ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



EDUCAȚIA ECOLOGICĂ – O ȘANSĂ PENTRU SALVAREA PLANETEI

Secretar Tîrzioriu Liliana Lăcrămioara

 Școala Gimnazială ,,Elena Rareș” Botoșani

         Natura este insasi “radacina vietii “ce se comporta ca un organism viu, cu o anatomie si fizionomie proprie.

         Natura este “ singura carte din care fiecare fila pastreaza un adevar”, spunea Goethe. Ea este spatiul din preajma oricarei fiinte umane cu apa, cu invelisul de aer, cu plantele si cu animalele, cu intreg peisajul daruit noua,tuturor. Omul este o parte din natura, din acest spatiu nemarginit incarcat cu atatea frumuseti aflate intr-o tainica si dinamica armonie.

         Planeta noastra se confrunta de ani de zile cu grave probleme ecologice, probleme ale mentinerii echilibrului ecologic.Terra este o “nava ce poarta omenirea in istorie “, este un suport si un depozit cu tot ceea ce asigura existenta vietii.

         Omul a crezut multa vreme ca nu are altceva de facut decat sa-i utilizeze roadele: aer, apa, sol, resurse minerale. Aceasta atitudine este total gresita ; ea vine din trecut ca o mostenire, iar obligatia noastra este de a scapa de ea si de a ne ingriji sa ne schimbam atitudinea fata de natura, fata de tot ce neconjoara, pentru ca urmasii nostri sa poata fi mandri de noi.

         Printr-un lung proces educativ, trebuie sa trecem la formarea unei atitudini active, de a proteja natura,de a proteja Terra.Dezechilibrele create de noi,oamenii, declanseaza anomalii si intre celelalte frumuseti ale naturii.

         Reconsiderarea atitudinii omului fata de mediu, fata de Terra si iesirea din canoanele clasice ale acestui comportament sunt mai mult decat o necesitate a prezentului, ele constituie certitudinea pentru un viitor care sa asigure continuitatea vietii.

         Natura isi produce necontenit resursele necesare  mentinerii si diversificarii structurilor sale, refacandu-se permanent si, uneori, schimbandu-se ori innoindu-se prin adaptare, ceea ce constituie sensul autoreglarii,dar si armonizarea relatiilor om-natura, om-mediu, om-societate. De calitatea si durabilitatea acestor relatii depind sanatatea mediului, armonia tuturor elementelor din natura, rezistenta si stabilitatea resurselor de viata ale omenirii. De aceea e necesara o intelegere a proceselor si fenomenelor din natura.

         Omul este dator sa invete mereu a trai in armonie cu el, dar si cu natura, sa vegheze prin capacitatile si mijloacele sale la ocrotirea spectacolului vietii si al armoniei ce coexista de atata timp intre celelalte vietati din preajma-I, in acest laborator viu al realitatii terestre si astrale, pentru ca acest “corp viu “sa nu moara niciodata.

         Marele geograf roman Simion Mehedinti spunea ca “planeta noastra este un organism ale carui elemente, forme si miscari stau intr-o anumita progresiune “, este ceva ce seamana cu “organizarea unui organism viu “. Numai omului ii sta in putere sa ocrotesca acest organism si sa-l faca sa ne seduca, sa ne fascineze si sa ne uluiasca si de acum incolo, asa cum a facut-o de-a lungul istoriei de mii si mii de ani. Pentru ca acest adevarat spectacol sa nu se sfarsesca niciodata este nevoie de educatie, de intelegere, de armonie, lucruri ce se pot forma prin scoala.    

În zilele noastre,protejarea naturii,a frumuseţii şi diversităţii ei au devenit o preocupare conştientă şi din ce în ce mai mare a întregii societăţi.Problemele ridicate de mediul înconjurător constituie la scară planetară una din cele mai stringente preocupări ale contemporaneităţii. Educaţia ecologică ajută omul să înţeleagă mai bine natura, să o ajute.

Individul trebuie să existe în strînsă legătură cu natura, să respecte tot ce există în cadrul natural, să utilizeze raţional resursele naturale, să gestioneze corect deşeurile, să aranjeze frumos ceea ce îl înconjoară, să utilizeze coerent resursele naturale. Lipsa unei educaţiei ecologice duce la efecte drastice, cum ar fi: alunecări de teren, inundaţii, secetă, infecţii radioactive, găuri în stratul de ozon. Educaţia ecologică implică în sine studierea unor disciplini ecologice, bazate pe explicaţii, atitudini şi comportament responsabile faţă de mediul natural.Formarea conştiinţei şi comportamentelor ecologice sunt deosebit de importante pentru orice demers educativ scolar şi extraşcolar.Prin educaţia ecologică în şcoală se poate cultiva dragostea şi interesul elevilor pentru pentru lumea care ne înconjoară şi se pot forma atitudini de aprobare sau dezaprobare faţă de acţiunea omului asupra mediului.Educaţia ecologică este un proces aflat la confluenţa dintre ştiinţele realiste (biologie, fizică, geografie, chimie, etc.) şi cele umaniste (legate de sistemele sociale: sociologie, psihologie, istorie, etc), în care ştiinţa se îmbină armonios cu arta, iar noţiunile teoretice sunt zadarnice dacă nu sînt strîns legate de activităţile practice. Educaţia ecologică studiază influenţa activităţilor umane asupra mediului înconjurător. În acest context, studiază în mediul natural şi cel artificial, vieţuitoarele, inclusiv omul şi contribuie la înţelegerea circuitului energiei şi materiei. Ea trebuie să îi ajute pe copii să înţeleagă influenţa comportamentului lor asupra calităţii mediului şi  se bazează pe cunoştinţe referitoare la sistemele sociale şi ecologice, dar are şi o componentă afectivă: domeniul responsabilităţii, sistemul de valori, atitudinile necesare construirii unei societăţi durabile.

Bibliografie:

1.         Godeanu S., “Tehnologii ecologice şi ingineria mediului”,Ed. Bucura Mond, Bucureşti,1998;

2.         Craig A., Rosney C., “Enciclopedia ştiinţifică pentru copii”,  Ed. Aquila 93, Oradea, 1997;

3.         Revista „Învăţământul primar”, nr. 2-3/2004,Bucureşti

6.         Vodă Cl., “Recuperaţi şi refolosiţi”,  Ed. Albatros, Bucureşti, 1986.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *