ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



NATURA ȘI SIMŢUL FRUMOSULUI LA COPII

 Prof. Înv. Primar OLAR CAMELIA-MARIA

Școala Gimnazială „Dr. Aurel Vlad”  Orăștie, Hunedoara

Ecologia este, dacă nu la mare preţ, cel puţin la mare modă. Peste tot copiii sunt implicaţi în proiecte ecologice, strâng hârtiile de pe jos, fac parade de modă cu toatele confecţionate din materiale refolosibile. La şcoală şi grădiniţă se studiază elemente de ecologie. Şi totuşi, ştim cum să apropiem cu adevărat copiii de natură?

Dacă urmărim primele reacţii ale unui copil ajuns într-un parc, vom vedea ce bucurie extraordinară şi sinceră manifestă el. Pentru că nu este încă „îndoctrinat” de nevoile societăţii sau de utilitate, el poate vedea frumuseţea exact aşa cum este ea. Sunt imagini care adulţilor nu le mai spun nimic, dar care lui îi transmit foarte multe mesaje ale frumosului. Şi atunci copilul începe să colecţioneze: beţişoare, pietricele, alune, conuri de brad sau pin, floricele, scoici, etc. De multe ori am auzit bunici sau chiar părinţi spunând celui mic: „ De ce cari pietricelele alea cu tine? Lasă-le jos, că sunt urâte şi pline de microbi!” Iar cel mic le lasă jos, ascultând sfatul. Iată cât de brutal pot interveni adulţii în intimitatea delicată a sufletului copilului.

Poate este timpul ca noi, adulţii, să învăţăm de la copii ori să ne aducem aminte de perioada când eram copii şi ne lăsam absorbiţi de frumos. Hai să deschidem ochii sufletului şi să privim împreună crenguţele purtate de vreun firicel de apă sau să stăm în iarba verde şi să ghicim  formele norilor!

Societatea de astăzi se bazează foarte mult pe consum. Educaţi de mass-media, am ajuns să consumăm chiar mai mult decât avem nevoie. Utilitatea, profitul sunt astăzi valorile fundamentale ale societăţii, în timp ce frumuseţea, ocrotirea sau chiar folosinţa pe termen lung sunt foarte puţin luate în consideraţie. Construcţiile, tehnica şi tehnologiile de care depind oamenii pun o barieră formidabilă între tânăra generaţie şi pulsul naturii. Totul pare „prin” şi „de la” maşini.

Copiii din mediul urban nici nu mai realizează că există natură. Din păcate, lucrurile nu diferă prea mult nici pentru cei din mediul rural. Dorinţele, aspiraţiile, modul lor de a privi viaţa se leagă aproape exclusiv de oraş şi de tehnologie.

Dacă familia nu desfăşoară o activitate susţinută de cultivare a frumosului sau de îndrăgire a naturii, valorile viitoare ale copilului vor fi unele legate de consum.

Părinţii au datoria de a-l face pe copil să iubească natura, indiferent cât de „tehnici” ar fi, trebuie să ofere o şansă fiului sau fiicei sale de a cunoaşte natura. O excursie mică, un urcuş pe un deal, o construcţie de nisip la mare sau tot atâtea posibilităţi de a intra în contact cu natura. Un concediu sau un sfârşit de săptămână sau chiar o excursie de o zi reprezintă enorm pentru un copil, mult mai mult decât orice explicaţie, imagine colorată sau film.

Plimbările şi excursiile sunt importante şi aceste experienţe trebuie exploatate şi după consumarea lor. Este bine ca la o zi sau două de la excursie, părinţii şi copiii să rememoreze evenimentul şi să discute despre el; imagini, situaţii care le vin în minte, întrebări de genul: „Ce ai descoperit? Ce ai simţit când ai pus mâna pe el/ea? Cum arăta? Se mişca? În ce fel? Sărea? Se târa? Alerga?”

De asemenea, atunci când plecăm la plimbare sau în excursie ar fi bine să luăm o lopată, o hârtie, un creion şi un aparat de fotografiat. Desigur, cel mai bine ar fi ca aparatul să fie al adultului, dar subiectul fotografiilor să fie hotărât împreună cu copilul. Desenele, fotografiile, eventualele obiecte luate de la faţa locului pot alcătui un jurnal de călătorie, care va fi răsfoit din când în când de copil, fie singur, fie împreună cu ceilalţi membri ai familie. Este bine ca în aceste excursii adulţii să se autocontroleze şi să îi împiedice pe copii să rupă crengi, frunze, flori, doar pentru că sunt frumoase, ori pentru a le mirosi o clipă. Mult mai educativ ar fi să admirăm planta respectivă şi să o imortalizezi prin desen sau printr-o fotografie.

Este indicat, de asemenea, ca cel mic să aibă în grijă un colţ de natură. Chiar de la o vârstă foarte mică, împreună cu unul din părinţi el poate să ude floricica lui din ghiveci să aducă farfuria cu hrana câinelui sau a pisicii ori seminţele pentru păsărele. Treptat el va primi şi alte sarcini pe care să le ducă la îndeplinire. În acest fel se educă grija faţă de mediul înconjurător (natural sau nu), se dezvoltă sentimentul de respect şi dragoste faţă de făpturile vii.

Să nu uităm că natura ne oferă un mediu calm şi relaxant. Imaginile şi sonorităţile întâlnite în natură dezvoltă simţul frumosului.

O alee de parc liniştită sau o poiană curată, fără deşeuri lăsate de oameni dupîă zilele libere, fără mirosurile de tot felul şi muzica dată la maximum sunt posibilităţi (gratuite) de relaxare.

În general, căutăm tot felul de terapii când avem la îndemână cea mai potrivită sursă de relaxare: de mână cu copilul într-un loc liniştit, în care miroase a iarbă verde, unde sunt copaci şi apă lină.  

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *