ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



JOCUL – MODALITATE DE ÎNVĂȚARE ȘI EDUCARE

Prof. Înv. Primar Letos Mariana

Școala Gimnazială ,,Elena Rareș” Botoșani

Termenul "didactic" asociat jocului accentueaza componenta instructiva a activitatii si evidentiaza ca acesta este organizat in vederea obtinerii unor finalitati de natura informativa si formativa specifice procesului de invatamant.Jocul didactic prezinta ca nota definitorie imbinarea armonioasa a elementului instructiv cu elementul distractiv, asigurand o unitate deplina intre sarcina didactica si actiunea de joc.

Aceasta imbinare a elementului instructiv-educativ cu cel distractiv face ca, pe parcursul desfasurarii sale, copiii sa traiasca stari afective complexe care declanseaza, stimuleaza, intensifica participarea la activitate, cresc eficienta acesteia si contribuie la dezvoltarea diferitelor componente ale personalitatii celor antrenati in joc.Jocul didactic, incadrandu-se in categoria jocurilor cu reguli, este definit prin obligativitatea respectarii regulilor care precizeaza caile ce trebuie urmate de copii in desfasurarea actiunii ludice. Jocurile didactice pot contribui la realizarea unor obiective educationale variate si complexe. Acestea pot viza dezvoltarea fizica a copilului in cazul jocurilor motrice, sportive sau dezvoltarea unor subsisteme ale vietii psihice (procesele psihice senzoriale, intelectuale, volitive, trasaturi de personalitate, s.a.). De asemenea jocurile didactice pot contribui la rezolvarea unor sarcini specifice educatiei morale, estetice.

Prin jocul didactic se precizeaza, se consolideaza, se sintetizeaza, se evolueaza si se imbogatesc cunostintele copiilor, acestea sunt valorificate in contexte noi, inedite.

Spre deosebire de alte tipuri de jocuri, jocul didactic are o structura aparte. Elementele componente ale acestuia sunt:

  • scopul jocului
  • continutul jocului
  • sarcina didactica
  • regulile jocului
  • elementele de joc

Una dintre cele mai importante forme de manifestare a copilului este jocul.        

In mod obişnuit o asemenea activitate este izvorâtă din nevoia de acţiune, de mişcare a   copilului - o modalitate de a-şi consuma energia- sau de a se distra, un mod plăcut, de a utiliza timpul liber, şi nu numai. Jocul reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţiuni care urmăresc  obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică a copilului.

Incorporat în activitatea didactică, elementul de joc imprimă acesteia  un  caracter mai viu şi mai atragător, aduce varietate şi o stare de bună dispoziţie functională, de veselie si bucurie,de destindere, ceea ce previne apariţia monotoniei şi a plictiselii, a oboselii.

Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care învaţătorul consolidează precizează şi chiar verifică cunoştinţele elevilor, le imbogăţeşte sfera lor de cunoştinţe,  pune în valoare şi le antrenează capacităţile creatoare  ale acestora

Atunci când jocul este utilizat în procesul de învăţământ, el dobândeşte funcţii psihopedagogice  semnificative, asigurând participarea activă a elevului la lecţii,sporind interesul de cunoaştere fată de conţinutul lecţiei.

Psihologia jocului evidenţiază importanţa activării acestei metode mai  ales în învăţământul preşcolar şi primar.Analiza sa permite cadrului didactic valorificarea principalelor cinci direcţii de dezvoltare, orientate astfel :

- “de la grupurile mici spre grupurile tot mai numeroase ;

- de la grupurile instabile spre grupurile tot mai stabile ;

- de la jocurile fară subiect spre cele cu subiect ;

- de la şirul de episoade nelegate între ele spre jocul cu subiect şi   cu desfăşurare sistematică ;

- de la reflectarea vieţii personale şi a ambianţei apropiate,la reflectarea evenimentelor vieţii sociale’’(Elkonin).

Această metodă dinamizează acţiunea didactică prin intermediul motivaţiilor ludice care sunt subordonate scopului activităţii de predare-evaluareîntr-o perspectivă pronunţat formativă. Modalităţile de realizare angajează urmatoarele criterii pedagogice de clasificare a jocurilor didactice.

- după obiectivele prioritare: jocuri senzoriale (auditive, vizuale, motorii, tactile), jocuri de observare, jocuri de dezvoltare a limbajului,jocuri de stimulare a cunoaşterii interactive ;

- după conţinutul instruirii : jocuri matematice, jocuri muzicale,jocuri sportive, jocuri literare/ lingvistice ;

- după formă de exprimare : jocuri simbolice, jocuri de orientare, jocuri de  sensibilizare, jocuri conceptuale, jocuri-ghicitori,jocuri de cuvinte încrucişate ;

- după resursele folosite :jocuri materiale, jocuri orale, jocuri pe bază de întrebări,jocuri pe bază de fişe individuale, jocuri pe calculator ;

- după regulile instituite : jocuri cu reguli transmise prin tradiţie,jocuri cu reguli inventate,jocuri spontane,jocuri protocolare ;

- după competenţele psihologice stimulate : jocuri de mişcare, jocuri de observaţie, jocuri de imaginaţie,jocuri de atenţie, jocuri de memorie, jocuri de gândire, jocuri de limbaj, jocuri de creaţie.

Prin joc,elevii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, îşi pot antrena capacitatea  lor de a acţiona creativ, pentru că strategiile jocului sunt  în fond strategii euristice, în care se manifestă isteţimea, spontaneitatea,inventivitatea, initiaţiva, răbdarea, îndrăzneala etc.

Jocurile copiilor devin metodă de instruire în cazul în care ele capătă  o organizare  şi se succed în ordinea implicată de logica cunoaşterii şi a învăţăturii.

In acest caz, intenţia principală a jocului nu este divertismentul, rezultat din încercarea   puterilor, ci învăţătura care pregăteşte copilul pentru muncă şi viaţă. Pentru a atinge aceste scopuri, jocul didactic trebuie să fie instructiv, să le consolideze  cunoştinţele.

Folosirea  jocului didactic ca activitate de completare cu întreaga clasă,aduce variaţie în procesul de instruire a copiilor, făcându-l mai atractiv.

Fiecare joc didactic  cuprinde următoarele laturi constitutive :

conţinuturi 

sarcina didactică

regulile jocului

acţiunea de joc

Prima latură -conţinuturi- este constituită din cunoştinţele anterioare ale copiilor însuşite în cadrul activităţilor comune cu întrega clasă,cunoştinţe ce se  referă la plante, animale,anotimpuri,reprezentări matematice, istorice, etc.

Cea de a doua componentă a jocului-sarcina didactică-poate să apară sub forma unei probleme de gândire, de recunoaştere, denumire, reconstituire,comparaţie, ghicire. Jocurile didactice pot avea acelaşi conţinut, acestea dobândind un alt caracter, datorită sarcinilor didactice pe care le au de rezolvat,de fiecare dată altele.

A treia latură -regulile jocului- decurge din însăşi denumirea ei.

Regulile sunt menite să arate copiilor cum să se joace,cum să rezolve problema respectivă.Totodată regulile  îndeplinesc o funcţie reglatoare asupra relaţiilor dintre copii.

Ultima latură -acţiunea de joc- cuprinde momente de aşteptare, surprize, ghicire, întrecere şi fac ca rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută si atractivă pentru elevi.

Dacă vin în completarea lecţiei, jocurile didactice, pot fi grupate după obiectivele urmărite şi tipul lecţiei.

Reprezentanţii teoriei intelectualiste învăţării (Bruner, Galperin) apreciază că orice elev poate asimila un conţinut dacă sunt folosite căi adecvate de activitate cu acestia. De aici, rezultă că adevărata problemă a succesului şcolar nu constă în a stabili dacă un elev este apt sau nu să obţină rezultate vizate de şcoală, ci în a găsi metode şi mijloace potrivite pentru aceasta.Astfel, succesul şcolar se raportează la totalitatea elevilor, atât în ceea ce priveşte nivelul de pregătire ştiinţifică, cât şi dezvoltarea capacităţii de a se instrui, de a deveni.

Vorbind despre jocurile didactice, Ursula Schiopu preciza că ele “educă atentia, capacităţile fizice intelectuale, perseverenţa, promtitudinea, spiritul de echipă, de ordine, dârzenie, modulează dimensiunile etice ale conduitei”.       

            BIBLIOGRAFIE

Revista de pedagogie-"Copilul şi mediul social" 1976

                                   -"învăţământul preşcolar şi şcolar" Bucureşti 1981

                                   -"Integrarea copiilor în activităţile şcolare" 1978

Lovinescu V.A. -"Jocuri exerciţii pentru preşcolari", E.D.P.,Bucureşti 1975

Planchard E. -"Cercetarea în pedagogie", E.D.P., Bucureşti 1972

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *