățile comune au fost valorificate în expoziții cu vânzare. Sumele obținute s-au folosit pentru achiziționarea de materiale școlare.

Activitatea de voluntariat reprezintă corabia de salvare a societății, și unealta de cioplire a propriului Eu, oferind totodată satisfacția unei fapte bune, împlinire, bucurie. Fiți activi, fiți buni, fiți voluntari!

Bibliografie:

Godfrei C., Parteneriat școală-familie-comunitate. Ghid pentru cadrele didactice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2007

Velea L.S.,Toderaș N., Ionescu M., Participarea elevilor în școală și comunitate. Ghid pentru profesori și elevi, Editura AGATA, Botoșani, 2006

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *