ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



DISLALIA

Prof. Înv. Primar Ömböli Léda-Ibolya

Școala Gimnazială Ogra, Mureș

Prin dislalie înţelegem tulburarea vorbirii care constă în diferitele defecte de pronunţie cum sunt alterarea, omisiunea, înlocuirea sau inversarea sunetelor limbii române.                             Este disfuncţionalitatea cu cea mai mare frecvenţă la preşcolari. Având în vedere sunetele limbii române care se modifică, omit sau se înlocuiesc, putem avea următoarele forme de dislalie:

Dislalie simplă monomorfă: rotacismul (este afectat sunetul „r”) sau pararotacismul (se înlocuieşte în limbajul copilului sunetul „r” cu „l” sau „i„, „iî”, când copilul pronunţă „laţă” sau „iață” în loc de „raţă”), lambdacismul ( pentru „l”), capacismul („c”), gamacismul („g”), fitacismul („f”), vitacismul („v”) etc., excepţie făcând grupa sigmatismului/parasigmatismului, unde găsim sunetele „s, z, ţ, ş, j, ci” inclusiv cu deformările interdentale/laterale ale sunetelor.

• Dislalie polimorfă atunci când sunt afectate mai multe sunete din diferite grupe articulatorii (având de exemplu o asociere a deficiențelor din grupa sigmatismului cu omiterea sau deformarea vibrantei „r”- formă de dislalie polimorfă cel mai des întâlnită în practica curentă). În cazul dislaliei polimorfe, când mai multe sunete sunt afectate, limbajul copilului preşcolar poate deveni neinteligibil. În evaluarea pronunției unui copil cu dislalie polimorfă, se ascultă copilul verificând sunetele limbii române în cuvinte cu poziţii iniţiale, mediane sau finale, pentru a putea stabili un model al deformării limbajului şi a depista sunetele deformate, omise sau inversate. În terapia dislaliei polimorfe se porneşte de la sunetul cel mai uşor de pronunţat de către copil, urmând a se corecta pe rând şi celelalte sunete deficitar pronunţate. În funcţie de cauze, care pot avea multiple explicaţii, putem clasifica dislalia ca fiind organică sau funcțională.

• Dislalia organică poate avea ca factori etiologici diferite deficiențe anatomo-fiziologice (malformații, leziuni) la nivelul aparatului fono-articulator periferic (anomalii dentomaxilare, fren lingual prea scurt, despicături labio-maxilo-palatine, polipi etc.) sau al analizatorului auditiv.

• Dislalia funcțională poate să fie motorie, manifestată prin dificultăți în realizarea și coordonarea mișcărilor fono-articulatorii, sau senzorială, având ca simptome dificultățile de percepere auditivă, diferențierea sunetelor vorbirii, analiza și sinteza fonetică (auz fonematic deficitar).

 • Dislalia fiziologică poate să apară la unii copii ca o etapă în procesul de evoluție a limbajului, fiind determinată de nedezvoltarea suficientă a aparatului fonoarticulator şi a sistemelor cerebrale implicate în actul vorbirii. La vârsta de 4 ani, aceste sisteme devin suficient de dezvoltate pentru a putea realiza o pronunţie corectă. Manifestarea tulburărilor dislalice şi după această vârstă poate indica obişnuinţe negative în limbajul copiilor, asociate adeseori şi cu o serie de factori de ordin familial: imitarea unor persoane cu o pronunţie deficitară, existenţa unui mediu educaţional care nu facilitează dezvoltarea vorbirii, încurajarea copilului preşcolar de către adult în pronunţarea defectuoasă, dar „haioasă” (pentru amuzament), ceea ce duce la întărirea conduitei verbale incorecte a copilului.

În procesul de terapie a dislaliei, copilul trebuie ajutat să îşi înlăture negativismul faţă de vorbire, să aibă încredere în posibilităţiile proprii de a emite corect sunetele care sunt afectate; să aibă o atitudine pozitivă faţă de comunicare pentru a putea, prin jocuri şi exerciţii adecvate, să îşi consolideze şi mai apoi să automatizeze pronunția corectă.

            Terapia dislaliei urmăreşte formarea deprinderii de exprimare corectă, în care putem observa câteva etape în corectarea unui sunet:                                                                                                       

1. Etapa pregătitoare: o etapă importantă ce presupune stabilirea unei relaţii cu copilul logopat, crearea unei atmosfere plăcute care să asigure participarea conştientă şi activă a copilului. În această etapă, prin jocuri şi exerciţii adecvate, vom educa respiraţia, vom antrena organele fono-articulatorii şi vom dezvolta auzul fonematic, asigurându-ne că preşcolarul aude / identifică sunetele în onomatopee sau cuvinte, mai ales dacă sunetul este pronunţat uşor accentuat de către adult.                                                                                                                                                             

2. Emiterea sunetului: se poate realiza prin diverse metode: onomatopee, imitaţie în oglindă, derivare din alte sunete. Eficacitatea unei metode este relativă. Unii copii reuşesc pronunţia corectă prin simpla imitaţie sau jocuri cu onomatopee, în timp ce alţii au nevoie de mai multe exerciţii pentru a realiza poziţia corectă a organelor articulatorii sau de a deriva sunetul nou din alte sunete.                                                                                                                                                      

3. Consolidarea sunetului nou emis: se realizează prin asocierea lui cu alte sunete, introducerea în silabe directe (sunet-vocală), iar mai apoi în silabe indirecte, intervocalic, în combinaţii consonantice. Se exersează sunetul în poziţie iniţială, mediană şi finală.

4. Diferenţierea sunetului: este o etapă necesară mai ales dacă dislalia s-a manifestat prin înlocuirea uni anumit sunet cu altul. De altfel exerciţiile de diferenţiere încep în etapa pregătitoare, de dezvoltare a auzului fonematic, şi se continuă pe tot parcursul tarapiei, atât cât este necesar.    

5. Automatizarea pronunţiei corecte are ca scop funcţionalitatea limbajului copilului. Prin diverse jocuri de dezvoltarea limbajului, poezii, povestiri după imagini, povești, dorim să îl ajutăm pe copil să vorbească corect fonetic şi gramatical. Rolul cel mai important în această etapă o au părinţii şi educatoarele. Prin atitudinea lor, prin gradul de implicare şi încurajare a copilului, pot scurta în timp perioada de automatizare a vorbirii corecte.

Exerciții pentru corectarea dislaliei:

Exerciții de gimnastică generală:Gimnastica și miogimnastica corpului și a organelor care participă la realizarea pronunției-se referă la îmbunatațirea motricității generale și a mișcărilor fono-articulatorii. În toate cazurile, exercițiile fizice generale trebuie asociate cu cele de respirație. Aceste exerciții constau în: ridicarea și coborârea ritmică a mandibulei; mișcari spre dreapta și spre stânga a mandibulei; imitarea rumegatului animalelor; imitarea căscatului, etc. Pentru dezvoltarea motricității labiale este necesar să se folosească o serie de exerciții, pornind de la rolul important pe care-l joacă buzele în pronunțarea fiecărui sunet, silabă și cuvânt. Cele mai indicate exerciții sunt: acoperirea alternativă a unei buze cu cealaltă; formarea unei pâlnii ca la pronunțarea sunetelor “o” și “u”; strângerea buzelor și suflarea aerului cu putere ca la pronunțarea sunetelor “b” și “p”; retragerea și extensia comisurilor laterale; umflarea buzelor prin reținerea aerului în cavitatea bucală; vibrarea buzelor prin imitarea sforăitului de cal și multe altele

Exerciții de gimnastică articulatorie: Educația respirației și a echilibrului dintre expir și inspir- are un rol important nu numai în asigurarea unor funcții biologice, dar și in pronuntie. În timpul expirului, suflul face să vibreze coardele vocale implicate în producerea sunetelor.
Presiunea expirului și a inspirului se modifică în funcție de fiecare sunet, devenind când mai puternică, când mai puțin puternică, prin alternanță, dar păstrând un echilibru ritmic. Nici musculatura necesară actului respirației nu este suficient de dezvoltată la copiii cu o vorbire deficitară, din cauza lipsei de exersare naturală. Exercițiile de respirație se desfașoară în funcție de vârsta subiectului. Este de remarcat că se instalează mai ușor ritmul dintre expir și inspir, daăa aceste exerciții sunt făcute în timpul mersului, pentru că el conține deja componenta automatizată, ritmică.

După ce s-au efectuat jocurile și exercițiile pregătitoare, urmează etapa emiterii corecte a sunetelor, apoi jocuri pentru consolidarea sunetelor.

La copiii preșcolari, dezvoltarea auzului fonematic se poate face sub forma unor jocuri (ghicirea vocii celor care îl strigă, identificarea vocii unor persoane cunoscute sau a strigătului animalelor, a păsarilor înregistrate pe casetă, prin întrecere în recitarea unor poezioare cu intonație, etc.).

Cuvintele care se folosesc pentru consolidarea sunetelor învațate, cât și a propozițiilor care cuprind grupuri de asemenea sunete, contribuie și la dezvoltarea auzului fonematic.                    Educarea personalității, înlăturarea negativismului față de vorbire și a tulburărilor comportamentale-sunt necesare la copiii de vârstă școlară dar, în special, la cei care se află în perioadele pubertății și adolescenței. În perioada preșcolară, tulburările personalității sunt întâlnite la puțini copii, la școlari, fenomenul dereglarii verbale se constientizează, devine apăsător și poate determina la unii copii, devieri comportamentale, atitudini negativiste, o slabă integrare în colectiv, delăsare la învățătura, lipsa inițiativelor, reținere sau obraznicie, nervozitate, etc.

    Tulburările de limbaj pot fi foarte variate de la forme ușoare aproape insesizabile sub raportul randamentul școlar, a căror manifestări nu influențează vizibil reușita la învățătură până la tulburări grave, cu implicații profunde în desfășurarea activității școlare. În unele forme ale tulburărilor, se poate constata o rămânere în urmă a elevilor, începând chiar din primele clase de școala.

Bibliografie

Anca, M. (2002) Logopedie (lecții), Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca Bejan,

L., Drugaș, I., Hărdălău, L. (2009) Aplicații practice în Logopedie și Psihologie școlară, Editura Primus, Oradea                                                                                                                                            

Verza, Emil (2003). Tratat de logopedie volumul I. Editura Humanitas, București

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *