ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



Dimensiuni ale interculturalităţii în activitatea formală şi nonformală din grădiniţă

Exemple de bune practici

                                                                   Prof. înv. preşcolar  Cherciu Marioara

Grădinița cu program prelungit nr.15, Focșani Vrancea

           „Frumusețea existențială ne este dată de celălalt, de miracolul ieșirii din sine, de proiectarea în altul, de iubirea celui apropiat – ca și a celui îndepărtat!”(Constantin Cucoş)

Educaţia interculturală este cea care susţine integrarea socială a grupurilor minoritare în mod „paşnic” fără ca acestea să fie nevoite să renunţe la propria identitate. Orice grup socio-cultural poate contribui la îmbogăţirea vieţii comunitare prin schimbul de elemente identitare, prin dialog şi implicare a tuturor membrilor comunităţii indiferent de cultura din care face parte.

Conceptul de interculturalitate se referă la spaţiul dintre două sau mai multe culturi, care este prin excelenţă un spaţiu dinamic, în permanenţă supus proceselor de negociere dintre două grupuri percepute ca aparţinând unor culturi diferite. Abordarea interculturală se materializează în primul rând prin intermediul educaţiei, ca antidot al rasismului, xenofobiei, excluderii şi marginalizării. Într-un nivel mai literar, învăţarea interculturală se referă la un proces individual de însuşire de cunoştinţe, atitudini sau comportament ce este conectat cu interacţiunea diferitelor culturi.

Pentru marea parte din oamenii implicaţi în educaţia interculturală, este evident că învăţarea poate fi realizată ca un proces în două moduri, în care oamenii învaţă unii de la alţii interacţionând. Crearea deschiderii spre învăţarea mutuală este una din provocările oricui implicat în educaţia non-formală cu care se confruntă atunci când încep să lucreze cu un nou grup de oameni.  Cei implicaţi în educaţia formală se ocupă de acele provocări în sălile de clasă unde sunt elevi aparţinând unor culturi diferite.

Educaţia interculturală poate fi conturată ca promovând şi dezvoltând:

• O mai bună înţelgere a culturilor în societăţile moderne;

• O mai mare capacitate de comunicare între oameni din diferite culturi;

• O atitudine mai flexibilă la adresa contextului diversităţii culturale în societate;

• O mai bună capacitate de participare în interacţiunea socială şi recunoaşterea moştenirii comune a umanităţii.

Ca atare orice demers în acest sens va trebui să se asigure că:

• Pluralismul trebuie să fie o componentă a educaţiei dată tuturor elevilor (chiar dacă ei aparţin unei minorităţi sau nu);

• Minorităţile nu sunt obligate să-şi uite referinţele lor culturale;

• Fiecare cultură trebuie să fie apreciată egal;

• Mecanismele de suport trebuie să garanteze rate de succes egale pentru copiii care aparţin minorităţilor la fel ca pentru majorităţi.

Obiective ale educaţiei – învăţării interculturale

a. Dezvoltarea încrederii şi respectului – capacitatea de a comunica despre diferenţe, perspective, diferenţe şi sentimente fără să ne simţim judecaţi atunci când o facem şi fără să judecăm atunci când reprezentanţii altor grupuri culturale prezintă perspectivele acestora.

b. Înţelegerea propriei identităţi – înţelegerea experienţelor prin care am trecut la nivel individual şi de grup pentru a deveni ceea ce suntem.  Înţelegerea propriei dezvoltări identitare este esenţială în raportarea la celălalt, nu îl putem înţelege pe celălalt dacă nu ne putem înţelege pe noi înşine.

c. Relativitatea reprezentărilor cu privire la realitate – nu există o unică raportare la realitate ci reprezentări multiple ale acesteia. Este esenţial să înţelegi că celălalt poate avea o perspectivă cu totul diferită, să te poţi raporta la ea şi să o poţi discuta şi relativiza. În final acest exerciţiu poate conduce la capacitatea de a opera cu perspective diferite asupra lumii.

d. Dialogul cu celălalt – presupune raportarea la celălalt ca la o persoană diferită şi valoroasă care tocmai prin faptul că este diferit îmi permite să cunosc mai bine cine sunt eu şi mă ajută să mă dezvolt şi să mă construiesc în lume.

e. Provocare şi schimbare – comunicarea şi învăţarea interculturală sunt o permanentă provocare la adresa noastră ca indivizi şi da reprezentanţi ai unor grupuri culturale. Nu ştim unde ne va duce integrarea, adaptarea culturală. Dar cu siguranţă comunicarea şi învăţarea interculturală ne vor oferi provocări noi şi oportunităţi noi de schimbare.

f. Implicare complexă, comprehensivă – învăţarea interculturală presupune o implicare completă în învăţare – cognitivă, afectivă, comportamentală, atitudinală.

Comunicarea şi învăţarea interculturală devin instrumente importante în respectarea drepturilor omului şi evitarea excluderii, marginalizării şi discriminării minorităţilor.

Aceste obiective îngăduie specificări materializate în conduite interculturale concrete, precum:

  1. Deschiderea spre altul, spre străin, spre neobişnuit. Această deschidere este dificilă, pentru că ne obligă să ne punem la încercare încrederea în noi, propria noastră viziune despre lume, dispoziţia pentru a trăi experienţe noi.
  2. Aptitudinea de a percepe ceea ce ne este străin.
  3. Acceptarea celulilalt ca fiind altul. Avem obiceiul de a-l interpreta pe altul ca fiind similar sau identic, fie de a-l percepe ca pe un duşman şi a ne îndepărta de el.
  4. Trăirea situaţiilor ambigue, ambivalente. Situaţiile ambivalente ne derutează. Nu dorim ambiguitate. Ea ne provoacă frică.
  5. Aptitudine favorabilă de a experimenta. În linii generale, pretindem reţete, reguli bine fixate. Doar aşa ne simţim în siguranţă. Este posibil să ne apropiem de altul având curajul de a experimenta, explorând moduri existenţiale diferite.
  6. Alungarea fricii faţă de altul. Sentimentul de xenofobie face parte din zestrea cea mai veche pe care istoria ne-a transmis-o. Această frică trebuie să dispară pentru a-l primi pe celălalt.
  7. Capacitatea de apune în discuţie propriile norme. Cu cât ne dovedim mai incapabili să ne recunoaştem propriul sistem de referinţă, cu atât rămânem orbi sau insensibili faţă de ceilalţi.

. Învăţarea interculturală este punctul de plecare pentru o convieţuire paşnică. Astăzi marea problemă a socităţii noastre este cum să te descurci cu diferenţa

 Vârsta unui copil este unul dintre cei mai importanți factori de luat în considerare pentru a începe o discuție cu privire la orice subiect care scoate în evidenţă faptul că oamenii sunt diferiţi. Cel mai important lucru de a păstra în minte este că niciodată nu este prea devreme sau prea târziu, pentru a vorbi cu copiii despre respectarea diversității.

Incepând cu vârsta de 3 ani ei încep să recunoască diferențele etnice, observând că, copiii manâncă alimente diferite și sărbătorile sunt diferite sau, invers, nu sărbătoresc.  Pe măsură ce începe să observe diferențele, copiii pot da semne de frică sau disconfort. Ei nu au instrumentele necesare să-şi exprime trăirile lor, ei pot evita sau ignora un copil pe care îl percep a fi diferit.

După  4-ani începe să extindă observațiile și să caute explicații pentru aceste diferențe. El pune întrebări despre cum au ajuns anumite persoane să fie altfel decât ei sau de ce ei sunt altfel decât ceilalţi.

Incepând cu vârsta de 5 ani încep să­-şi construiască o identitate de grup etnic, precum și o identitate individuală. Ei pot explora mai mult gama de diferențe în cadrul și între grupuri rasiale și etnice, precum și gama de similitudini între grupuri. Ei pot începe acum să înțeleagă explicații științifice pentru diferențele de culoare a pielii, textura părului, si forma ochilor. Ei acceptă utilizarea de categorii și caută să știe unde se potrivesc.

Crearea unui mediu bogat în posibilități pentru explorarea diversității, încurajarea copiilor în dezvoltarea ideilor despre ei înșiși și despre alții creează condițiile în care copiii inițiază conversații despre diferențele existente şi oferă adulţilor cadrul pentru introducerea activităților cu privire la diversitate.

Un ultim factor care poate interveni în mod crucial în educaţia interculturală sunt părinţii. Aceştia joacă un rol determinant în generarea credinţelor şi a atitudinilor copiilor, şi ca atare pot influenţa – pozitiv sau negativ – deprinderile pe care elevul şi le însuşeşte în cursurile de educaţie interculturală. În grădiniţa noastră, familiarizarea copiilor cu elemente din alte culturi decât cea în care s-au născut aş spune că este un lucru normal şi comun, dată fiind componenţa populaţiei din zona Covasnei,

Unde am lucrat cu ani în urmă, maghiari şi români , maghiarii fiind majoritari .Şi cum de la un an la altul părinţii maghiari doreau să-şi înscrie copiii la grupele cu limba de predare română , noi educatoarele de la aceste  grupe am creat un mediu bogat în posibilităţi pentru explorarea diversităţii.Ca educatoare la una din aceste grupe am pregătit activităţi şi jocuri precum:

  • Confectie de steaguri – româneşti, maghiare
  • Mâncarea specifica a … (preparare/degustare),

Cum se salută copiii din… –  joc didactic,

  • Spectacole interculturale: Obiceiuri de iarnă, de primăvară
  • Vizite. (in comunităti apartinând unei anumite culturi, la muzee: Tg. Secuiesc, Cernat),
  • De vorbă cu…. (comunicarea între membrii diferitelor culturi),
  • Vizionare de filme,
  • Parteneriate,
  • Vizionare de fotografii ce reflectă activităţile desfăşurate de populaţiile diferitelor culturi,
  • Prezentarea  unor produse culturale (obiecte, obiceiuri, alimente, imbracaminte, unelte, sarbatori traditionale, ocupatii),
  • Ateliere de lucru cu tema culturală,
  • Invătare de cântece şi jocuri din diferite culturi,
  • Activităţi artistico-plastice  (decorarea unor obiecte aparţinând anumitor culturi sau cu decoraţiuni specifice unei culturi),
  • Memorizări şi invăţare de cântece,

Activităţile pe care  le-am planificăt în preajma unor evenimente importante cum ar fi :Sărbătorile de iarnă, , 8 Martie, Paştele, 21 mai Ziua mondială a diversităţii culturale,  etc. au avut rolul de a-i sensibiliza pe copii asupra îndemnurilor la prietenie, ajutor, toleranţă, « a învăţa să trăim împreună, a învăţa să trăim cu ceilalţi .

.Dispunând şi de alte căi de exprimare, cum sunt : desenul, jocul, dansul, cântecele, copiii au făcut dovada unor multitudini de idei pe care adulţii le-ar putea invidia. Concursurile internaţinale , au  ajutat copiii să înţeleagă faptul că în lume sunt alţi copii cu preocupări la fel ca ale lor.Toate aceste activităţi ce le-am desfăşurat la grupa mea, le-am completat cu alte activităţi programate prin parteneriate educaţionale cu grupele colegelor unde, limba de predare era maghiara.

.Dintre activităţile derulate pot aminti:

  • Săptămâna “Cartoful- un dar al pământului” , în cadrul căreia am desfăşurat activităţi şi jocuri împreună atât în limba maghiară cât şi în limba română şi care s-a finalizat cu o activitate realizată împreună cu părinţii tuturor copiilor: expoziţie de jucării din cartofi realizate de copii şi părinţi, expoziţie de mâncăruri cu cartofi făcute de părinţi împreună cu copiii lor care au fost degustate de copiii de la centrul de plasament din Lunga.
  • “De Crăcin, fii mai bun”- activitate de voluntariat în care toţi copiii au colectat alimente şi jucării pentru copiii nevoiaşi.Activitatea a fost copletată de Programul artistic pregătit pentru Moş Crăciun- colinde şi tradiţii la români şi maghiari.
  • “Carnaval, carnaval, vesel carnaval”- activitate distractivă ce se desfăşoară de obicei în luna februarie şi care se finalizează cu arderea păpuşii confecţionată din paie, care simbolizează la maghiari alungarea iernii.
  • În săptămâna “Să ştii mai multe să fii mai bun” cu tema “Mişcarea un prilej de bucurie”, copiii români au avut ocazia să înveţe dansul popular “Csardas” iar copiii maghiari au învăţat” Alunelu”l.
  • “Drumul verde cu bicicleta” este o altă activitate importantă în grădiniţa noastră-activitate sportivă cu biciclete- care a devenit un proiect naţional anul şcolar trecut la care au  participat direct şi indirect preşcolari din localitate, din judeţ şi din ţară.
  • Zilele” Frumoasa din pădurea adormită”- derulate cu jocuri şi scenete dedicate frumosului nume  al grădiniţei noastre CSIPKEROZSIKA.

Toate aceste activităţi derulate în grădiniţă le-am copletat cu alte activităţi desfăşurate în afara grădiniţei: Teatru de păpuşi, Ziua florilor, Excursie la grădina zoologică din Braşov.

Consider că una dintre cele mai importante realizări în urma acestor acţiuni a fost prietenia stabilită între copii. Ei au trăit bucuria şi satisfacţia de a contribui la ceva ce este frumos  şi aparţine tuturor, în continuare vor fi stimulaţi să-şi manifeste fantezia, spiritul creator, să colaboreze şi să coopereze depăşind barierele lingvistice sau de orice altă natură.

A învăţa de la alţii care sunt altfel decât tine nu înseamna decat să înveţi să fii OM.

Bibliografie:

1     CUCOŞ, C., COZMA, T., „Locul educaţiei pentru diversitate în ansamblul       problematicii educaţiei

2.   NEDELCU, A., Fundamentele educaţiei interculturale, Editura Polirom, Iaşi, 2008,

3.   CIOBANU, O, COZĂRESCU, M. (coord.), Manual de educaţie interculturală, Editura           ASE, Bucureşti, 2010

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *