ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



ELIMINAREA BLOCAJELOR ÎN COMUNICARE – DRUMUL CĂTRE O ÎNVĂȚARE EFICIENTĂ

Prof.  Pleșu Cristian-Constantin

Școala Gimnazială „Ion Murgeanu” Zorleni, Vaslui

În termeni simplificaţi, comunicarea este procesul prin care un emiţător si un receptor schimbă mesaje intre ei, mesaje care conţin deopotrivă idei si sentimente. Emiţătorul codifică mesajele folosind elemente verbale, nonverbale şi paraverbale; receptorul primeşte mesaje si le decodează, punând în ordine si interpretând cele trei elemente în funcţie de propriile experienţe, credinţe si nevoi.

Putem considera comunicarea eficientă atunci când mesajul transmis de emiţător ajunge corect şi în totalitate la receptor. În realitate însă, de cele mai multe ori, comunicarea este perturbartă, blocată, transformată. Factorii care duc la imperfecţiunea comunicării umane ţin fie de canal, fie de participanţi. Comunicarea este un sistem deschis, influenţat de o mulţime de factori; de aceea blocajele în comunicare se referă la componentele sistemului (emiţător, receptor, canal de comunicare) şi la proces (blocaje apărute în urma interacţiunii din interiorul actului de comunicare).

În categoria factorilor care ţin de sistem recunoaştem elemente comune emiţătorului şi receptorului ca şi cele referitoare la inadvertenţele de transmisie şi receptare, formularea mesajului, mijlocul de comunicare, statutul social al celor ce comunică, limbajul şi normele grupului. Blocajele pot apărea şi datorită unor factor fizici permanenţi sau situaţionali, dar şi a unora de ordin sociocultural.

Bariera de limbaj intervine atunci când cei implicaţi în actul comunicării nu cunosc aceeaşi limbă. Comunicarea este serios perturbartă deoarece receptorul se află în imposibilitatea de a descifra mesajul transmis verbal, dar nu este anulată deoarece intervine limbajul semnelor, care asigură înţelegerea mesajului până la un anumit nivel. Prin urmare, receptorul se poate orienta după indicatorii nonverbali şi paraverbali pentru a percepe informaţia, dar nu are posibilitatea de a continua comunicarea sau de a oferi feed-back interlocutorului.

Bariera de cunoştinţe generale se manifestă tot la nivelul receptorului ( chiar dacă , de cele mai multe ori, este iniţiată de emiţător). Este posibil ca, pentru înţelegerea mesajului, la nivelul receptorului să fie nevoie de un fond de cunoştinţe însuşiteanterior, care să îl ajute să sesizeze subtilitatea şi mesajul ascuns al comunicării.

Când apreciem valoarea actului comunicării, facem referire la cantitatea informaţiei. Aceasta nu se referă la numărul de cuvinte transmise într-o unitate de timp, ci la partea din mesaj care este semnificativă pentru receptor.

Factorii de proces sunt mai dificil de identificat ca blocatori ai comunicării. Majoritatea lucrărilor de specialitate se referă la repere ale comunicării eficiente, referindu-se la eficienţa actului în sine. Au fost evidenţiate patru niveluri de comunicare (cu referire la intersecţia componentelor ca re determină eficienţa actului de comunicare în sine) :

  1. Mesajul verbal şi nonverbal pot să nu fie în consonanţă şi atunci apar diferiţi blocatori;
  2. Mesajul  este distorsionat de gradul de încredere şi de adevăr al relaţiilor dintre cei implicaţi în actul de comunicare;
  3. Atitudinea, gradul de implicare emoţională şi modul de a acţiona al celor ce comunica
  4. Integrarea membrilor în actul de comunicare: interesul acestora, implicarea în sarcinile de grup, etc.

          Mai mulţi autori, în literatura de specialitate au realizat prezentări sintetice ale tipurilor de blocaje în comunicare (O. Pâinişoară; A. Peretti, J.A. Legrand, J. Boniface). Ana Stoica- Constantin (2004) încearcă o clasificare a factorilor care distorsionează sau blochează comunicarea, după cum urmează :

  • Factori externi, în care include: diferenţele culturale, distorsiunea mesajului în cursul transmiterii în lanţ şi entropia.
  • Procese psihice/psihosociale, referindu-se la: proiecţie ( în sensul că atribuim celuilalt idei, sentimente, tendinţe, dorinţe), raţionalizare (mecanismul prin care încercăm să explicăm într-o manieră logică, coerentă şi raţională anumite atitudini, idei, sentimente ), transfer  (reproducerea în relaţia cu celălalt a unor idei, atitudini, sentimente, dorinţe, comportamente, pe care le-am manifestat într-o experienţă anterioară ), profeţie care se autoîndeplineşte (dăm comunicării un caracter autojustificator).
  • Comportamente care inhibă, perturbă sau blochează comunicarea, în care include: exprimarea ermetică atît în comunicarea orală cât şi în cea scrisă, ambiguitatea – neconcordanţa dintre gândurile şi sentimentele declarate şi comportamentul vizibil, întreruperea actului de ascultare din cauza anticipării replicii sau poziţiei vorbitorului, stereotipurile, sfaturile necerute- cînd persoana nu vrea decât să fie ascultată, neatenţia- participarea formală la discuţie, ignoranţa absolută sau relativă faţă de problema de discutat, dialogul surzilor – semnificaţia mesajelor se modifică de la emiţător la receptor, iar fiecare îşi susţine propria poziţie. Adaugăm şi monologul egocentric (nu ascultăm, ci doar urmăm propriul scenariu), a face celuilalt ce ne place nouă , ameninţarea (vecină cu şantajul), limbajul prescriptiv (ordin, directivă), lauda cu scopul obţinerii de beneficii, schimbarea subiectului în scopul de a obţine prim-planul pentru propria persoană, refuzul de a accepta problema, lipsa de respect, de simpatie sau indiferenţa, refuzul explicit de a comunica, critica, insulta, ironia, interogarea, diagnosticarea.
  • Factori de personalitate şi procese psihice: diferenţele de sex (bărbaţii şi femeile comunică în mod diferit; Gray, 1998), emoţiile-şoc, puternice (interferează cu procesul de comunicare), timiditatea (timidul nu poate verbaliza ceea ce simte şi gândeşte sau exprimă un mesaj care nu-l reflectă aici şi acum; Doron şi Parot, 1999).

     Identificarea factorilor care pot distorsiona sau bloca actul comunicării oferă posibilitatea de a aplica anumite tehnici de intervenţie în caz de apariţie  a fenomenului, de a respecta anumite condiţii de organizare şi desfăşurare a unei activităţi de comunicare eficiente, mai ales în calitate de formatori de adulţi. În ceea ce priveşte strict actul didactic, pentru înlaturarea blocajelor în comunicare se pot folosi diverse modalităţi, unele din acestea le voi enumera în continuare:

  • Folosind unele strategii activ-participative de predare şi învăţare, profesorul trebuie să îi determine pe elevi să aibă iniţiative, stimulează comunicările dintre ei, acordă sprijin, încurajează şi le apreciază condiţiile aduse precum şi progresul pe care l-au înregistrat. Profesorul trebuie să devină, în raport cu elevul un partener de dialog.
  • In relaţiile profesor- elev trebuie eliminat caracterul autocratic, specific şcolii tradiţionale care nu favorizează comunicarea autentică, întreţine anonimatul şi înhibă elevul care va fi redus la pasivitate şi inerţie.
  • Profesorii trebuie să folosească strategii didactice apte să stimuleze participarea elevilor la activităţi, să le sporească independenţa şi posibilităţile de învăţare, să le dezvolte simţul responsabilităţii.
  • Instituirea unui dialog autentic cu elevii face ca profesorul să manifeste flexibilitatea şi deschiderea spre pluralitatea modurilor de gândire, confruntarea punctelor de vedere sau ajustarea răspunsurilor. Trebuie urmărite reacţiile de interes sau de plictiseală.
  • Trebuie să se treacă de la predominarea rolului profesorului la o participare sporită a elevilor la activitate, ca subiecţi activi ai propriei lor formări.
  • Pe parcursul activităţii, elevilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a pune întrebări, ei manifestându-şi astfel curiozitatea, nedumerirea, interesul, urmând să fie conduşi, în măsura posibilităţilor să descopere singuri răspunsurile.
  • Profesorul trebuie să înţeleagă  ce semnificaţie are pentru fiecare elev învăţarea conţinuturilor vehiculate , ce dificultăţi trebuie învinse pentru ca un concept să fie bine însuşit, ce sarcini de activitate liberă, fără ameninţarea notei, sunt necesare pentru a completa pregătirea. Deschis interacţiunii cu elevii, el trebuie să îi asculte şi să le accepte judecăţile, criticile sau contraargumentele. În acest fel, va ajunge să stabilească cu ei, şi între ei, o reţea de comunicare multilaterală.
  • Relaţiile dintre profesori şi elevi trebuie să fie un amestec de libertate şi impunere. Uneori ele se stabilesc printr-un joc spontan şi liber al interacţiunilor, care au drept finalitate îndeplinirea sarcinilor şcolare, alteori este necesară intervenţia profesorului pentru a pune în mişcare îndatoriri şi motivaţii, pentru a îndruma şi supraveghea învăţarea.
  • Surprinderea şi relevare particularităţilor structurale ale fenomenelor psiho-sociale ce au loc în grupul, clasa de elevi ajută la eliminarea blocajelor în comunicare.
  • Trebuie să existe o preocupare permanentă a profesorului de a dinamiza şi multiplica relaţiile interpersonale pozitive, de a concepe şi a organiza activităţi care să intensifice participarea elevilor la declanşarea unor astfel de relaţii cu colegii.

Cunoaşterea modalităţilor de eliminare a blocajelor în comunicare ajută profesorul să realizeze coeziunea grupurilor de elevi, evoluţia corectă a relaţiilor dintre ei, comunicarea şi disciplina clasei, cu consecinţe pozitive la nivelul performanţelor şcolare.

Bibliografie :

Abric J. C. Psihologia comunicării, Iaşi, Editura Polirom, 2002.

Pânişoară I. O., Comunicarea eficientă, Iaşi, Editura Polirom, 2006.

Stoica Constantin, Conflictul interpersonal, Iaşi, Editura Polirom, 2004.

Usaci D.,  Comunicare, Braşov,  Editura Universităţii Transilvania, 2009.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *