ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



IMPORTANŢA JOCULUI ÎN DEZVOLTAREA ŞI EDUCAREA COPILULUI

Prof. Înv. Primar Duca Elena Monica

Şcoala Gimnazială ,,Horea” Cluj-Napoca

Una dintre cele mai importante forme de manifestare a copilului este jocul. El reprezintă un  ansamblu de  acţiuni şi  operaţiuni  care  urmăresc   obiective  de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică a copilului. Încorporat în activitatea didactică, elementul de joc imprimă acesteia  un  caracter mai viu si mai atrăgător, aduce varietate si o stare de bună dispoziţie functională, de veselie si bucurie,de destindere, ceea ce previne apariţia monotoniei şi a plictiselii, a oboselii.

Atunci când jocul este utilizat în procesul de învăţământ, el dobândeşte funcţii psihopedagogice   semnificative,asigurând participarea activă a elevului la lecţii,sporind interesul de cunoaştere fată de conţinutul lecţiei. Prin joc,elevii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, îşi pot antrena capacitatea  lor de a acţiona creativ, pentru că strategiile jocului sunt  în fond strategii euristice, în care se manifestă isteţimea, spontaneitatea,inventivitatea, initiaţiva, rabdarea, îndrăzneala,etc. Jocul devine metodă de instruire în cazul în care capătă  o organizare  şi se succede în ordinea implicată de logica cunoaşterii şi a învăţăturii. In acest caz, intenţia principală a jocului   nu   este   divertismentul,   rezultat   din   încercarea       puterilor,   ci   învăţătura   care pregăteşte copilul pentru muncă şi viaţă. Pentru a atinge aceste scopuri, jocul didactic trebuie să fie instructiv, să consolideze cunoştinţele. Folosirea  jocului didactic ca activitate de completare cu întreaga clasă,aduce variaţie în procesul de instruire a copiilor, făcându-l mai atractiv. Dacă jocul este folosit pentru a demonstra o caracteristică a unei lecţii,acesta devine un procedeu didactic.

Jocul fortifica energiile intelectuale şi fizice ale şcolariilor, generând o motivaţie secundară, stimulatorie. Exerciţiile tradiţionale, care au creat o stare de saturaţie, duc la monotonia didactica, ceea ce psihicul copilului nu suportă. Consider că este datoria noastră, a dascălilor să fim receptivi la ceea ce le place eleviilor, iar jocul este inclus în sistemul metodelor de învăţământ, cu rezultate deosebit de importante.Indiferent de modul de folosire, jocul didactic îl ajută pe elev să-şi angajeze întregul potenţial  psihic,să-şi cultive iniţiativa,   inventivitatea,   flexibilitatea   gândirii,   spiritul  de cooperare şi de echipă.

Metodica  desfăşurării   unui  joc didactic cuprinde: introducerea in joc,executarea jocului,complicarea jocului,încheierea jocului.Jocul didactic nu poate fi desfăşurat la întâmplare, în aplicarea lui trebuie să se ia în considerare unele condiţii.Eficienţa jocului didactic, depinde de cele mai multe ori de felul în care învăţătorul ştie sa asigure o concordanţă între tema jocului şi materialul didactic, de felul în care ştie să folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin: întrebări.indicaţii, explicaţii, aprecieri .

Jocurile didactice sau exerciţiile-joc trezesc interesul pentru îndeplinirea sarcinii didactice şi întreţin efortul necesar  executării lui. Sarciniile au un mare rol în procesul structurii   personalităţii  copilului  şi  constituie   un   mijloc  de   cunoaştere  şi   familizare  a acestuia cu mediul înconjurător..

Prezint in continuare câteva jocuri didactice 

,,Unde este roata?”

Materialul didactic folosit reprezintă un disc cu segmente pe care sunt imagini

reprezentând: o minge, păpuşă, tren, avion, iepuraş, pisică, ursuleţ, câine, vrăbiuţă, raţă, găină, alaturi de jetoane cu imaginile respective, repartizate pentru fiecare elev.Imaginile de pe disc apar pe rând sub formă de surpriză. În desfăşurarea jocului se recită versurile:

,,Roata se-nvârteşte,/Ghici cine soseşte?

  Roata s-a oprit, /Cine a sosit?”

Elevii denumesc imaginea apărută în segmentul decupat de pe disc. Se execută mişcări imitative (,,Sari ca iepuraşul!’’-când a apărut imaginea acestui animal).În partea a doua , jocul a fost condos de către elevii numiţi. Complicând sarcina, am cerut elevilor să înveţe roata până ajunge la o anumită imagine. Concomitent, elevii care au imaginea respectivă o arata clasei.

,,Hora literelor”

Jocul   se   bazează   pe   tehnica   anagramării   şi   pune   în   evidenţă   posibilităţile combinatorii ale literelor invăţate. Combinaţiile admise aduc în orizontul copiilor sunete şi cuvinte noi, fapt care contribuie la activizarea, nuanţarea şi îmbogăţirea vocabularului.

Exemplu: are, era, aer, rea;

,, Cuvinte în oglindă”

Cer elevilor să găsească sensurile unui cuvânt dat în diferite ipostaze.

Execiţiul-joc urmăreşte dezvoltarea capacităţii de discriminare semantică. Înţelesul unor astfel de cuvinte poate fi determinat numai în contextul unei comunicări.

Exemplu: Vara aceasta va veni la munte şi vara mea.

,,Cuvinte in ecou”

Jocul poate fi abordat prin doua strategii de desfăşurare:

a) în perechi: când unul din coechipieri este ,, strigatul ” şi celalalt ,, ecoul”.

Exemplu: goi-oi ; hora-ora ; mele-ele ;

b) pe grupe: când fiecare coechipier trebuie să găsească cel puţin o pereche de cuvinte –ecou.

,, Năzdrăvanul alfabet”

            Dau elevilor fişe ; vor nota pe verticală alfabetul limbii române şi apoi le cer să scrie cuvinte care încep cu litera respectivă şi să le ordoneze în aşa fel , încât să rezulte versuri care să rimeze două câte două.

Exemple:  A. ac , acum , aici ;

B. bolovan , balon, bunici ;

C. cară, cană, coridor ;

D. duş , daltă, dormitor etc.

            Joc al inteligenţei- rebusul şcolar

Ca mijloc instructiv, rebusul, bine pregtit şi organizat, contribuie,prin rezolvarea sarcinilor   didactice,   la   exersarea   deprinderilor,   la   consolidarea   şi la valorificarea   lor creatoare.Este   un   mijloc   de educaţie   indirect.Rebusul oferă învăţătorului   posibilitatea observării   comportamentului   elevului   la   nivelul   tuturor   componentelor   personalitatii, deoarece în rezolvarea rebusului elevul depune efort voluntar şi rezolvă ,motivat de bucuria succesului,   o   multitudine de   probleme,în  care este   implicată   inteligenţa,   afectivitatea, temperamentul,caracterul.

            Relevând legatura dintre joc şi munca copilului, Jean Piaget a pus în evidenţa aportul jocului la dezvoltarea intelectuală a şcolarului.În timpul jocului copilul devine tot mai conştient de calităţile fizice de care dispune chiar şi de cele mai ascunse. Învaţă să stea cu ceilalţi,, construieşte,, legături cu cei de seama lui,respect grupul din care face parte. Când se joacă copilul este el însuşi, dă frâu liber ,, caracterului său,, se prezintă aşa cum este el: cinstit sau mai puţin cinstit, timid sau curajos.

            “ Omul este un om întreg numai atunci când se joacă.”

                                                 (Fr. Schiller)

 BIBLIOGRAFIE

1.Tomşa, Gh., (coordonator) – Psihopedagogie preşcolară şi şcolară,

   2005, Bucureşti

2. Şchiopu, Ursula, Verza, E., - Psihologia vârstelor, 1991, E.D.P.,

    Bucureşti

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *