ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAȚIE

Prof. Înv. Primar Băbuși Mariana Mădălina

Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Pitești, Argeș

„Respectaţi copilul care face o greşeală şi care poate atunci sau mai târziu să se corecteze el însuşi, dar opriţi ferm şi imediat orice utilizare nepotrivită a ambianţei, prin grijă, linişte, prin cuvinte blânde ori printr-o prezenţă iubitoare.” (Maria Montessori)

Pe 20 noiembrie 1989, Adunarea Generală a ONU a adoptat un document care în puţin timp a fost semnat şi ratificat de aproape toate statele lumii - Convenţia cu privire la drepturile copilului (CDC). Chiar dacă, la distanţă de 30 de ani, unii experţi sunt de părere că aceasta are o doză mare de declarativitate şi că instrumentele de monitorizare existente lasă de dorit, precum lasă de dorit şi măsurile luate cu referire la statele ce nu îşi respectă obligaţiunile asumate, Convenţia rămâne documentul de referinţă în domeniul promovării şi protejării drepturilor copilului. Spectrul atotcuprinzător al acesteia (drepturi civile, politice, economice, sociale şi culturale) asigură temelia dezvoltării potenţialului copilului într-o atmosferă de libertate, demnitate şi justiţie. Bazele dezvoltării psihice a copilului sunt puse în familie: acest prim mediu social în care îşi începe istoria umană este crucial pentru evoluţia sa. Calitatea ambianţei oferite de părinţi se va imprima în comportamente, care îi vor determina dezvoltarea cognitivă şi afectivă ulterioară. Anume din acest considerent drepturile copilului sunt puse în responsabilitatea părinţilor, iar statul are misiunea de a susţine familia şi de a interveni cu suport atât pentru copii, cât şi pentru părinţi, în funcţie de necesităţile acestora. Având în vedere faptul că de ceea ce se întâmplă sau nu se întâmplă cu copilul în primii ani de viaţă depinde viitorul lui, statul trebuie să aibă o abordare bine definită faţă de părinţi, faţă de capacitatea acestora de a se preocupa de propriii copii, adică de a fi părinţi buni. Noţiunea de competenţă parentală este de mare actualitate. Tendinţa de a profesionaliza rolul parental în concordanţă cu dezvoltarea societăţii şi aşteptările tot mai mari ale copiilor, dar şi ale părinţilor, ia contururi din ce în ce mai evidente. O serie de specialişti propun zece reguli importante pentru educaţia în familie care, respectate de părinţi, vor facilita cultivarea acestor competenţe şi le vor da valoare:

1. Să-ţi iubeşti copilul, să-l accepţi aşa cum este, să te bucuri de el şi să nu-l jigneşti, să nu-l pedepseşti pe nedrept, să nu-l umileşti, să-i dai prilejul să te iubească.

2. Să-ţi protejezi copilul, să-l aperi de pericole fizice şi sufleteşti, la nevoie sacrificându-ţi propriile interese, chiar cu riscul propriei tale vieţi.

3. Să fii un bun exemplu pentru copilul tău, astfel încât el să trăiască într-o familie în care domneşte cinstea, modestia şi armonia.

4. Să te joci cu copilul tău.

5. Să lucrezi cu copilul tău.

6. Să laşi copilul să dobândească singur experienţă de viaţă, chiar dacă suferă, deoarece copilul supraprotejat, ferit de orice pericol, ajunge uneori un invalid social.

7. Să-i arăţi copilului limitele libertăţii umane.

8. Să-l înveţi să fie ascultător.

9. Să aştepţi de la copilul tău numai aprecierile pe care le poate da, conform gradului de maturizare şi de experienţă.

10. Să-i oferi trăiri cu valoare de amintire, să organizezi serbări în familie, excursii, călătorii, vacanţe, concursuri sportive, deoarece copilul se alimentează, ca şi adultul, din trăiri care îi dau prilejul să cunoască lumea.

Mitul părintelui perfect se epuizează repede în faţa imaginii reale asupra provocărilor şi bucuriilor de a fi părinte. Responsabilitatea şi amploarea angajamentelor parentale depind, nu în puţină măsură, de suportul de care vor beneficia părinţii la diferite etape de dezvoltare a copilului. Pedagogii, specialiştii, comunitatea sunt actorii cei mai importanţi angajaţi în marele spectacol al vieţii de copil, care constă din episoade (unele irepetabile) cu impact de durată. Doar cu eforturi comune şi printr-un parteneriat viabil, orientat spre SUSŢINEREA părinţilor în intenţia de a fi sau de a deveni buni, se poate ajunge la rezultatul scontat. În acest sens, există numeroase modele create şi implementate în diferite ţări ale lumii, care, adaptate, pot fi aplicate şi în ţara noastră. În sprijinul acestei afirmaţii voi prezenta câteva exemple de bune practici.

Cel mai frumos curs pentru părinţi, unul de comunicare democratică cu copiii, este considerat Training-ul Părinţilor Eficace. Thomas Gordon, autorul acestuia, „părintele cursurilor pentru copii”, le propune părinţilor să elimine din actul educaţional orice formă de pedeapsă şi de recompensă. El le sugerează alternative pe termen lung, care pun bazele autodisciplinării şi responsabilizării copiilor. Modelul lui Thomas Gordon se axează pe învăţarea părinţilor de a utiliza în relaţia cu copiii ascultarea empatică sau „ascultarea activă”. În susţinerea părinţilor care se confruntă cu temeri legate de creşterea, îngrijirea, formarea copilului vine modelul dezvoltat de Holt România - Fundaţia de Consultanţă şi Servicii Sociale pentru Copii şi Familie. Specialiştii de aici abordează „meseria de părinte” dintr-o perspectivă apreciativă, ceea ce presupune reducerea stresului resimţit de familie şi a riscului unor eventuale frustrări ale părinţilor, frustrări cu repercusiuni indezirabile asupra copiilor. Programul ţinteşte în mod special factorii care contribuie la abuz şi neglijare (lipsa abilităţilor parentale, respectul scăzut faţă de sine, aşteptările nerealiste şi înţelegerea greşită a evoluţiei copilului său, a rolului de părinte etc.). Modelul aplicat de Holt România reprezintă în practică întruniri ale părinţilor, percepute drept o reală metodă de relaxare, precum şi ca un prilej de autoevaluare, de „automenajare” prin dezvoltarea unei atitudini pozitive şi a sentimentului de apartenenţă la un grup, ai cărui membri împărtăşesc aceleaşi bucurii, griji şi preocupări, şi de conştientizare a faptului că nu sunt singurii care practică această profesiune solicitantă.

BIBLIOGRAFIE:

  1. Agabrian, M., Parteneriate şcoală-familie-comunitate, Buc., Ed. Institutul European, 2005.
  2. Gordon, Th., Parent Effectiveness Training, P.E.T. Book, 2006
  3. Holt România - FCSSCF şi UNICEF România, 2003, Ce este educaţia parentală? Modelul Holt România.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *