ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



ACTIVITATEA DE COMBATERE SI PREVENIRE A VIOLENTEI. CONSILIEREA EDUCAȚIONALĂ

Prof.  Lavinia Crăciun

Şcoala Gimnazială „Mircea cel Bătrân” Piteşti, Argeş

Consilierea educațională este realizată de către specialiști formați în domeniul psihologiei, psihopedagogiei, pedagogiei sau sociologiei. Recurgerea la violenţă mai ales în spaţiul şcolar denotă o lipsă de responsabilitate şi o practică nedemnă într-o relaţie de formare şi modelare umană.

Pornind de la o cunoaştere cât mai profundă a particularităţilor elevilor, este necesar să ţinem seama în adoptarea celor mai potrivite măsuri educative de mediile în care aceştia se desfăşoară : şcoala, cluburi şcolare, familia, biserica, grupul de prieteni. De asemenea, o mare influenţă o are mass-media. Copilul contemporan nu-şi poate imagina casa lipsită de televizor, calculator, telefon, primind încă de mic puternica influenţă mass-media care îi conturează de multe ori o imagine eronată asupra lumii. Unii susţin că puterea de influenţare negativă a mass-mediei este infimă şi că o mai mare influenţă o are familia, şcoala, anturajul. Cei mai mulţi autori însă susţin cu dovezi clare modul în care decurge tot acest proces al influenţării şi prezintă urmările negative ce survin mai târziu în viaţa individului. Calculatorul şi programele de chat nu înlocuiesc cercul real de prieteni, chiar dacă noi, adulţii, am inventat lumi virtuale în care putem face chiar şi ceea ce nu ne permitem în viaţa reală.

Şcoala impune elevilor un caracter uniform al comportamentelor sociale şi intelectuale. Unii elevi, în special cei din clasa I, care ies din mediul familial ocrotitor şi intră în comunitatea şcolii prezintă probleme de adaptare. Ei nu pot face faţă acestor obligaţii, nu se pot supune cerinţelor şi exigenţelor şcolii.

Familia îşi pune amprenta asupra existenţei şi dezvoltării copilului prin condiţiile economice, materiale, culturale şi de integrare socială. Dacă în familie nu există armonie, iubire, dacă predomină o atmosferă încărcată, relaţii încordate, violenţe, copiii ajung să aibă tulburări comportamentale. O mare parte dintre aceşti elevi suferă de carenţă afectivă care, instalată mai de timpuriu, poate avea efecte extrem de dăunătoare, uneori cu caracter ireversibil. Alături de carenţa afectivă este frecventă şi carenţa educativă care se manifestă, în special, în mediile defavorizate şi riscă să se transforme în deficienţă culturală, chiar în comportament antisocial. La fel de dăunătoare ca şi carenţa afectivă poate fi şi dragostea exagerată atribuită copilului, părinţii uitând de importanţa educaţiei şi permiţând copilului să facă orice. Există, însă, şi părinţi care sunt foarte exigenţi şi care pretind copilului rezultate mai bune decât este capabil, aceasta provocând copilului irascibilitate şi chiar agresivitate.

Anturajul în care copilul îşi petrece timpul liber are, de asemenea, o puternică influenţă asupra lui. Cu cât copilul are un psihic mai labil, cu atât influenţele negative ale anturajului îşi pun amprenta mai puternic asupra lui. Din dorinţa de a fi la fel cu ceilalţi membrii ai grupului, de a le atrage simpatia, de a-şi dovedi curajul, copiii sunt tentaţi să săvârşească fapte din cele mai rele.

Cadrul didactic are datoria să prevină aceste manifestări, urmărind prin întrega sa activitate să formeze , să dezvolte şi să împlinească personalitatea elevului şi să-i asigure o cât mai bună integrare şcolară şi socială.

Atunci când se pune problema adaptării unor strategii de schimbare şi de eliminare a unor comportamente negative, cadrul didactic trebuie să-şi asume propriul rol educativ. În strânsă conlucrare cu ceilalţi factori educativi el trebuie să intervină prin analizarea dimensiunilor problemei, a cazurilor, a evoluţiei ontogenetice şi sociale a copilului şi să identifice strategia de corectare, ţintind ca finalitate schimbarea comportamentală. Din păcate, însă,  nu există strategii universale valabile pentru toate formele de comportament negativ şi pentru fiecare dintre elevii aflaţi în această situaţie. Strategiile educative trebuie adaptate situaţional, trebuie personalizate, mulate pentru fiecare caz în parte, cunoscând în profunzime elevul, codiţiile sale de dezvoltare şi existenţa acestuia. Activitatea de prevenire şi profilaxie a comportamentului violent presupune o bună cunoaştere a cauzelor şi a condiţiilor care generează tulburările comportamentale, precum şi eliminarea lor.

Cadrul didactic trebuie să dea dovadă de mult discernământ şi profesionalism pentru a menţine o stare de armonie, unitate şi comunicare. Pentru prevenirea şi combaterea violenţei este necesară multă flexibilitate şi perseverenţă, păstrarea calmului şi a autocontrolului şi o gândire pozitivă. Elevul trebuie să-şi desfăşoare activitatea într-o atmosferă în care să fie evitate jignirile, umilirile, ameninţările, violenţele fizice, dar şi psihice . Resursele copilului trebuie canalizate către activităţi plăcute, activităţi de relaxare, activităţi sportive etc. Legăturile cu familia sunt extrem de importante în planul reducerii sau înlăturării violenţei. Discuţiile cu părinţii, precum şi vizitele la domiciliu ne ajută să-i cunoaştem mai bine pe copii, eventual să recunoaştem elemente care pot explica în bună măsură comportamentul violent. Pentru elevii-problemă se pot desfăşura activităţi de consiliere şi orientare în cadrul cărora psihologul împreună cu cadrul didactic încearcă să obţină cooperarea elevului şi al familiei acestuia în vederea restabilirii echilibrului afectiv.

Aşadar, activitatea de combatere şi prevenire a violenţei  este o sarcină complexă care presupune mult tact, răbdare şi consecvenţă atât din parte cadrului didactic, cât şi a elevilor în discuţie.

« A lupta contra violenţei şcolare înseamnă a ameliora calitatea relaţiilor şi a comunicării între toate persoanele angrenate în actul educaţional. » Dardel Jaouadi

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *